Schimburile comerciale dintre România și țările africane se ridicau în anul 2020 la aproximativ 2,72 de miliarde de dolari, făcând din Africa un continent cu potențial economic imens și încă neexploatat. Printre produsele cele mai exportate de București la sud de Mediterană se numără autovehicule (inclusiv părți și accesorii) și produse agricole, de la grâu la porumb, orz și până la ulei de floarea soarelui. De cealaltă parte, principalii parteneri de comerț ai României, cum ar fi Marocul, Egiptul sau Africa de Sud, se ocupă de exportul de minereuri de fier, fertilizatoare chimice sau minerale, dar și vehicule.
Interesul autorităților de la București în continent datează încă de pe vremea comunismului, după decolonizarea mai multor state africane. La îndemnul liderului sovietic Nichita Hrușciov, România s-a apropiat în special de statele din nordul Africii, dezvoltând o rețea de relații politice și economice.
Însă odată cu ordinul lui Brejnev de a suprima violent Primăvara de la Praga – lucru condamnat de Nicolae Ceaușescu, un dictator cu viziuni național-comuniste – România a ales să-și clădească independent de statele Pactului de la Varșovia relațiile externe cu țările africane. Relațiile dintre România și în special statele din nordul Africii au prosperat odată cu începutul anilor ’70, mai precis după turneele lui Ceaușescu în Africa (1972) și America Latină (1973).
„România a menținut relații comerciale apropiate cu multe piețe africane, înainte de 1989, natura lor fiind atât de tip achiziție, cât și barter”, a declarat pentru Europa Liberă Eduard Costin, șeful Direcției de Relații Externe a Camerei de Comerț și Industrie România (CCIR). „În contextul actual există un potențial semnificativ pentru consolidarea și dezvoltarea relațiilor economice dintre țara noastră și mai multe state africane”.
Potrivit lui Costin, la mijloc sunt atât relațiile de tip import-export, cât și din domeniul investițiilor, precum proiectele de infrastructură mari. Iar mulți dintre investitorii africani aleg România ca piață de deschidere pentru produsele și serviciile lor datorită climatului de afaceri prietenos, costurilor operaționale competitive în comparație cu celelalte state UE și a personalului calificat.
Însă potențialul cooperării rămâne în continuare neexploatat din cauza mai multor piedici, atât de ordin informațional cât și profesional.
„Printre cele mai relevante piedici pentru inițiativele investiționale se numără lipsa de informații privind mediul economic de-o parte și de alta, greutatea identificării unor parteneri de dialog abilitați și lipsa unor platforme de dialog între companiile africane și cele românești”, a continuat șeful Direcției de Relații Externe de la CCIR.
În prezent, România are relații diplomatice cu toate cele 54 de state de pe continentul african. În 2022, președintele României, Klaus Iohannis, a participat la summitul UE-Uniunea Africană, desfășurat la Bruxelles, în perioada 17-18 februarie.
În plus, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a găzduit un dejun de lucru cu omologii săi din Comore, Gambia, Coasta de Fildeș și Somalia și a ținut o întrevedere separată cu ministrul de externe al Senegalului în timpul celei de-a 77-a sesiuni a Adunării Generale ONU de la New York, în septembrie.
Nordul Africii, istoric și oportunitate
Interesele României în regiunea Africii datează încă de la începutul secolului 20, atunci când România și Egiptul au stabilit primele relații diplomatice, în anul 1906.
Nicolae Ceaușescu a căutat, însă, să își urmărească propriile interesele economice în regiune, independent de celelalte state comuniste europene. Iar pentru asta era nevoie de o scuză plauzibilă, care a venit în anii ’70, pe fondul destinderii relațiilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică.
După decenii de tensiuni între Moscova și Washington, care au culminat cu criza rachetelor cubaneze din 1962, cele două superputeri s-au angajat să reducă din ostilități și să încheie mai multe schimburi comerciale.
Pentru Ceaușescu, riscurile erau cât se poate de limpezi: România era o țară comunistă cu o putere militară și economică mult mai mică decât cea a Uniunii Sovietice. În viziunea fostului dictator, în momentul în care ostilitățile dintre URSS și SUA aveau să ducă la o cooperare economică mai strânsă între acestea, statele mici și medii aveau să sufere.
