Stai în zona metropolitană și copilul tău se plânge că îl doare burta. Ideal ar fi să ajungi la doctor în câteva minute, însă asta se întâmplă în puține localități din preajma marilor orașe. Acestea s-au umplut în ultimii ani de blocuri și case, de chioșcuri, cabinete veterinare, spălătorii auto, vulcanizări – pe alocuri școli sau grădinițe. Nu și spitale! Europa Liberă a luat la pas zonele metropolitane ale patru mari orașe: București, Cluj-Napoca, Iași și Craiova în căutarea de soluții.
53.000 de mii de oameni locuiesc în prezent, oficial, la Florești, localitate lipită de Cluj-Napoca. Neoficial, numărul lor e 70.000. În 2011, erau 23.000.
Prin urmare, 50.000 de oameni în plus în numai 13 ani. Boom-ul imobiliar din ultimele două decenii a transformat comuna într-un adevărat municipiu.
Cum procedează oamenii din Florești dacă au o urgență medicală seara, noaptea sau în zilele nelucrătoare?
„Răcelile copiilor – că astea sunt cele mai multe – sunt normal de nivelul unui simplu consult, dar oamenii nu au unde merge. Așa ajung Urgenţele din oraş, de la Pediatrie, să fie supra-aglomerate”, povesteşte doctorul Claudia Pojan pentru Europa Liberă.
Medic specialist în medicina de urgenţă la un spital din Cluj-Napoca, dr. Pojan are doi copii, ambii sub zece ani. De cinci ani s-a mutat la Florești, cu familia.
Mama ei se mutase în zonă în 2007, încântată de promisiunea că se va construi un spital regional.
„Eram studentă la Medicină şi se gândea că ulterior voi putea lucra acolo, aproape de casă”, zâmbește amar tânăra.
Au trecut aproape 20 de ani de atunci, iar locul viitorului spital e în continuare teren viran.
La Florești există medici de familie şi clinici medicale private, dar niciun centru medical de permanenţă.
Claudiei Pojan i s-a întâmplat frecvent să fie solicitată de vecini şi de cunoştinţe din comună să consulte, „chiar dacă poate nu aveam ustensilele necesare la îndemână sau nu eram în zonă”.
Andreea, o altă locuitoare din Floreşti, povesteşte și ea că, ori de câte ori starea copilului i-a dat de gândit, a luat drumul Urgenţelor din oraş.
„Ultima dată l-au şi internat. Dar sunt situaţii când poate nu e cazul şi un centru unde să poată fi consultat ar fi foarte util”, spune ea.
La fel cred şi Ioana şi Adrian. Au doi copii mici, unul încă sugar, şi ştiu că vor trebui să meargă în oraș la nevoie.
Marele păcat al zonelor metropolitane
Trei sunt elementele fundamentale care ar trebui să fie dezvoltate în zonele metropolitane, este de părere Emanuel Ungureanu (USR), vicepreședinte în Comisia pentru sănătate şi familie din Camera Deputaților. Este vorba de școli, grădinițe ori creșe și policlinici sau centre de permanență medicală.
„Acestea din urmă să absoarbă acele urgențe care nu sunt majore, să nu aglomerăm unitățile de primiri urgențe (UPU)”, spune Emanuel Ungureanu pentru Europa Liberă.
În lipsa unor centre de permanență, UPU-rile ajung să fie supraaglomerate.
„Nu există o nevoie de a legifera, este o supra legiferare în domeniul sănătății, ci o chestiune de voință politică a administrației locale. Există o proastă gestiune a resursei în sănătate: într-o parte nu ai deloc spitale sau centre de permanență, în altă parte ai o supraaglomerare”, explică Ungureanu.
Ce sunt centrele de permanență
Legea spune că un centru de permanență poate funcționa în orice comunitate rurală cu cel puțin 5.000 de oameni și urbană cu 25.000. Condiția e ca în zonă să nu existe unitate de primiri urgențe.
Scopul centrului – care ar trebui să funcționeze non-stop în weekend și de sărbătorile legale și între 15:00 și 08:00 în restul timpului – este să asigure continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă.
Centrele au cel puțin șapte medici și cinci asistenți medicali, cu excepția zonelor rurale izolate.
Așa sună teoria.
