Între anii 1991 și 2015, Asociația Memorialul Revoluției din Timișoara a dezvelit cincisprezece monumente realizate de sculptori din țară și străinătate, în locuri relevante pentru revoluția timișorenilor. Întreținerea lor a rămas în grija asociației, fiindcă primăria nu a vrut să le preia fără a-i fi definitiv donate. Totuși, spațiile verzi și zona din jurul lucrărilor cad în sarcina municipalității. Un tur pe la câteva monumente aduce concluzii dezolante: nici cetățenii orașului, nici municipalitatea, nici societatea civilă n-au investit atenție și respect pentru a nu le lăsa să decadă. Complexul memorial din Cimitirul Eroilor a fost lăsat în paragină până s-a stins flacăra „veșnică”, iar Muzeul Revoluției a rămas o promisiune pur electorală.
Alarmă: s-a stins flacăra Revoluției
La început de septembrie, revoluționarul timișorean Corneliu Vaida semnala indignat că flacăra „eternă” a complexului funerar din Cimitirul Eroilor s-a stins:„Nu mai am aer!!! Se întâmplă în Timișoara anului 2019, la 30 de ani de la Revoluția din '89! Flacără eternă a monumentului Eroilor Martiri din 1989 din Cimitirul Eroilor nu mai arde din cauză că Primăria Timișoara nu a plătit factura de gaz!!!Domnule Robu, dacă e nevoie, plătesc eu factura, doar să mi-o trimiteți pe mail!”, se putea citi pe pagina sa de Facebook, unde erau postate imagini ale mormintelor invadate de buruieni, cu dale sparte și inscripții lipsă. Suma restantă era de 10.000 lei, așa cum a aflat presa locală. Factura s-a plătit a doua zi după ce a fost neglijată luni întregi. Au apărut deîndată și muncitorii de la Horticultura, zoriți de viceprimar, să dreagă urmele nepăsării și ale conflictelor dintre primar și administrația cimitirelor.
Dar adevăratul dezastru se înfățișează o stradă mai încolo, în Cimitirul săracilor, devenit rampă de gunoaie. O echipă a televiziunii franceze de la TV 5 descinsă în primăvară la „Vampiraș”, cum i se mai spune cimitirului, a trebuit să își taie cale prin jungla de tufe sălbatice și buruieni gigantice, printre munții de deșeuri aruncate acolo de cetățenii orașului și necurățate de administrație. Cimitirul săracilor a fost implicat într-o falsă poveste despre morții Revoluției, dar imaginile au făcut înconjurul lumii. Cadavre în putrefacție dezgropate de oamenii disperați în căutarea rudelor dispărute în zilele Revoluției au fost eronat atribuite unor oameni împușcați în timpul evenimentelor. Deși adevărul a ieșit la iveală, totuși în cimitir s-a ridicat un mic monument pe care scrie „Veșnică memorie eroilor necunoscuți căzuți în Revoluția din decembrie 1989. Un grup de oameni de suflet”. În spatele monumentului domină o improvizată rampă de gunoi.
Învingătorul învins
La o intersecție a bulevardului Take Ionescu stă în cârjă Învingătorul, lucrare în bronz semnată de Constantin Popovici. Nici autorul, nici titlul lucrării nu pot aflate de trecători, fiindcă placa este căzută. Pe ea erau înscrise, sub un citat din părintele Galeriu, numele celor doi eroi împușcați în cartier: Silviu Iordan și Francisc Brancov. Ce se vede este soclul ciobit, iarbă și gunoaie între dale, iar pe fundal grafitti-uri inadecvate.
În centrul orașului, Fântâna Martirilor, imaginată de Victor Gaga, devine pe zi ce trece mai greu de sesizat: primăria a uitat să tundă arborii din jur care acoperă monumentul.
În mod similar, Pieta din vecinătatea Podului Decebal, operă a sculptorului Peter Jecza, riscă să fie invadată complet de frunziș. Masiva lucrare de bronz a aceluiași artist, Martirii, așezată în spatele Muzeului Banatului, pare neterminată. Soclul, altădată placat cu marmură neagră și purtând inscripția „In memoriam. Decembrie 1989”, este complet jupuit de jur împrejur.