Într-o vizită a fostului dictator comunist în Algeria, acesta i-a transmis liderului algerian de atunci, Houari Boumediene, că relațiile Bucureștiului cu Algerul nu ajută doar economic cele două țări – ele fac, de fapt, parte din lupta generală împotriva imperialismului și colonialismului de orice tip.
Astfel că, în 1972, România ajunsese să mențină relații comerciale cu 30 de state africane, 12 dintre acestea bazându-se pe acorduri comerciale de lungă durată. România exporta mașini-unelte, echipamente de construcții, motoare electrice, diesel-electrice și diesel-hidraulice și multe altele.
Statele din nordul Africii deveniseră parteneri de încredere pentru regimul lui Ceaușescu, iar sentimentul era unul reciproc. Într-o scrisoare adresată de un combinat siderurgic din Egipt Uzinei „23 august” din București, conducerea le mulțumea partenerilor români pentru „calitatea produselor livrate, precum și pentru modul în care specialiștii români au asigurat serviciul tehnic în perioada de garanție”.
„Subliniem buna colaborare dintre personalul nostru și echipa de specialiști români, care a permis personalului nostru să dobândească cunoștințele necesare pentru întreținerea și utilizarea locomotivelor”, se arată în scrisoarea adresată muncitorilor și specialiștilor români.
Relațiile bune s-au menținut până în prezent. Potrivit datelor furnizate de Camera de Comerț, 2027 de companii cu capital egiptean se află în prezent în România. Pe locul doi se află Tunisia, cu 626 de companii aflate pe teritoriul românesc.
Flavius Caba-Maria, președintele Departamentului Politic la Middle East Political and Economic Institute (MEPEI), amintește că România nu a avut niciodată relații tensionate cu statele africane care să fi afectat relațiile economice cu acestea.
„Inclusiv în Africa de Sud există o prezență românească destul de importantă, dacă e să o comparăm cu cea din statele Africii subsahariene”, a punctat expertul român.
Schimburile comerciale limitate se datorează, mai degrabă, neglijării regiunii de către autoritățile române.
„Din relațiile noastre comerciale, aproximativ 75-80% sunt doar cu Uniunea Europeană, în timp ce vreo alte 10% cu celelalte state din Europa”, explică Caba-Maria pentru Europa Liberă. „Restul de 10-12% sunt schimburi comerciale cu țări din întreaga lume, printre care SUA, China, Brazilia și toată Africa”, a continuat el.
Mai precis, 2,90% din totalul exporturilor românești se îndreptau către continentul african în 2020, potrivit The Observatory of Economic Complexity.
Produsele exportate și nevoile regionale variază în funcție de destinația finală. Spre exemplu, Algeria a importat în primele nouă luni ale anului 2022 în cea mai mare parte produse agricole (de la legume la cereale), în valoare de 306,72 de milioane de euro. La fel și Tunisia, unde exporturile românești de acest tip au ajuns la 175,48 de milioane de euro.
De cealaltă parte se află Marocul, unde exporturile de vehicule, aeronave, vase și echipamente auxiliare au atins în primele nouă luni ale anului 2022 valoarea de 209,08 milioane de euro, urmate apoi de produsele minerale (126,09 milioane).
Pe fondul pandemiei de Covid și a războiului din Ucraina, lanțurile de aprovizionare ale României cu Africa au avut de suferit, ducând la scăderea schimburilor comerciale cu întreg continentul african.
„Cu toate acestea, putem constata în ultimii trei ani o creștere a interesului companiilor românești pentru Africa, cât și un număr consistent de inițiative privind consolidarea relațiilor comerciale cu România din partea mai multor state africane”, a declarat pentru Europa Liberă Eduard Costin, șeful Direcției de Relații Externe a CCIR.
„Ar trebui să ne uităm la potențialul Africii, să fim mai prezenți în zonă, cum a avut loc recent, de exemplu, summit-ul SUA-Africa”, explică Caba-Maria pentru Europa Liberă.
Cazul Marocului
Situat în nord-vestul Africii și cu ieșire la Marea Mediterană și Oceanul Atlantic, Marocul este unul din principalele motoare economice ale Africii. În perioada 2015-2021, schimburile comerciale dintre România și Maroc au crescut de la 247,4 la aproximativ 848,53 de milioane de euro.
În decembrie 2022, aproximativ 260 de companii cu capital marocan se află pe teritoriul României, în timp ce capitalul social era în valoare de aproximativ 1,70 de milioane de euro.