Marele dezechilibru național
Conform informațiilor transmise de Ministerul Sănătății, la solicitarea Europei Libere, în România funcționau anul trecut 365 de centre medicale de permanență.
Distribuția lor pe județe, însă, este inegală și pare să nu țină cont de vreun criteriu. Cele mai multe sunt în Timiș – 34, Bihor – 31 și Gorj – 29.
Prahova este județul în care nu există niciunul.
Brăila, Ialomița, Ilfov au fiecare câte unul, în vreme ce București, Covasna, Dâmbovița, Mureș și Vrancea au câte două.
Același dezechilibru se menține și la nivelul zonelor metropolitane.
În cazul București sau Cluj-Napoca, de exemplu, nu există niciunul în afara municipiului. În orașe, însă, sunt câte două, în fiecare caz.
La polul opus sunt Timișoara și Iași, la rândul lor centre universitare mari, cu tradiție în medicină.
În zona metropolitană Timișoara sunt 14 centre – 11 în oraș și 3 în localitățile-satelit.
În zona metropolitană Iași există unul în urban și alte șapte în localitățile limitrofe.
Cum se explică acest dezechilibru?
Media de vârstă a medicilor de familie din zonă ar fi unul dintre factori.
„Centrele de permanență nu propun activități în cadrul unui program normal de lucru. Ai nevoie de un medic care să poată face față fizic și psihic la efortul de a prelungi activitatea până la 24 de ore pe zi”, spune pentru Europa Liberă Gindrovel Dumitra, secretar general al Colegiului Medicilor din România.
Vorbește și din propria experiență, pentru că este medic de familie și lucrează într-un centru de permanență.
„Contează însă foarte mult implicarea autorităților locale și felul în care sunt atrași medicii să facă gărzi”, afirmă Gindrovel Dumitra.
Impactul centrelor de permanență asupra activității UPU
„Suni la 112 și spui că vrei să te ducă la urgențe. Ți se răspunde: vedeți că în apropierea dvs. este un centru de permanență. Dacă pacientul vine la noi, chiar dacă nu este o urgență majoră, nu-l putem trimite acasă, doar că rămâne și e preluat conform codurilor de gravitate a cazurilor. Dacă s-ar duce la un centru de permanență, ar degreva din activitatea UPU”, explică pentru Europa Liberă medicul Simina Roz, purtătorul de cuvânt al Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad.
În municipiul cu 145.000 de locuitori sunt nu mai puțin de șapte astfel de centre. La Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului arădean au fost investigați, în 2023, 67.882 de pacienți.
300 de kilometri spre nord, la Baia Mare, lucrurile stau total diferit. În municipiul de 109.000 de locuitori nu există niciun centru de permanență, iar la periferie este doar unul. Alte opt sunt răsfirate prin județ.
Rezultatul: medicii maramureșeni au tratat anul trecut, în Unitatea de Primiri Urgențe din Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare, peste 85.751 de pacienți. Un record.
Pentru că acolo unde nu există centre de permanență, mulți merg spre camerele de gardă ale spitalelor. Trei sferturi dintre pacienții care procedează astfel sunt trimiși acasă să se trateze, după ce au pierdut câteva ore și au aglomerat degeaba unitatea spitalicească.
La Constanța, de exemplu, nu există decât trei centre de permanență, rătăcite prin județ, și niciunul în apropierea municipiului de la malul mării.
Dintre cei 150.000 de pacienți care au mers anul trecut la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic Județean din Constanța, 115.000 au fost diagnosticați, dar nu au rămas internați. Puteau fi consultați la fel de bine într-un centru de permanență, dacă ar fi existat unul în apropiere, spun medicii.
„În centrele de permanență putem rezolva problemele acute și subacute care generează și o mare aglomerare în UPU”, susține Gindrovel Dumitra, secretar general al Colegiului Medicilor din România.
Conform estimărilor sale, 70-80% dintre problemele medicale cu care se prezintă pacienții la centrele de permanență fac parte din acestă categorie.
„Reducerea prin regrupare a unor centre de permanență din Satu Mare, de exemplu, s-a văzut în creșterea numărului de prezentări la UPU”, punctează medicul.
