Linkuri accesibilitate

Cât de nocivi sunt combustibilii fosili? Adevărul ascuns de giganții petrolieri de peste 50 de ani


Un muncitor inspectează o pompă de extragere a petrolului din câmpul petrolier PetroChina, din Panjin

Industria petrolieră știe de cel puțin 50 de ani că poluarea aerului cauzată de arderea combustibililor fosili prezintă riscuri grave pentru sănătatea umană.

Cu toate acestea, giganții petrolieri au preferat să facă decenii de lobby agresiv împotriva reglementărilor privind calitatea aerului, dezvăluie o investigație făcută de The Guardian, care a consultat o serie de documente interne de pe piața domeniului emise de-a lungul zecilor de ani.

Documentele, care includ note și rapoarte interne, arată că industria petrolieră este de zeci de ani conștientă de rolul său nociv în poluarea intensă a atmosferei, știe că poluanții ajung direct în plămâni și că sunt periculoși pentru sănătate, precum și că descendenții celor care lucrează în domeniu se pot naște cu malformații congenitale.

Cu toate acestea, companiile de petrol și gaze și reprezentanții lor au preferat să arunce în derizoriu avertismentele oamenilor de știință care leagă arderea combustibililor fosili de o mulțime de probleme de sănătate care ucid milioane de oameni din întreaga lume în fiecare an.

Astfel, pentru a apăra interesele financiare ale industriei petrolului, aceștia au lansat o serie de materiale de propagandă menite a pune sub semnul întrebării avertismentele legate de daunele pe care le provoacă poluarea aerului și pentru a-i descuraja pe parlamentarii americani să impună alte limite asupra poluanților.

Raport al Shell din 1968

„Răspunsul industriei de combustibili fosili a fost întodeauna din același manual: mai întâi știu, apoi planifică, apoi neagă și apoi întârzie”, spune Geoffrey Supran, cercetător la Universitatea Harvard care a studiat istoria companiilor care folosesc combustibili fosili și schimbările climatice.

Efectele arderii unor cantități mari de cărbune, petrol și gaze din fabrici, mașini și alte surse sunt de mult timp evidente, marile orașe din SUA și Europa fiind deseori învăluite în smog cu mult înainte să fie date legi împotriva poluării. Cu toate acestea, s-a revenit la forme foarte subtile de propagandă menite să submineze reglementările legale și să le pună sub semnul întrebării oportunitatea, spune cercetătorul.

O mulțime de documente istorice din arhivele corporațiilor, din bibliotecile din SUA și Canada, reviste științifice și documente publicate în anii 60 arată că industria petrolieră înțelegea încă din acei ani care sunt daunele aduse sănătății de arderea combustibililor fosili.

În memoriile și rapoartele interne, Imperial Oil, o filială a Exxon, recunoaște încă din 1967 că industria petrolieră are o contribuție „majoră la multe dintre formele de poluare” și a făcut sondaje în rândul mamelor îngrijorate „de posibilele efecte ale smogului”.

Într-un raport tehnic intern din 1968, Shell merge și mai departe, avertizând că poluarea aerului „poate, în situații extreme, să fie dăunătoare sănătății” și recunoaște că industria petrolieră „cu reticență” trebuie să accepte că mașinile „sunt de departe cele mai mari surse de poluare a aerului ”. Raportul afirmă că dioxidul de sulf degajat de arderea uleiului poate provoca „dificultăți de respirație”, în timp ce dioxidul de azot, eliberat de vehicule și de centralele electrice poate provoca leziuni pulmonare.

Între timp, particulele mici degajate de combustibilii fosili au devenit adevărate pericole pentru sănătate, admite raportul Shell, deoarece duce toxinele, inclusiv agenți cancerigeni, până în plămâni, care altfel s-ar opri la nivelul gâtului. Aceste pete microscopice de funingine și lichide, cunoscute sub numele de particule, sunt eliminate atunci când combustibilii sunt arși și inhalați de oameni.

„Problema sănătății este din ce în ce mai importantă”

În 1971, Esso, un precursor al Exxon, a prelevat particule în New York și a descoperit, pentru prima dată, că aerul era plin de mici fragmente de aluminiu, magneziu și alte metale. Oamenii de știință de la Esso au remarcat că gazele din coșurile de fum industriale erau „fierbinți, murdare și conțin concentrații mari de poluanți” și au sugerat că sunt necesare teste suplimentare pentru simptome, care presupuneau inclusiv „iritație a ochilor, tuse excesivă sau bronșite”.