Ambasadoarea României în Maroc, Maria Ciobanu, se află la Rabat (capitala țării) din luna mai 2021. Ea spune că în ultimul an și jumătate a reușit să descopere „o țară minunată cu un potențial uriaș de cooperare bilaterală cu România”.
Cât despre ponderea turiștilor români care vizitează Marocul, Maria Ciobanu spune că aceasta se află în creștere.
„Vorbim de o plajă vastă de turiști, în general tineri, mulți cu vârsta cuprinsă între 18 și 50 de ani. Oamenii vin cu mintea deschisă aici, vor să descopere, nu sunt neapărat interesați de all-inclusiv și de stat la soare în Agadir (stațiune turistică din Maroc, n.r.)”, povestește ambasadoarea României la Rabat.
„Turiștii de aici sunt de calitate, vin să descopere, înțeleg că Marocul are o bogăție istorică, patrimonială, arhitecturală, gastronomică și naturală”.
În acest sens, misiunea diplomatică de peste hotare și-a concentrat activitatea pe dezvoltarea relațiilor economice cu Rabatul.
„Este nevoie să reînnodăm relațiile economice care există de ani buni de zile, încă de dinainte de 1989. În Maroc, România a construit pe vremuri 14 porturi și a avut peste 700 și ceva de profesori și formatori care au predat în liceele și universitățile marocane”, povestește Maria Ciobanu.
Ambasadoarea transmite că aproximativ 1.600 de tineri marocani studiază în România. Mulți dintre ei au ocazia să învețe limba română la Universitatea Mohammed V încă de dinaintea admiterii la facultate. Iar în cazul în care se decid să revină în Maroc, o parte din ei păstrează legătura cu România prin Ambasada României de la Rabat.
„Există câteva momente inedite care au avut loc la Ambasadă, cum ar fi un student marocan ce interpretează un colind în limba română”, spune Maria Ciobanu. „Nu a fost vorba doar de o reproducere a textului, ci de felul în care el (studentul, n.r.) trăiește povestea din textul colindului. Un alt student a creat o poezie în limba română. Deci am ajuns la rezultate deosebite”, a adăugat ea.
Importanța Marocului și a Africii în schimburile comerciale
Potrivit datelor furnizate de Banca Națională Română, în 2021 Marocul nu se afla printre primele 30 de țări cu investiții străine directe în România. În primele nouă luni ale anului 2022, România importase bunuri marocane în valoare de 269,86 de milioane de euro, cu aproape 300 de milioane mai puțin decât România exportă către Rabat.
Ambasadoarea României amintește că Marocul este țara cu cele mai mari rezerve de fosfat din lume, în 2021 țara deținând aproximativ 50 de miliarde de tone metrice. Pe locul doi se afla China, cu doar 3,2 miliarde de tone metrice de fosfat – de peste 15 ori mai puțin. Substanța e folosită pe post de îngrășământ în producția alimentelor datorită creșterii capacității de reținere a apei.
Pe fondul războiului din Ucraina, a încălzirii globale și a sancțiunilor impuse Rusiei și Belarusului – principali furnizori de îngrășăminte la nivel global – atenția Europei se îndreaptă încetul cu încetul către Africa.
„Vocile (din societate, n.r.) rămân în continuare deosebit de favorabile României și astăzi, însă e momentul în care trebuie să dăm substanță contextului actual în care se derulează relațiile economice dintre România și Maroc”, a punctat Maria Ciobanu.
Potrivit Ministerului de Afaceri Externe al României, oficialii români își propun să intensifice seria de contacte la nivel înalt cu statele africane aflate la sud de deșertul Sahara pentru anul 2023. O parte de obiective constau în cooperarea în mai multe domenii, de la educație la securitate, agricultura, IT și energie, cât și consolidarea dialogului periodic cu oficialii africani.
„În ceea ce privește oferirea de asistență pentru dezvoltare, MAE planifică promovarea în continuare a unor proiecte cu beneficii directe, ca de exemplu realizarea de cursuri de formare pentru specialiștii africani în domeniul normelor fito-sanitare, reconstrucției post-conflict sau managementul situațiilor de urgență”, se arată în comunicatul dat de ministerul Afacerilor Externe Europei Libere.
„Africa va fi un nou continent pentru care se va da lupta (economică, n.r.)”, precizează Flavius Caba-Maria. „Este un continent al viitorului”.
