Șomajul cronic și sărăcia din Tadjikistan au alungat de acasă peste un milion de oameni - toți au fugit în căutarea unui loc de muncă în străinătate. Cei mai mulți dintre ei au ajuns să facă diverse joburi în Rusia.
Dar există trei emigranți tadjici - Izzatullo Mîrzoev, Manucehîr Saadiev și Avenir Ghulomnosirov - care au găsit o altă cheie a succesului: sunt figuranți sau cascadori în telenovelele turcești.
Foștii muncitori în construcții, fără niciun fel de experiență în industria cinematrografică, au apărut deja în roluri mici, fără replici, din telenovele extrem de populare, alături de actori turci faimoși precum Burak Ozcivit și Serkan Cayoglu.
Saadiev, care are 31 de ani, a lucrat opt ani pe șantiere de construcție din Rusia. Se gândea că asta va fi meseria lui pe viață. Numai că, în decembrie, a fost expulzat din Rusia, pentru că ar fi încălcat reguli referitoare la migranți.
Avea 30 de dolari în buzunar și era disperat să-și găsească de lucru. Așa că s-a urcat în primul avion spre Turcia, una dintre puținele țări care le oferă tajdicilor posibilitate de ședere fără viză, pentru trei luni.
„Am început să-i întreb pe cei din avion cum îmi găsesc un loc de închiriat și cum îmi găsesc o slujbă - orice slujbă, numai să nu mor de foame. Un tip care stătea lângă mine mi-a povestit despre o companie de film care căuta cascadori”, povestește Saadiev.
„Am notat numărul lui de telefon și l-am sunat în fiecare zi - îl rugam să mă ajute să găsesc de lucru.”
Peste puțin timp, Saadiev a fost angajat: cascador pentru un serial turcesc de televiziune, cu tematică istorică.
A fost primul lui job în industria de cinema. Au urmat alte oferte, așa că Saadiev a început să-și permită să ducă o viață modestă la Istanbul și, mai mult, să trimită bani acasă, în Tadjikistan.
Telenovelele turcești sunt de mare succes și în Tadjikistan, și în multe alte țări din Asia Centrală.
„Îmi amintesc că eram la mătușa mea, ne uitam la un serial turcesc și i-am zis «Cum ar fi să joc în filmul ăsta?». Era o glumă, evident. Niciodată nu m-am gândit că aș putea juca în filme. Niciodată nu m-am gândit că pot ajunge cascador”, spune Saadiev.
Știe, însă, că meseria de acum are și riscuri.
„Cascadorii au cele mai periculoase roluri din filme. De exemplu, să zicem că scenariul spune că trebuie să fie aruncată o bombă înspre noi - șrapnelul ne-ar putea răni. Mai poți și să cazi rău de pe cal sau să fii rănit la ochi sau la cap în timpul unei bătălii cu săbii”, explică el pentru RFE/RL.
Cine plătește pe cine?
Înainte de 2019, când a ajuns în Turcia, Izzatullo Mîrzoev (34 de ani) a lucrat într-o fabrică de confecții. Cum munca era plătită prost, își tot căuta alt job. Un coleg din Azerbaidjan i-a zis că ar putea să încerce actoria.
Cum Mîrzoev era pasionat de concursurile de forță încă de dinante de a ajunge în Turcia și cum trupul lui era foarte musculos, puternic și antrenat, a reușit: a fost angajat ca figurant într-un film.
„Am fost atât de surprins, încât, în prima mea zi de muncă, i-am întrebat pe producători dacă trebuie să-i plătesc pentru că mi-au dat voie să joc într-un film celebru”, povestește Mîrzoev. „Le-am zis: «Cine plătește pe cine?» și mi-au răspuns că voi primi bani”.
Mîrzoev spune că acum câștigă până la 4.000 de dolari americani în fiecare lună și că noua lui carieră îl va îmbogăți, nu-l va face faimos.
„Câteodată, aș putea alege roluri mai mari, cu unul-două rânduri de replici, dar le refuz, pentru că filmarea durează doar o zi”, afirmă el. „Le prefer pe cele mai puțin importante, fără replici, dar a căror filmare durează mai mult [și din care rezultă mai mulți bani].”
Vise mari
Cel mai tânăr dintre cei trei figuranți tadjici este Avenir Ghulomnosirov. El are 26 de ani, a ajuns la Istanbul acum șase luni și a jucat deja în cinci filme turcești.
Ghulomnosirov a lucrat până în noiembrie în Rusia și e un fan înrăit al serialelor turcești, inclusiv al telenovelei „Kurulus: Osman”, a cărei difuzare a început în 2019.
Anul trecut, a încercat să lucreze ca figurant pentru serialul Kurulus: Osman. A fost primit și a căpătat un rol mic, fără replici, în serialul lui favorit. Au urmat roluri apoi în Saladin: Cuceritorul Ierusalimului și Mehmed Cuceritorul.
„Nu pot primi roluri cu replici, pentru că nu vorbesc turca”, spune Ghulomnosirov. „Însă, imediat după primul job, am început să învăț limba, ca să-mi cresc șansele.”
Ghulomnosirov se gândește la un viitor în industria cinematografică din Turcia sau Tadjikistan.
În Turcia, însă, din 20 aprilie, e o regulă nouă: cetățenii tadjici vor trebui să aibă viză. Ghulomnosirov a aplicat deja pentru o viză de muncă - astfel își poate urma visul în această țară.
Articol scris de Farangis Najibullah, pe baza interviurile făcute de corespondentul serviciului Tadjic al RFE/RL, Shahlo Gulkhoja.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
