Annus mirabilis 1989 a fost deopotrivă un moment de grandoare și de sublim final pentru intelectualii central și est-europeni.
Orbán vrea mai mulți copii: summit demografic la Budapesta. Mormântul lui Suleiman. Trupă rock de 500 de muzicieni. O aplicație pentru efectele colaterale a 11 000 de medicamente. Fuga prin cimitir.
Grație prieteniei mele cu Lena Răutu (colegă de clasă, fiica fostului dictator cultural), cu Florica Jebeleanu, cu Alexei Florescu, aveam să capăt acces la cărți din anii interbelici, dar mai ales la cele apărute în colecții precum „Livre de Poche“.
În spatele enormei crize de conștiință ecologice animată de incenduiile din Amazonia stau, nevăzute, interese și manevre politice brutale.
Chiar dacă Amazonia arde apocaliptic, așa cum spun știrile, măcar un lucru va supraviețui, ba chiar va înflori, hrănit de foc: pasiunea relgioasă pentru reorganizarea lumii după convertirea la Marea Idee.
Vreți să știți cine a condus de fapt România în anii comunismului? Răspunsul este direct legat de afirmația lui Stalin: „Cadrele decid totul”.
Instinct de primar. Putin, Erdogan, Orbán. Primul interviu. Hoax Coca-Cola. Politca de decorații a Ungariei. Festivalul Evreiesc Spinoza. Parada trăsurilor.
Un angajament vital in favoarea principiilor care au fondat Statele Unite ale Americii.
Imediat după august 1939, odată semnat Pactul, cele două superdictaturi europene au trecut febril la treabă.
La începutul săptămânii, atât de ocupata Viorica Dăncilă a făcut o scurtă excursie sau vizită de lucru la Bruxelles.
Pentru bunul meu prieten și coleg de la mănăstirea Dealu, Mihai Gheorghe Antonescu (Mișu), ca și pentru mine, seara zilei de 23 august 1944 însemna să ne pregătim pentru ceaiul dansant (party-ul de azi) la care eram invitați.
Încarcă mai mult