Într-un interviu acordat Europei Libere, sociologul Cătălin Augustin Stoica explică faptul că istoria recentă României nu trebuie privită ca o ruptură, de aceea el pune accentul pe elementele care au „legat” România - o serie de practici care au supraviețuit trecerii timpului și s-au adaptat noilor vremuri.
Sociologul explică, de pildă, faptul că sistemul de pile, cunoștințe și relații „nu este creația comunismului”, ci există de mai multă vreme și s-a perpetuat și după 1989. „Gluma mea e că, la noi, după alegerile locale sau centrale, când se schimbă oamenii din administrație, ei își aduc nu doar pozele de familie, ci chiar familiile”, spune el în interviul acordat Europei Libere.
Cătălin Augustin Stoica argumentează și că, astăzi, partidele, care nu se bucură de o imagine bună în ochii românilor, se confruntă cu o criză a „forței de muncă”, în condițiile în care criteriile de promovare nu sunt cele meritocratice. Astfel, tinerii care ar dori să intre în politică nu sunt puși în valoare în aceste structuri, iar la vârful partidelor sunt, mai degrabă, cei cu un nivel de pregătire scăzută.
Europa Liberă: Cum se manifestă continuitatea sau continuitățile în România de astăzi?
Cătălin Augustin Stoica: „Continuitățile apar în fel și chip. Eu m-am concentrat asupra continuităților sub forma unor practici sociale, de genul pilelor, cunoștințelor și relațiilor. Continuități prin indivizi și, mai ales, prin biografiile indivizilor respectivi. Este o definiție pe care am folosit-o (în carte, n.r.) care se referă la cultură ca la un soi de cutie cu unelte, care conține rutine, practici sociale, valori, care, de obicei, ne sunt transmise intergenerațional. Atunci când ne lovim de situații noi apelăm la cutia aceasta cu unelte. Și încercam să vedem ce e acolo, ce instrumente putem lua pentru a face față provocărilor noi. Acum, pentru că multe dintre aceste elemente ne sunt transmise intergenerațional, ele capătă alura unor continuități. La acest tip de continuități m-am referit: culturale, rețele sociale, biografii.”
Europa Liberă: Vorbeați despre celebrele „PCR” – pile, cunoștințe și relații - și spuneați, în carte, că rămân o condiție necesară și după căderea comunismului. Când am putea asista la o dispariție completă a acestora?
Cătălin Augustin Stoica: „În primul rând, insist asupra faptului că aceste pile, cunoștințe și relații, cum le denumim noi, nu sunt creația comunismului. Sunt forme mutante în comunism, dar ele au preexistat, fac parte din așa-numitele relații clientelare din vechime, deci au o istorie îndelungată. Literatura română, nu cea de specialitate, ci producțiile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, la fel și cea din perioada interbelică, conțin numeroase mărturii cu privire la nepotisme, favoritisme. În comunism și nu numai, la noi, ele au căpătat și s-au dezvoltat pe fondul unei penurii generalizate în sistemul economic. Economia nu mai putea furniza îndeosebi bunuri de larg consum populației, la care se adaugă un sistem de privilegii specifice regimurilor comuniste. Noi le numeam pile, cunostințe și relații, cei din Rusia le numesc blat – e un termen care circulă și la noi, dar cu alte conotații.”
Europa Liberă: Dar din momentul în care a dispărut această penurie, de ce mai funcționează acest sistem?
Cătălin Augustin Stoica: „Pe de-o parte, pentru că penuria de bunuri si servicii a fost înlocuită cu penuria financiară. În al doilea rând, ele (pilele, cunoștințele și relațiile, n.r.) au supraviețuit în forme chiar mai corupte decât în vremea comunismului în domenii precum piața forței de muncă, unde există un fel de încrengatură de relații, care funcționează, afectează și denaturează piața forței de muncă în sensul în care nu cei mai competenți sau bine pregătiți ajung acolo unde ar trebui să ajungă. Și mă refer aici la administrația publică. Gluma mea e că, la noi, după alegerile locale sau centrale, când se schimbă oamenii din administrație, ei își aduc nu doar pozele de familie, ci chiar familiile. Vreau doar să adaug că există și în Occident fenomenul networkingului, al referințelor, care, în cea mai mare parte, se bazează pe criterii pe care noi le-am numi meritocratice, nu personalizate. La noi problema este că networking-ul e încă denaturat de pilele din vremea comunismului.”
Europa Liberă: Legat de politica de selecție în partidele românești despre care spuneați că este bazată mai degrabă pe clientelism politic decât pe meritocrație, indică acest lucru și o lipsă a cadrelor competente?
Cătălin Augustin Stoica: „Astăzi, cred că avem de a face cu un fel de feedback negativ pe măsură ce ne-am îndepărtat de momentul 1990 și partidele s-au schimbat demografic și ideologic, unele au făcut o piruetă de la stânga la dreapta și invers. Majoritatea partidelor principale au fost profund discreditate în spațiul public.
PSD-ul, în opinia publică, a devenit un partid nefrecventabil. Și atunci și unii oameni cu simpatii de stânga, pentru că există tineri cu simpatii de stânga, nu s-ar duce nici în ruptul capului la PSD
Dacă ne-am uita pe sondajele de opinie, încrederea în partidele politice din România are o cotă de tip 10%- 11 % – încredere multă și foarte multă. S-a creat această imagine care, la rândul ei, îi împiedică pe tinerii care ar dori să intre în politică, îi îndepărtează. Te-ai duce să faci o meserie care este privită cu atâta dispreț, dezgust către majoritatea populației? Este un soi de imagine negativă care, la rândul ei, a creat o respingere în rândul populației și a creat rezerve în rândul celor care, alminteri, ar dori să se implice în viața publică, mai ales în partidele care contează.
