Linkuri accesibilitate

Cum ne afectează epidemia mai departe: Depresiile și paranoia vor crește. Prostituția de stradă dispare. Interviu cu Aurora Liiceanu


Aurora Liiceanu, psiholog

Aurora Liiceanu, cunoscuta scriitoare și cercetătoare de la Institutul de Psihologie al Academiei Române, care a predat și la universități din Franța sau Canada, a explicat pentru Europa Liberă care sunt consecințele psihologice ale epidemiei de coronavirus.

Relațiile intime se vor schimba fundamental, singurătatea se va accentua la toate vârstele, suspiciunea va crește și oamenii vor deveni mai ipohondri. Psihologii sunt foarte preocupați de viitorul relațiilor și cum se vor schimba pe termen lung.

Europa Liberă: După ridicarea restricțiilor credeți că cei mai mulți români își vor relua viețile de unde le-au lăsat, fără prea multe precauții sau dimpotrivă?

Aurora Liiceanu: „Pe categorii, lucrurile stau diferit. Există și acum oameni mai vârstnici, pentru care socializarea era mai restrânsă. E o mare deosebire între ei și generația tânără, care s-a îndepărtat de familie și e mai aproape de grupul de vârstă, obișnuiți cu virtualul și pentru care nu a fost atât de dificilă această perioadă de restricții. Totuși, s-a mai demonstrat odată că școala nu are ca prim rol dezvoltarea activităților cognitivie, cât un prilej de socializare, pe care cei tineri îl regretă. Pe de altă parte, când aud vorbindu-se despre normalitate, trebuie să spun că nu te poți întoarce niciodată la normalitatea perfectă, fiindcă toți oamenii se schimbă, chiar dacă par că nu se schimbă. Timpul trece și trecutul își spune mereu cuvântul asupra prezentului. Se vor produce, deci, niște schimbări între individ și mediul lui”.

Europa Liberă: În ce sens?

Aurora Liiceanu: „În sensul că se va dezvolta suspiciunea, codul cultural al intimității se va schimba. Acum câțiva ani a apărut un dicționar de comunicare non-verbală, despre care cred acum că este curată arheologie. Gesturile par să se schimbe. Am văzut că în Elveția oamenii au început să se salute cu coatele și cu vârfurile pantofilor, cu toate că îmbrățișările și datul mâinii fac parte dintr-un cod cultural foarte bătătorit. Sigur, cu cotul nu te poți freca la ochi, deci nu e periculos. Psihologii spun foarte bine, o viață nouă înseamnă noi obișnuințe și probabil că se vor crea noi obișnuințe cu frustrările de rigoare: se va mări autocontrolul, ceea ce înseamnă că ne vom abține de la gesturile și obișnuințele noastre mai vechi. Dacă mă gândesc la mine, pot să vă spun că nu am niciun chef să mă duc la restaurant cu prietenii purtând măști și stând la doi metri distanță. Când ți se spune să stai la doi metri distanță, te și amuzi, gândindu-te la pedichiură, unde nimeni nu are picioare de trei metri sau de doi metri și jumătate.”

Europa Liberă: Va dispărea strânsul mâinii, ca semn de salut?

Aurora Liiceanu: „Putem să ne adaptăm. De exemplu, japonezii se apleacă, nu se ating când se salută, nu se pupă. Am putea să preluăm și noi această soluție, în loc să folosim coatele sau pantofii sau degetele mici de la picioare, dacă suntem în sandale. Sigur că acest salut, la distanță, poate fi inutil în contextul aglomerațiilor excesive, cum e metroul.”

Europa Liberă: Cum ne va afecta această distanță care se va impune între oameni?

Aurora Liiceanu: „În psihologie se numește proxemică și este știința felului în care ne raportăm la spațiu. Există o provocare pentru această știință, în această perioadă, în care spațiul dintre oameni crește pentru a duce la un nou tip de protecție.”

Europa Liberă: Deci e posibil să devenim ca nordicii, mai reci, fără îmbrățișări și pupături?