În primele trei ore cât a fost de gardă în centrul de permanență din Sadova (jud. Dolj), nouă din cei 11 pacienți consultați duminică de medicul Dumitra au fost tratați pentru probleme acute.
Dacă nu aveau această variantă, o bună parte dintre ei ar fi mers către Unitățile de Primiri Urgență.
Criza de personal din UPU
Aglomerarea camerelor de gardă din spitale este acutizată de faptul că, la nivel național, unitățile de primiri urgență au deficit de personal.
Conform datelor oferite Europei Libere de sindicatul Sanitas, la începutul acestui an erau aprobate de Ministerul Sănătății peste 11.600 de posturi la UPU. Erau ocupate doar 9.500.
Era nevoie de 410 medici, peste 500 de asistenți medicali, 100 de operatori-registratori medicali și 1.000 de infirmiere, îngrijitoare sau brancardieri.
Cifrele arată un viitor care sună rău din perspectiva medicală: în 2021, lipsa de specialiști reprezenta sub 10%, în prezent depășește 20%.
„Una din explicații este blocarea posturilor. Deficitul de medici ține și de lipsa specialiștilor pe medicina de urgență”, explică pentru Europa Liberă Iulian Pope, vice-liderul sindicatului Sanitas.
„Deficitul este mai accentuat în orașele mici, spitalele municipale sau orășenești”, mai spune el.
Ce costuri implică un centru de permanență
Dacă în cazul unui spital sau al unor unități de primire urgență sunt vehiculate sume de ordinul milioanelor sau al zecilor de milioane de lei, în cazul centrelor de permanență lucrurile sunt mult mai simple: este necesar un spațiu cu câteva încăperi, care poate aparține autorității locale ori poate fi închiriat.
Conform legii, consiliile locale asigură:
a) spațiile necesare desfășurării activității;
b) dotarea minimă necesară funcționării;
c) utilitățile necesare;
d) plata personalului medical și dotarea trusei de urgență;
e) paza și personalul auxiliar.
În răspunsul oferit Europei Libere de Direcția de Sănătate Publică Arad, cele mai mari cheltuieli cu utilitățile pentru un centru de permanență au fost în 2023, de 32.000 de lei, iar cele cu personalul auxiliar și paza, de 66.000 de lei. În total, mai puțin de 100.000 lei/ an.
În Dolj, cea mai mare sumă anuală plătită pentru utilități, pază și salariul personalului auxiliar a fost de 57.000 de lei/ an.
Există însă nenumărate exemple de centre care s-au descurcat cu jumătate sau chiar mai puțin din sume.
Cum explică autoritățile locale lipsa centrelor de permanență
La două decenii de când populaţia Floreştiului tot crește şi la aproape patru ani de mandat al actualului primar, reprezentanţii Primăriei Floreşti anunţă că tocmai ce au fost aprobate studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic pentru un centru de permanenţă.
Investiţia este estimată la 1,9 milioane de lei, într-o clădire nouă, care va fi situată lângă stația SMURD din localitate. Licitaţia ar urma să fie lansată în curând.
„E clar că e necesar, la dimensiunile de azi ale Floreştiului, să gândești un astfel de centru, încât să degrevezi până la urmă pentru urgențe minore serviciul UPU din Cluj-Napoca sau camerele de gardă, să încerci să triezi pacienţii”, recunoaște Anca Stănescu, purtătoarea de cuvânt al primăriei Florești.
Un spital pe hârtie este oferit drept soluție în cazurile de urgență ale celor 43.000 de locuitori oficiali din orașul Voluntari (jud. Ilfov).
„Sunt foarte bucuros că pot anunţa finalizarea unuia dintre cele mai importante obiective pe care mi le-am propus în acest mandat la Primăria celui mai mare oraş din judeţul Ilfov, care este şi cea mai dinamică zonă economică a judeţului. Primăria oraşului Voluntari şi Consiliul Local au reuşit ce şi-au propus: să aducă servicii medicale de cea mai bună calitate mai aproape de oameni”, susține primarul Florentin Pandele pe pagina de internet a Primăriei Voluntari.
Spitalul de care vorbește, cu o capacitate de 75 de paturi, dintre care zece pentru primiri urgențe și terapie intensivă, încă nu este însă construit.
