În 1989, teoria dominoului a fost inversată. Administrațiile americane au dezvoltat această teorie încă din anii 50, spunând că dacă un stat dintr-o regiune ajunge sub influența comunismului și țările din jur ar urma să aibă aceeași soartă. În Europa de Est, piesele au căzut una câte una, România fiind ultima dintre ele. Doar Uniunea Sovietică a mai supraviețuit după căderea lui Ceaușescu.
Autoritățile comuniste din Polonia încep discuțiile cu președintele Solidarității, Lech Walesa, care devenise liderul opoziției poloneze. Negocierile se termină în aprilie cu înțelegerea asupra unor alegeri parțial libere.
„Scrisoarea celor șase” prin care șase membri marcanți ai PCR critică regimul a fost citită la Europa Liberă. Semnatarii sunt Gheorghe Apostol, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan.
Nicolae Ceaușescu s-a adresat Plenarei Comitetului Central, unde a făcut publică încheierea plății datoriei externe, ce se ridica la 21 miliarde de dolari, și chiar mai avea de recuperat 2,5 miliarde de dolari.
Solidaritatea obține o victorie copleșitoare în alegeri și ocupă toate fotoliile eligibile din parlament, urmând să preia guvernarea în luna septembrie.
S-a constituit Mișcarea pentru o Ungarie Democrată, la un an după ce guvernul comunist a acceptat să se remanieze sub criticile opoziției.
Au loc primele tratative între reprezentanții Partidului Muncitoresc Socialist Ungar și cei ai grupărilor și partidelor din opoziție. Au fost prezenți la negocieri 120 de ziariști, majoritatea străini.
Are loc la Budapesta reînhumarea rămășițelor pământești ale lui Imre Nagy, unul dintre eroii Revoluției de la 1956, și ale colaboratorilor săi condamnați și executați pentru rolul jucat în evenimentele de atunci. Circa 200.000 de persoane participă la festivități, iar ceremonia, consideră istoricii, a fost efectul vizitei Înaltului Pontif în Polonia în vara anului 1979. După acest eveniment, schimbarea devine inevitabilă.
Președintele SUA, George Bush, se întâlnește la Varșovia cu reprezentanții opoziției.
Președintele SUA, George Bush, face o vizită la Budapesta.
Ungaria comunistă a ridicat restricțiile de frontieră la granița cu Austria. În septembrie, mai mult de 13.000 de turiști est-germani din Ungaria trecuseră în Austria.
A 40-a aniversare a formării Germaniei de Est este eclipsată de proteste antiguvernamentale, iar liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, îi spune omologului său est-german, Erich Honecker, că „viața îi pedepsește pe cei care se află în întârziere”.
În Germania de Est, a demisionat Erich Honecker și a fost înlocuit de Egon Krenz, câteva zile mai târziu. Honecker prezicea, în ianuarie același an, că Zidul avea să mai stea în picioare "încă 100 de ani".
Peste 4.000 de bulgari mărșăluiesc pentru glasnost și ecologie, la Sofia, în primul protest antiguvernamental de la instaurarea comunismului.
Căderea Zidului Berlinului.
Todor Jivkov, cel mai longeviv șef de stat din Europa de Est, care conducea și Partidul Comunist Bulgar, își dă demisia. Guvernul comunist va renunța însă la putere abia pe 2 februarie 1990, după ce opoziția refuză să intre într-o coaliție cu Partidul Comunist.
Înainte de congresul PCR, pe străzile Brezoianu și Kogălniceanu din București, studenți din Cluj-Napoca și București au demonstrat cu pancarte „Vrem reforme!” împotriva guvernului Ceaușescu. Studenții Mihnea Paraschivescu, Grațian Vulpe, economistul Dan Căprariu-Schlachter din Cluj-Napoca și alții au fost arestați și anchetați de lucrătorii Securității de la Penitenciarul Rahova pentru propagandă împotriva societății socialiste.
Are loc al 14-lea Congres al Partidului Comunist Român, unde Nicolae Ceaușescu prezintă în fața celor peste 3300 de delegați, timp de șase ore, un raport referitor la realizările țării din ultimii 5 ani.
Peste 200.000 de oameni demonstrează, la Praga, în Piața Wenceslas.
Alexander Dubcek ține un discurs, la Praga, în fața a peste 300.000 de oameni, în care descrie idealul „socialismului cu față umană”. În același timp, șeful partidului comunist din Cehoslovacia, Milos Jakes, își dă demisia.
Are loc un referendum, unde peste 95% din cei prezenți la vot s-au pronunțat pentru desființarea celulelor comuniste la locul de muncă și a gărzilor muncitorești, plus trecerea bunurilor partidului în patrimoniul statului.
Summitul din Malta dintre președintele SUA, George H. W. Bush și secretarul general sovietic, Mihail Gorbaciov. În timpul întâlnirii Bush și Gorbaciov ar fi căzut de acord să pună capăt Războiului Rece, cu toate că nu există nimic scris în acest sens. Rapoartele vremii au vorbit despre Summitul din Malta ca fiind cel mai important din 1945 încoace, când la Yalta prim-ministrul britanic Winston Churchill, secretarul general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică, Iosif Stalin, și președintele SUA, Franklin D. Roosevelt, au căzut de acord asupra împărțirii Europei.
