Curtea de Justiție a UE a desființat luni strategia apărării condamnatului fugar Al României Paul, autointitulat „prinț”, dar și de alți condamnați care se sustrag executării pedepsei și fug peste granițele României.
CJUE a decis că un stat membru nu poate refuza extrădarea în România a unui fugar pentru că autoritățile române nu găsesc procesul-verbal prin care judecătorii care l-au condamnat pe Paul Lambrino au depus jurământul.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunţat luni în procedura întrebărilor preliminare cu care a fost sesizată de instanța din România.
„Autoritatea judiciară de executare a unui mandat european de arestare emis în vederea executării unei pedepse nu poate refuza executarea acestui mandat de arestare întemeindu‑se pe motivul că procesul‑verbal de depunere a jurământului unui judecător care a aplicat această pedeapsă nu poate fi găsit sau pe împrejurarea că un alt judecător din cadrul aceluiași complet ar fi depus jurământul numai la numirea sa în calitate de procuror”, se arată în decizia Curții de Justiție a UE.
CJUE a stabilit că „statul român a avut dreptate”, spune ministrul român al Justiției, Alina Gorghiu.
„CJUE a stabilit clar că justiția din Franța nu a procedat corect în dosarul privind mandatul european de arestare pe numele fugarului Paul-Philippe al României”, spune ministrul.
Pe 30 aprilie 2024, Curtea de Apel Brașov a depus la CJUE o cerere de decizie preliminară, adresând Curții întrebări care vizează aspecte privind respectarea legislației UE în materia mandatului european de arestare în cazul predării fugarului Al României Paul.
Al României Paul-Philippe s-a prevalat de această strategie când a contestat în Franța mandatul de extrădare emis de România.
În 2023, Paul de România a contestat la Paris, unde a fugit, mandatul de extrădare emis de România, pe motiv că unul din judecătorii care l-au condamnat nu ar fi depus jurământul în urmă cu 25 de ani.
Potrivit informațiilor G4Media, magistratul la care se referă avocații fugarului e Ionuț Matei, membru al completului care l-a condamnat.
Curtea de Apel din Paris a respins în noiembrie 2023 cererea de extrădare a autorităților de la București pe motiv că ar exista un „risc real de încălcare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene”.
Ce a stabilit CJUE
1. Refuzul executării mandatului de către o autoritate de executare nu atrage refuzul de către un alt stat membru. Fiecare autoritate de executare trebuie să facă propria analiză în care să fie avute în vedere și motivele de refuz invocate anterior. Concomitent, autoritatea emitentă poate menține validitatea mandatului european, după efectuarea propriei analize cu privire la motivele de refuz invocate.
2. Decizia Comisiei de Control a fișierelor Interpol (CCF) nu poate justifica, în sine, refuzul executării mandatului, dar poate fi luată în considerare la fundamentarea deciziei.
3. Ulterior deciziei de refuzare a predării, autoritatea emitentă poate decide cu privire la validitatea mandatului fără a fi necesară sesizarea CJUE, cu excepția cazului în care decizia care va trebui adoptată nu este supusă unei căi de atac.
4. Executarea mandatului nu poate fi refuzată pe motiv că procesul verbal de depunere a jurământului de un judecător din completul care a soluționat cauza internă nu poate fi găsit sau a fost depus numai la numirea în calitate de procuror.
5. Autoritatea emitentă nu poate participa în calitate de parte la procedura privind executarea mandatului.
6. Autoritatea de executare nu poate refuza predarea întemeindu-se pe condițiile de detenție de care a luat la cunoștință fără consultarea statului emitent. Nu poate fi avut în vedere un standard mai ridicat în materie de condiții de detenție decât cel garantat de normele internaționale.
Hotărârea CJUE interpretează dreptul UE aplicabil în speță, nu îl aplică efectiv. Dar interpretarea este obligatorie pentru toate statele membre.
Statul român va comunica această decizie extrem de importantă către instanța din Malta, aceasta urmând să se pronunțe referitor la predarea fugarului Paul-Philippe al României.
Istoricul cauzei
Pe 17 decembrie 2020, Curtea de Apel Brașov a emis un mandate european de arestare (MEA) împotriva lui Paul-Philippe al României, în vederea executării pedepsei definitive de 3 ani și 4 luni de închisoare pentru cumpărare de influență și complicitate la abuz în serviciu.
Pe 28 iunie 2022, fugarul a fost arestat în Franța, fiind declanșată o procedură de predare în privința sa. Această procedură a fost încheiată printr-o hotărâre a Curții de Apel din Paris, rămasă definitivă, prin care refuza executarea MEA emis de autoritățile române.
Decizia de refuz a instanței franceze a fost întemeiată pe motivarea că locul de păstrare a proceselor verbale de depunere a jurământului de către judecători ar fi incert, iar această deficiență sistemică ar fi avut incidență asupra procedurii penale împotriva lui Paul-Philippe. Procesul verbal de depunere a jurământului de unul din cei trei judecători care au judecat cauza nu a putut fi găsit, iar un alt judecător din același complet de judecată ar fi depus doar jurământul de procuror, nu și pe cel de judecător.
Pe 29 aprilie 2024, fugarul a fost arestat în Malta în temeiul mandatului european de arestare emis împotriva sa. În aceeași zi, autoritatea judiciară de executare malteză a solicitat instanței din România informații suplimentare, precizând că Paul-Philippe al României invocase hotărârea Curții de Apel din Paris.
Pe 20 mai, autoritățile malteze au refuzat executarea mandatului având în vedere condițiile de detenție de care ar beneficia persoana în cauză în România în eventualitatea predării, decizie care a fost casată cu trimitere spre rejudecare.
Ulterior, instanța de fond din Malta a dispus predarea fugarului, însă aceasta a fost atacată.
Pe 31 iulie urmează ca această instanță să decidă dacă-l va preda sau nu pe fugar României.