Aurora Liiceanu: „În timp, e posibil. Am văzut că și unii fotbaliști au cerut amânarea cu încă o perioadă a meciurilor, iar ei sunt oameni tineri, înseamnă că teama lucrează asupra psihicului uman. Scenele de extaz, de după goluri și cum săreau jucătorii unii în brațele altora s-ar putea să dispară. Ceva-ceva se va schimba, dacă nu o va face individul, distanțarea se va face sub presiunea societății. Deja prin virtual și prin această distincție între real și virtual, ceva se schimbase. Peste acest virtual, care coexista cu socializarea directă, a venit pandemia, care a întărit distanța între oameni și lipsa de prezență fizică”.

Europa Liberă: Frica va sta la baza acestei schimbări?

Aurora Liiceanu: „Frica și incertitudinea. Toată lumea așteaptă o dată concretă până la care să se termine cu restricțiile, cu epidemia, dar nimeni nu poate spune nimic clar. Se spune că vom trăi împreună cu acest virus, dar omenirea a trăit toată istoria ei cu virusuri și catastrofe. Trăim într-un sistem în care pericolul nu este interiorizat, fiindcă este greu să admiți că trăiești pe muchie de cuțit toată viața”.

Europa Liberă: Trăind cu virusul, credeți că oamenii vor fi mai cumpătați?

Aurora Liiceanu: „Cred că da, mai ales că din punct de vedere economic nu vom mai sta la fel de confortabil. Va dispărea, pentru o vreme, nomadismul turistic, în care toată lumea bătea mapamondul în sus și în jos. Noile condiții de proximitate care vor fi impuse pentru a nu crește numărul de infectați vor schimba total multe obiceiuri sociale, nu doar călătoriile. La Teatrul Național, am înțeles că sunt 1000 de locuri, dar că se vor vinde doar 500 de bilete pentru a menține distanța. Poate că biletele se vor scumpi sau poate că vor scădea salariile actorilor, regizorilor etc”.

Europa Liberă: Pe dvs. cum v-a afectat izolarea?

Aurora Liiceanu: „Mi s-a schimbat bioritmul, relațiile telefonice au înlocuit relațiile normale. Mi-am reorganizat anumite lucruri, de exemplu, în sfârșit mi-am pus la punct hârtiile, contractele, taxele. Am început să mă uit la filme, n-am mai citit atât de multe lucruri profesionale, reviste de psihologie, noi lucrări, ci am trecut și la literatură, de care nu aveam timp înainte. Sociologii spun adesea că hobby-ul este un eu neutilizat, care duce la frustrări. Felul în care trăiești acum te poate ajuta să-ți organizezi viața în așa fel încât să ai timp și pentru lucruri pe care nu le făceai, dar e frustrant. Pe de altă parte, conversațiile între prieteni, dacă sunt dese, sunt de o banalitate aproape jenantă, fiindcă nu mai ai ce să comunici, dacă în fiecare zi dai telefon. Spre deosebire de statele occidentale, noi nu avem spirit comunitar: nu există ziua vecinului, ca în Franța, sau inițiative ca cea a unui fotograf britanic care a reușit să creeze coeziunea unei străzi, rugându-i pe toți sa facă o fotografie cu ei, îmbrăcați de duminică, de sărbătoare. Pozele s-au transmis de la unii la alții, deci au contribuit la coeziune, dar în același timp acest catalog va face parte si din istoria socială a acestei perioade de pandemie”.

Europa Liberă: În ultimele două luni oamenii s-au mutat aproape total în spațiu virtual, unde aglomerația nu este periculoasă. Aceasta va fi direcția de urmat?

Aurora Liiceanu: „E posibil să fie o întoarcere către natură, dat fiind că oamenii pot lucra de oriunde ar fi. Acest lucru a fost și după cutremurul din 1977, când oamenii nu mai voiau să stea în blocuri, care erau periculoase. Acum vorbim de orașe și aglomerări urbane, care au devenit periculoase. Putem fi optimiști dacă ne uităm la teoriile lui James Lovelock, în special la principiul Gaia, înțelegem că organismele interacționează cu împrejurimile lor anorganice de pe Pământ pentru a forma o auto-reglare, un sistem complex care contribuie la menținerea condițiilor de viață de pe planetă. Are chiar o carte care se numește Avertismentul final (The Vanishing Face of Gaia: A Final Warning, 2009), în care explică de ce planeta e pe cale să fie distrusă de oameni.”