Până în 1980, Imperial Oil a prezentat planuri de investigare a incidenței cancerelor și a „defectelor congenitale în rândul descendenților lucrătorilor din industrie” . Între timp, experții Esso au pus în discuție posibilitatea îmbunătățirii controlului particulelor” la noile modele de vehicule pentru a reduce emisiile dăunătoare.

Zece ani mai târziu, un raport intern Exxon arăta că „am devenit mai conștienți de impactul operațiunilor noastre asupra securității și sănătății”. Era momentul în care oamenii de știință independenți din mediul academic strângeau propriile dovezi privind poluarea aerului și efectul negativ asupra sănătății.

„Corpul este pregătit să țină particulele în afară, dar aceste particule foarte mici și fine care captează toxinele ocolesc sistemul imunitar și se duc direct în plămâni”, spunea încă din 1987 George Thurston, expert în sănătatea mediului la Universitatea din New York, co-autor al unui studiu de referință din acei ani, care a descoperit că particulele mai mici erau mult mai periculoase decât fragmentele mai mari care puteau fi eliminate prin tuse.

Thurston și alții au stabilit că emisiile de la mașini sau centralele electrice produc particule mult mai toxice decât cele din alte surse, cum ar fi arderea lemnului sau praful. „Nu recomand să inspirați fum de lemn, dar este mult mai puțin toxic decât particulele de combustie fosilă aflate la aceeași concentrație”, a spus Thurston.

În urma unui raport din 1993, cunoscut sub numele de studiul „șase orașe” de la Harvard, care a constatat că poluarea aerului provoacă decese din cauza bolilor de inimă și a cancerului pulmonar, presiunea a început să crească asupra Agenției SUA pentru Protecția Mediului pentru a stabili limite de poluare pentru cele mai mici particule, cunoscute sub denumirea de PM2.5 pentru că aceste particule au sub 2,5 micrometri, adică o treime din diametrul unui fir de păr uman.

Confruntată cu perspectiva reglementărilor pe care trebuia să le facă guvernul federal, industria combustibililor fosili a intrat în acțiune. „Problema sănătății este din ce în ce mai importantă”, spunea Coaliția Globală pentru Climă, grup de lobby al oamenilor de afaceri în procesul-verbal al întâlnirii sale din 1997. „CCG trebuie să fie pregătit să răspundă acestei probleme”.

Un om de știință plătit de Institutul American al Petrolului (API), un grup din industria petrolieră și a gazelor din SUA, declara foarte convins și convingător în fața Congresului american, în 1997, că legătura dintre poluarea aerului și mortalitate este „firavă”, înainte ca Exxon să-și facă propriul său studiu spunând pur și simplu că „nu există nicio bază solidă” pentru a susține că PM2.5 ar fi la originea mai multor decese.

Această subminare permanentă a științei poluării aerului este asemănată de unii cercetători cu eforturile companiilor de tutun de a minimaliza pe cât posibil legătura dintre fumat și cancer.

„Industria combustibililor fosili a semănat incertitudine pentru a-și putea menține activitatea și, probabil, colaborează cu alte grupuri, cum ar fi industria tutunului", a spus Carroll Muffett, director executiv al Centrului Internațional pentru Dreptul Mediului.

Unul din cinci decese, cauzat de poluare prin particule

„Când priviți aceste documente istorice în context, devine clar că industria petrolului și gazului și-a jucat mereu aceeași carte. Pe care a folosit-o de fiecare dată în jurul poluanților. A folosit-o în subiectul schimbărilor climatice așa cum a folosit-o și în jurul valorii PM2.5. Este același model.”

Agenția de Protecție a Mediului (EPA) din SUA a impus totuși primele standarde pentru emisiile de PM2.5 în 1997, iar oamenii de știință au descoperit de atunci mai multe despre efectele poluării aerului asupra corpului uman. Odată ajunse în fluxul sanguin, particulele pot provoca inflamații periculoase și pot degrada sistemul imunitar, pot afecta fertilitatea femeilor, pot crește riscul de accident vascular cerebral, infarct, Alzheimer și pneumonie și chiar pot deteriora vederea.

Luna trecută, o echipă de cercetători din SUA și Marea Britanie a calculat că aproape unul din cinci decese la nivel mondial în fiecare an se datorează poluării cu particule, un număr uimitor de mare de decese, mai mare decât cel cauzat de HIV / SIDA, malarie și tuberculoză la un loc. Aproximativ 350.000 dintre aceste decese au loc anual în America. În timp ce tendințele globale de poluare a aerului s-au îmbunătățit în ultimele decenii în SUA, poluarea rămâne concentrată în comunitățile mai sărace, în rândul persoanelor de culoare și a celor care trăiesc în Rust Belt (regiune din nord-estul Statelor Unite care se confruntă cu declin industrial începând din 1980).