Sunat de Europa Liberă pentru a explica ce servicii au localnicii în caz de urgențe medicale în afara orelor de program ale cabinetelor sau în zilele nelucrătoare, primarul Florentin Pandele nu a răspuns.
„În caz de urgență, locuitorii orașului Voluntari se pot adresa serviciului public de urgență 112 sau la UPU ale spitalelor din București. În cadrul Ambulatoriului de specialitate nu funcționează un serviciu de urgență”, a transmis Ștefan Mitroi, directorul general al Societății Medicale „Sf Parascheva” din Voluntari, prezentată de primar drept „spital”. În realitate, o policlinică cu program de zi.
În cazul altui oraș cu o dezvoltare imobiliară puternică, neurmată de una medicală pe măsură – Otopeni, nu am obținut vreo reacție din partea reprezentanților administrației publice până la publicarea acestui articol.
Exemplele de bună - practică
„90% din cei care vin la noi pot fi îngrijiți aici. Dacă mă raportez la toate gărzile pe care le-am făcut, cred că am trimis doar trei - patru pacienți la urgență într-un an”, spune pentru Europa Liberă dr. Ciprian Vornicu.
Împreună cu 15 colegi (alți șase medici și nouă asistenți), asigură serviciile la centrul de permanență din Aroneanu, o suburbie a zonei metropolitane Iași.
„În cele mai multe cazuri, ce se poate rezolva într-o unitate de primiri urgențe se rezolvă într-un centru de permanență”, confirmă și dr. Ștefania Anton, coordonatoarea centrului din Aroneanu.
Pe aici trec lunar între 350 și 500 de pacienți. Dacă nu ar avea această opțiune, mulți dintre ei ar merge spre unitățile de primiri urgență din Iași.
Este printre puținele zone metropolitane cu centre de permanență în toate punctele sale cardinale.
Un alt exemplu pozitiv este în sudul României.
La nici 15 km de Craiova, în comuna Ghercești, funcționează din 2012 unul dintre cele 22 centre de permanență din Dolj. Când au nevoie, aici vin oameni din patru comune – Mischii, Ghercești, Pielești, ceea ce înseamnă mai mult de 2.000 de locuitori.
„Media e de șase-șapte oameni pe zi, cam 200 pe lună”, explică Ion Duță, unul dintre cei doi medici de la centrul de permanență.
Ritmul e diferit.
„Dacă nu am fi noi aici, probabil că mulți dintre ei nici n-ar ajunge la medic. Că e mai complicat. Doar pentru probleme mai serioase ar merge la Craiova, la spital”, adaugă el.
Localnicii stau departe de spitalele de la oraș pentru că știu că trebuie să aștepte mult timp pentru o consultație. „S-au dus pe la ora patru - cinci după amiaza și au ieșit noaptea pe la trei - patru. E aglomerație acolo”, povestește dr. Duță din experiența pacienților săi.
În total, zona metropolitană Craiova are trei centre în oraș și alte două în suburbii. Alte opt sunt, pe o rază de până la 20 de km, în toate punctele cardinale.
Soluțiile localnicilor
În 2022, medicul Claudia Pojan din Florești, Cluj, iniţia o petiţie online. Cerea, alături de vecini şi alţi locuitori, construirea unui centru de permanenţă în comuna cu cea mai mare populaţie din România.
Fără vreun rezultat.
Andreea Mogoș a inițiat în aceeași perioadă și ea o petiție online pentru a nu se închide Centrul de permanență de la Cedonia, Sibiu.
„Este extrem de necesar pentru pacienții-copii care nu sunt cazuri grave și la spitalul de pediatrie ar trebui să aștepte multe ore pentru a fi preluați. Închiderea singurului Centru de permanență din Sibiu ar provoca aglomerație în Serviciul de Urgență al Spitalului Județean si ar duce la surmenarea cadrelor medicale și a personalului”, argumenta Mogoș.
Centrul s-a închis.
„Nu ne putem programa durerile și accidentele în intervalul 08:00 - 15:00 de luni până vineri, atunci când putem găsi un medic de familie la cabinet. Sănătatea nu așteaptă!”, susține și Ion Enache, în petiția în care solicită reînființarea centrului de permanență din orașul Bocșa (Caraș – Severin).
Cererea sa a avut efect. La Bocșa există centru de permanență.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