La TV Budapesta 1, s-au difuzat imagini video din Timișoara, avându-l în prim plan pe pastorul reformat László Tőkés, care cerea sprijin pentru a nu fi mutat din comunitatea religioasă pe care o conducea.
Începe protestul din Timișoara, ca răspuns la încercarea regimului de a-l evacua pe pastorul reformat László Tőkés, care făcuse recent comentarii critice la adresa regimului în mass media internațională, iar guvernul a considerat că a făcut declarații antiromânești. Unii protestatari au încercat să pătrundă în clădirea comitetului județean al Partidului Comunist Român (PCR). Securitatea a răspuns cu gaze lacrimogene și jeturi de apă, în timp ce miliția a recurs la forță și la arestarea participanților.
Protestatarii au intrat în Comitetul Județean Timiș și au aruncat pe fereastră documentele partidului, broșurile de propagandă, scrierile lui Ceaușescu și alte simboluri ale puterii. Au încercat din nou să incendieze clădirea, dar de această dată au fost opriți de unități militare. Începe intervenția Armatei care nu reușește să restabilească ordinea, dar trage în manifestanți.
Nicolae Ceaușescu se întâlnește cu miniștrii Apărării, Vasile Milea, de Interne, Tudor Postelnicu, de Externe, Ion Stoian și cu generalul Iulian Vlad, șeful Securității.
Ceaușescu face o vizită de două zile în Iran.
Continuă represiunea de la Timișoara sub numele „Operațiunea Trandafirul”: peste 40 de cadavre ale celor împușcați mortal la demonstrație, dar și ale unor răniți executați în Spitalul Județean, au fost sustrase de la morga spitalului și duse la București pentru ca urmele represiunii să fie șterse. Cadavrele vor fi incinerate la crematoriul „Cenușa” din București. Cenușa a fost colectată în patru pubele de gunoi și ulterior deversată în Popești Leordeni.
Armata deschide focul împotriva muncitorilor în apropierea întreprinderii „ELBA” din Timișoara.
Nicolae Ceaușescu ține o cuvântare televizată în care îi numește pe cei care protestau la Timișoara „dușmani ai Revoluției Socialiste”. În același timp, peste 100.000 de protestatari au ocupat Piața Operei din Timișoara și au început să strige sloganuri anti-guvernamentale: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu vă fie frică, Ceaușescu pică!”
Nicolae Ceaușescu vorbește în fața adunării populare, din balconul Comitetului Central, și promite creșterea salariilor muncitorilor cu o sută de lei pe lună. Dinspre marginea manifestației s-au auzit inițial sloganuri izolate împotriva lui Ceaușescu, după care, într-o proporție semnificativă mulțimea s-a raliat acestor strigăte. O parte dintre participanți a pornit spre Intercontinental, unde au încercat să ridice o baricadă. Represiunea împotriva lor a început la miezul nopții prin participarea Securității, Armatei, Pompierilor, Ministerului de Interne. După înăbușirea revoltei, asfaltul a fost spălat de sânge de mașinile pompierilor și salubrității. 50 de oameni au murit în urma represiunii, 462 au fost rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava.
Soţii Ceauşescu, reţinuţi de Miliție, sunt transferaţi de la sediul Inspectoratului de Miliţie la Unitatea Militară 01417 din Târgovişte.
Consiliul Provizoriu al Frontului Salvării Naționale decretează măsuri excepționale. Printre ele se numără integrarea unităţilor Ministerului de Interne în structura Ministerului Apărării Naţionale, încetarea focului pe întreg teritoriul ţării, predarea armamentului aflat în posesia civililor către unităţile militare.
Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost judecaţi de un Tribunal Militar Extraordinar și executați, după un proces succinct, care a avut loc în unitatea militară de la Târgoviște. Cei doi erau acuzați de genocid, subminare a puterii de stat, subminarea economiei naţionale, încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci străine.
Petre Roman este numit în funcţia de prim-ministru al Guvernului României, prin decret.
Este ales Biroul Executiv al CFSN compus din: Ion Iliescu - preşedinte, Dumitru Mazilu - prim-vicepreşedinte, vicepreşedinţi - Cazimir Ionescu, Kiraly Karoly, secretar - Dan Marţian, membri - Bogdan Teodoriu, Vasile Neacşa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu.
Preşedintele CFSN, Ion Iliescu, anunță în discursul de Anul Nou abolirea pedepsei cu moartea, sistarea exporturilor de alimente, realizarea unor importuri de bunuri de consum, sistarea unor lucrări de investiţii costisitoare: Canalul Dunăre-Bucureşti, Sistemul hidrotehnic Dunăre-Jiu-Argeş, zona liberă din portul Constanţa, Centrala termoelectrică Anina, Casa Poporului.