Acum există dovezi solide în multe țări despre legătura dintre particulele fine și degradarea sănătății”, a declarat Francesca Dominici, profesor de biostatistică la Harvard. „Există, de asemenea, o mulțime de dovezi care arată că mulți oameni mor în SUA din cauza expunerilor chiar și sub limitele actuale. Această poluare este foarte dăunătoare și este necesară o reglementare mai strictă.”

Cunoașterea impactului poluanților atmosferici asupra sănătății a fost superficială în anii 1970, iar un anumit scepticism a fost de înțeles pentru o vreme, susține Arden Pope, expert în poluarea aerului de la Universitatea Brigham Young, care a spus că a primit „o mulțime de reacții” din industria de profil despre munca sa, care include studiul despre cele șase orașe.

„Dar dovezile au crescut dramatic și este greu acum să le mai negi”, a spus el. „Este copleșitor.”

Interesele industriei petrolului și gazelor au stat mereu în calea reglementării unor standarde mai stricte privind poluarea aerului, mobilizând permanent foarte multe energii pentru a pune la îndoială această știință.

Consultanții finanțați de industrie au publicat studii care contestă legătura dintre emisiile de particule și deteriorarea sănătății sau pur și simplu au denigrat munca altor cercetători. „Scopul lor este de a submina metoda științifică, știința însăși”, a spus Thurston.

Chiar dacă marile companii petroliere au acceptat public realitatea schimbărilor climatice și au promis să țină cont de ea, acestea continuă să respingă dovezile evidente ale răului făcut de poluare. Exxon a declarat pentru EPA că estimarea unui risc de deces cauzat de emisiile de in particule este „nesigură și înșelătoare”, în timp ce, în 2017, API a cerut agenției să relaxeze standardele în jurul dioxidului de azot - un poluant legat de astm la copii și de mortalitate mai mare la adulți din cauza bolilor de inimă și cancer - susținând că nu există nicio legătură dovedită între emisii și îmbolnăviri și că regulile sunt „mai stricte decât e necesar”.

„Am văzut cum campania de dezinformare a industriei petrolului și gazelor se încheie cu atacurile reînnoite asupra cercetării care ne spune ceea ce știm de zeci de ani - poluarea aerului ucide”, a declarat Kert Davies, directorul Centrului de investigații climatice, care a descoperit unele dintre documentele istorice citate.

Această abordare a industriei de profil a dat roade în timpul administrației lui Donald Trump, unde directori executivi din Exxon, Chevron, Occidental Petroleum și API s-au întâlnit cu președintele la Casa Albă. O mulțime de reglementări privind aerul curat au fost diminuate, cum ar fi regulile de limitare a poluării cauzate de autoturisme și camioane, în timp ce o așa-zisă regulă de „transparență” pentru știință a riscat invalidarea studiilor bazate pe date medicale confidențiale, care este vitală pentru cercetarea poluării aerului.

În mandatul lui Trump, Tony Cox, un cercetător care a primit finanțare de la API, a fost numit președinte al unui consiliu pentru aer curat din EPA. Într-o lucrare publicată anterior, Cox a pus sub semnul întrebării daunele cauzate de particule, acuzându-i pe experții EPA de neprofesionalism și subiectivitate atunci când au descoperit că particulele pot fi letale chiar și în concentrații scăzute.

Anul trecut, în mijlocul pandemiei de coronavirus- pandemie istorică de boli respiratorii-, EPA a decis să nu consolideze standardele în jurul particulelor fine de funingine. Un studiu de la Harvard a constatat că poluarea aerului a fost asociată cu rezultate mai slabe în tratarea persoanelor cu Covid-19. API a declarat atunci că studiul de la Harvard conține doar „descoperiri preliminare” preluate eronat de presă.

Atacurile asupra cercetării de la Harvard au fost „foarte dure și foarte stresante”, potrivit lui Dominici, unul dintre autorii lucrării. „Dacă respirați poluare pentru o lungă perioadă de timp și luați Covid, consecințele pentru sănătate vor fi mult mai grave, iar acest lucru nu e deloc surprinzător”, spune cercetătorul, care de atunci până acum a identificat peste 60 de studii din întreaga lume care spun același lucru și asociază poluarea aerului cu rezultate slabe în tratamentul împotriva Covid.

XS
SM
MD
LG