Eu îmi explic nivelul scăzut al pregătirii unora dintre liderii coaliției de guvernare și în felul acesta. În sensul că și-au epuizat orice pepinieră. PSD-ul, în opinia publică, a devenit un partid nefrecventabil. Și atunci și unii oameni cu simpatii de stânga, pentru că există tineri cu simpatii de stânga, nu s-ar duce nici în ruptul capului la PSD. E o dublă respingere.
Apoi nu sunt foarte clare mecanismele propriu-zise de recrutare. În anii anteriori, foști studenți de-ai mei îmi spuneau că doreau să se implice în politică și au încercat pe la diverse partide. Unii erau chiar bine pregătiți și nu erau folosiți pentru acel domeniul în care erau pregătiți. Nici nu am văzut, bunăoară, acțiuni de recrutare ale principalor partide de la noi, cu excepția nou înființate. Partidele așteaptă să se vină către ei și, de obicei, cei care vin și vor să intre în politică au și un profil aparte, văd politica nu neapărat că pe o provocare, nu vor binele unui popor, ci o văd doar că pe o oportunitate de a se îmbogăți. Există aici o tensiune, nu știi ce se întâmplă cu oamenii aceștia.”
Europa Liberă: Dacă am face o paralelă cu mediul economic, trec partidele astăzi printr-o criză „forței de muncă?
Cătălin Augustin Stoica: „Poate că unele partide doresc să recruteze, dar nu au pe cine recruta fie pentru că nu au oameni dispuși să intre în politică, fie că nu au oameni dispuși să se alăture unui partid anume. E posibil să fie și așa ceva.”
Europa Liberă: În carte, mai spulberați un mit, acea iluzie a unicității – de la național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu la corupția din prezent. De ce nu este Romania un caz unic ?
Cătălin Augustin Stoica: „În primul rând, corupția este prezentă peste tot. Este un fenomen universal. Și este foarte greu de determinat corupția ca fenomen, ca extindere. Nu putem nici măcar aproxima acest fenomen. Legat de percețiile cu privire la corupție, acestea fie că sunt ale românilor, fie că sunt ale străinilor indică faptul că suntem o țară extrem de coruptă. Dar, așa cum spuneam în carte, cele mai corupte țări ar fi Italia, Grecia, cu mult înaintea noastră, potrivit percepțiilor propriilor cetățeni. Însă când este vorba de percepție, vorbim de un instrument imperfect. Iar percepțiile se schimbă greu în timp.
Fără îndoială, funcționarul public sau politicianul pare a fi predispus luării de foloase necuvenite, dar cineva trebuie să i le ofere și cei care i le oferă scapă de obicei și nu mai știi nimic despre ei.
Problema este următoarea: anticoruptia, în România, pare să se demonetizeze într-o oarecare măsură. S-a tot strigat „lupta împotriva corupției” și, într-adevăr, au fost făcute progrese, au fost niște politicieni condamnați pentru corupție. Însă, din ce am văzut eu în sondajele de opinie, există și un sentiment de suspiciune, de dezamăgire. La ce mă refer: actul de corupție e ca la tango, ai nevoie de două persoane. Până acum, în actele de corupție, despre care noi știm că au fost judecate și s-au dat sentințele definitive, au fost condamnați politicieni și persoane din administrația publică centrală, de exemplu, dar corupătorii, nu. Fără îndoială, funcționarul public sau politicianul pare a fi predispus luării de foloase necuvenite, dar cineva trebuie să i le ofere și cei care i le oferă scapă de obicei și nu mai știi nimic despre ei.
Apoi, ceea ce vedeam noi în sondajele de opinie, pe vremea când coordonam un institut de sondarea opiniei publice (Cătălin Augustin Stoica a fost directorul CURS, n.r.), era faptul că, aparent, oamenii păreau mai deranjați de ceea ce numim noi mica corupție. De corupția care se loveau aproape zilnic. Te duci la ghișeul de la primărie, corupția din sistemul medical de stat… Dacă aduni sumele, poate că nu-i mică de loc. Acest lucru e mai deranjant pentru cetățeni.”
Europa Liberă: Dacă am face un exercițiu de imaginație, cum ar arăta continuitățile în România peste 30 de ani?
Cătălin Augustin Stoica: „Eu nu cred în varianta tare a supaviețuirii necondiționate. Evident, lucrurile se vor atenua. Adică importanța unor criterii nemeritocratice ar trebui totuși să scadă. Plus că, din punct de vedere demografic, vom avea o problemă, pentru că România va fi o țară mai mică din punct de vedere al populației, lucru care se traduce prin oportunități, dar și provocări imense cu forța de muncă.
Vor persista, chiar dacă nu cu un rol atât de central, elemente care țin de nepotism, corupție în viața politică. Sunt lucruri inevitabile. Cam așa văd eu lucrurile. Ne putem aștepta și la o recrudescență a unei extreme dreapta pe fondul unei revigorări de idei naționale, suveraniste, dar și în funcția de evoluția Uniunii Europene.”
Facebook Forum