Europa Liberă: Ne vom muta aproape toți în lumea virtuală? Va persista tendința oamenilor de a se muta la țară?

Aurora Liiceanu: „În Franța a existat deja un curent de acest fel, de întoarcere la natură, dar tinerii n-au rezistat, cu toate că aveau posibilitatea să lucreze de la distanță, n-au rezistat, pentru că orașul este și un drog. Zgomotul orașului, nebunia de aici, orașul este viața, natura este liniște, contemplare și trebuie să ai obișnuința ascultării naturii. Abia acum marea a început din nou să aibă mirosul algelor, așa cum era și Vama Veche înainte să devină Vama Nouă.”

Europa Liberă: Ce a schimbat cel mai mult epidemia?

Aurora Liiceanu: „Relațiile. Epidemia a schimbat cel mai mult relațiile, iar acest lucru este o provocare profesională pentru psihologi. Am citit într-o publicație din SUA despre cuplurile indecise, care s-au speriat atât de mult de izolare și într-o mare majoritate au decis să se mute împreună. O catastrofă care îi face pe oameni să ia decizii. Omul modern este în general confuz și indecis, așa a apărut și termenul de procrastinare care definește un comportament caracterizat prin amânarea acțiunilor pentru mai târziu. Oferta aceasta consumeristă, atât de largă, îi face pe mulți oameni să nu mai poată lua decizii: prea mulți stimuli îngreunează capacitatea de a decide și de a duce la amânare și confuzie. Sunt stări psihologice pe care oamenii nu le prea iau în serios.”

Europa Liberă: Oamenii vor fi mai singuri?

Aurora Liiceanu: „Cred că se merge spre atomizare și această singurătate se va trăi cu frustrări și suferințe. Când a început pandemia, mi-am adus aminte de Janis Joplin și de cântecul ei Loneliness (Singurătate)”.

Europa Liberă: Vor fi mai multe depresii?

Aurora Liiceanu: „În mod sigur, mulți vor fi mai deprimați, iar prăpastia dintre generații se va mări. Astăzi există două lucruri care-i despart, din ce în ce mai mult, pe părinți de copii: tehnologia comunicării și sexualitatea, care s-a schimbat uriaș. Cei tineri vor avea grupurile lor și lumea lor invizibilă.”

Europa Liberă: Dar și ei vor suferi.

Aurora Liiceanu: „Și ei vor suferi, pentru că, deși trăiesc în cohorte, în găști, mulți tineri sunt foarte însingurați. Ceva le lipsește. Nici ei nu știu ce, nici noi nu știm ce. Mulțimea celor care mergeau la concerte, pe stadioane, părea o soluție pentru acești însingurați: mulțimile păreau să-i protejeze afectiv. Dar nu e așa, mulțimile erau un fel de imersii care furnizau o stare de bine, de scurtă durată, pentru că, apoi, cei dependenți de astfel de mulțimi cădeau, din nou, în singurătate. Timpul mulțimilor s-a dus.”

Europa Liberă: În afară de depresie, ce alte suferințe vor mai veni?

Aurora Liiceanu: „Va crește suspiciunea. Deja am văzut că unii oameni preferă să traverseze decât să rămână pe aceeași parte a străzii și să se întâlnească cu tine. Pentru unii suspiciunea va crește, pe alții îi văd dezinvolți, fără mască, în grupuri. Ei nu cred până nu o pățesc. În plus, va crește și mai mult obsesia pentru sănătate, va fi o provocare pentru sistemele de sănătate”.

Europa Liberă: Adică ipohondria. Tot mai mulți vom fi tot mai ipohondri?

Aurora Liiceanu: „Da. Ipohondria, suspiciunea, paranoia și bipolaritatea vor crește. Psihologii sunt foarte interesați, în acest moment, cum se va schimba intimitatea. Nu știm. Cum se vor face filmele, cum se vor schimba gesturile, cum se vor apropia oamenii din nou?”

Europa Liberă: Prostituția în forma ei clasică va dispărea?

Aurora Liiceanu: „Se va muta în mediul virtual. Sunt atâția oameni care își trăiesc sexualitatea în mediul virtual!”

Facebook Forum

VIDEO

Proteste violente în Belarus
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:04:52 0:00
XS
SM
MD
LG