În colțul parcării hotelului Continental, sculptura Evoluție, semnată de Gheorghe Iliescu-Călinești, deși păstrează placa inscripționată cu sloganul atât de drag timișorenilor „Azi în Timișoara/Mâine-n toată țara”, prezintă fisuri în partea de jos a monumentului. În plus, lipsa de respect a administrației parcării face ca exact în fața sculpturii să fie plasat indicatorul parcării, pe lângă țevi și resturi de materiale de construcție.
Clopotul lui Ștefan Călărășanu din Piața Traian, o lucrare masivă din travertin și îngrădită, nu a suferit deteriorări. Și Sfântul Gheorghe adolescent al Silviei Radu a avut o soartă mai bună fiind curățat și reamplasat în piațeta cu același nume după reamenajare.
Spațiul verde din jurul lucrării din oțel naval al lui Ingo Glass, intitulată Deschidere, ca și zona centrală din preajma Crucii de inox a lui Paul Neagu sunt îngrijite, omagiu adus mai degrabă artiștilor afirmați peste hotare.
Viceprimarul Dan Diaconu a declarat pentru Radio Europa liberă că întreținerea monumentelor nu poate fi făcută de municipalitate fiindcă ele se află în patrimoniul Memorialului Revoluției, însă zona verde sau pavajele țin de primărie. Directorul executiv al Memorialului, Gino Rado, spune că s-au încercat variante de colaborare, dar primăria a solicitat predarea monumentelor în patrimoniul orașului, măsură cu care asociația nu a fost de acord. Așa că se caută soluții de finanțare pentru reabilitarea lor. Pentru unele dintre ele sunt deja pregatite materialele necesare.
Poetul fără cuvinte și mortul viu
Dezvelit în 2014 la capătul Podului Traian, bustul poetului Ion Monoran, realizat de Aurel Gheorghe Ardelean, îi înștiința pe trecători pe o placă de bronz că tânărul bărbat cu plete este poetul care a oprit tramvaiele în 16 decembrie în Piața Maria, unde se afla biserica reformată a pastorului Tökes, și a îndemnat oamenii să se ridice împotriva dictaturii.„Mă bucur că putem fi împreună la acest moment de manifestare a recunoștinței noastre și a veșnicei mulțumiri pentru cel care a fost poetul Monoran”, spunea primarul Nicolae Robu la ceremonie.
Placa este căzută de patru ani. Uniunea Artiștilor Plastici și Societatea Timișoara au atras atenția că inscripția trebuie refăcută. În locul plăcii de bronz este lipită o foaie A4 înfoliată, cu textul inițial. Semn al „recunoștinței noastre și a veșnicei mulțumiri”.
„Placa s-a furat de trei ori până acum”, a precizat viceprimarul Dan Diaconu. Până se vor găsi soluții care să nu tenteze hoții, poetul Monoran, Mono, cum îl știe lumea literară, va rămâne anonim.
La podul Decebal, unde armata a ucis și a rănit mai mulți timișoreni, inscripțiile de pe poarta Parcului Regina Maria, gravate pe placă de marmură albă, sunt abia vizibile. Nici înscrisul din dreapta porții evocându-i pe Mihai Eminescu și pe Ion Slavici nu e mai lizibil. Dar, printre numele tinerilor uciși aici în 17 decembrie 1989 figurează și cel al Marianei Farcău care a supraviețuit rănilor prin împușcare, scăpând ca prin minune dintre cadavrele ce urmau să fie duse la Crematoriul Cenușa. Totuși, după 30 de ani, nimeni nu a corectat eroarea de pe placa de marmură. Pentru memoria orașului Mariana Farcău rămâne decedată.
„Cam așa cinstește administrația orașului memoria eroilor din Decembrie '89! Flacăra eternă - stinsă, buruieni, mizerie ...Nu-i bai, să vedeți la comemorarea de 30 de ani, ce piepturi bombate și discursuri înflăcărate vor fi!”, a conchis pe Facebook revoluționarul Corneliu Vaida. Nepăsarea este extinsă dincolo de administrația Timișoarei: cetățeni, organizații ale societății civile, instituții, personalități publice trec cu aceeași indiferență pe lângă simbolurile Revoluției din 1989, care ar trebui să marcheze memoria cetății.
