E Vinerea Mare, de dinaintea Paștelui Ortodox, ziua răstignirii lui Iisus Hristos, și ne întoarcem către noi. Pentru cei care cred în Dumnezeu, pentru cei care nu cred, pentru cei lipsiți de speranță și care nu mai cred nici măcar în ei înșiși, încercăm în această ediție SmartJob să găsim calea către noi, căci doar conectându-ne la noi ne putem apropia de ceilalți.
A devenit mai greu astăzi să ne conectăm unii cu ceilalți, să fim împreună? Ruxandra Vasile, psiholog clinician și expertă în parenting, spune că apartenența la o comunitate este o nevoie fundamentală a oamenilor, fără asta nu am fi supraviețuit.
Urmărește SmartJob pe YouTube.
„Conectarea cu ceilalți devine dificilă atunci când ne greu să ne conectăm cu noi, când nu avem puterea de a sta în relație cu noi și de a ne vedea pe noi așa cum suntem, a ne accepta cu vulnerabilitățile, cu ceea ce percepem ca fiind minusurile noastre și a face pace cumva cu noi înșine.”
Este o dificultate de a ne arăta așa cum suntem, spune ea:
„Este greu să fim alături de copii, în relație cu ei, și să ne privim în oglinda pe care ei ne-o pun. Ei ar trebui să fie cel mai bun barometru și cel mai bun radar. Eu cred în copii și în puterea lor de a ne arăta binele și răul, de a ne arăta adevărul. Copiii sunt autentici. Trăiesc în prezent, oferă tot, cer tot. Ei ne arată așa cum ar trebui să ne trăim viața, în autenticitate și prezență conștientă.”
De ce ne e greu să stăm în relație cu noi, să stăm cu noi, să ne simțim plictisiți la un moment dat sau să ne simțim inconfortabil?
„Asta vine tot din diversele bagaje emoționale pe care le ducem cu noi, pe care le ducem încă din propriile copilării, poate diversele traume emoționale și relaționale prin care am trecut. Și luăm telefonul pentru a ne distrage de la a simți o nevoie neîmplinită, o amorțim. Suntem destul de despărțiți de noi, suntem într-un divorț, să spunem așa, iar pentru copii este foarte greu de dus.”
Ascultă podcastul SmartJob pe 🎧 YouTube Music, 🎧 Spotify,🎧 Apple Podcast.
Un copil care își vede părintele absorbit de alte lucruri decât de prezent, de relația cu el, suferă:
„Pentru copii, lipsa de conectare este factorul numărul unu care generează comportamentele nedorite: opoziționism, lipsă de cooperare sau comportamente din acestea de liniștire: supt de deget, ros de unghii, agresivitate, dificultăți în relațiile sociale, toate vin de la lipsa de conectare.”
Din păcate, și mesele în familie aduc la suprafață tot felul de relații conflictuale și ostilități între membrii familiei, iar deseori telefonul poate reprezenta un tampon bun pentru această ostilitate și stare conflictuală.
„Noi credem că discuția de la masă ne-a adus la suprafață niște emoții dificile, dar discuția de la masă probabil e doar un trigger (n.r. declanșator) pentru a reactiva niște răni mai vechi. De asta, spun eu, reglarea emoțională începe cu a cunoaște ce mi se întâmplă, ca să pot ști ce să fac cu emoțiile respective.”
Noi toți avem un bagaj emoțional mai mare sau mai mic, în funcție de experiențele de viață ale fiecăruia, spune Ruxandra Vasile:
„Eliminarea reziduurilor emoționale se face prin plâns, prin tremurat, prin trăirea efectivă a emoției. În momentul în care nu am acest spațiu și nu știu ce să fac, pentru că sunt învățat de mic că nu e OK să plâng, n-am un motiv suficient de bun să simt o anumită emoție, învăț că emoțiile mele trebuie reprimate. Reprimarea nu înseamnă vindecare.”
Singurătatea de sărbători
Dacă ar fi să ne uităm la Cina lui Iisus cu apostolii Săi, la prietenia acestora, la a fi împreună, la trădarea și singurătatea ulterioare, ce am spune despre noi atunci când trăim această singurătate?
„Singurătatea o putem simți și cu foarte multă lume în jur. Este momentul acela în care nu simți că ești înțeles, că ești perceput, că, în autenticitatea ta, poți fi acceptat, dorit și iubit în locul în care ești și în contextul în care te găsești.”
Ce simți de Paște, atunci când oamenii obișnuiesc să se adune la masă, și tu constați că ești singur și că n-ai pe nimeni alături?
„E o situație dificilă, într-adevăr, căci noi avem nevoie de oameni în jur. Uneori oamenii pot alege să rămână singuri, pentru că le e greu să facă efortul de a apărea în relație cu ceilalți așa cum se așteaptă ceilalți de la ei să fie. Aici trebuie văzut de unde povara, greul acesta. Singurătatea o percepem din această lipsă de reflectare și de oglindire, de acceptare a sinelui nostru celui mai adânc, mai profund, mai real.”
Dacă cei care în copilărie s-au confruntat cu o senzație de inadecvare, atunci vor ajunge la vârsta adultă să repudieze părți din ei și să nu accepte anumite lucruri despre sine.
„Ajungem să evacuăm din conștiința noastră anumite părți care, din păcate, nu pleacă fără să lase urme și fără de care nu ne putem cu adevărat simți întregi și conectați cu noi și cu ceilalți. E ok să te simți singur. E ok să te simți oricum te simți, atâta vreme cât poți să fii sincer și onest și să vezi ce poți să faci ca să te ajuți”, spune psiholoaga.
Blândețea față de sine, compasiunea față de greșelile pe care le facem sau față de neputințele pe care le avem sunt esențiale pentru a le putea depăși, subliniază Ruxandra Vasile: „Blamarea, rușinarea, criticul acesta interior generează multă durere.”
Cum să ieși din singurătate? „Noi avem un instinct puternic de vindecare, un instinct al lucrurilor de care avem nevoie ca să ne fie bine. E important să încercăm să ne conectăm la această voce, care uneori e mică, e foarte greu de auzit și acoperită de alte voci care au venit peste ea. Să cultivăm această curiozitate față de sine, curiozitate plină de blândețe și de bunătate.”
Presiunea sărbătorilor
În prezentul în care oamenii se conectează din ce în ce mai mult online și poate prea puțin față în față, ce mai înseamnă a lua masa împreună, a găti împreună, a mânca împreună?
E un ritual extrem de hrănitor, atât fizic, cât și spiritual, emoțional, relațional, crede Ruxandra Vasile:
E bine să vedem cum ne trădăm noi pe noi. Înainte de a vindeca relațiile cu ceilalți, să vedem dacă undeva nu se produce o trădare de sine, o lipsă de atenție față de nevoile proprii sau o manipulare internă pe care o practicăm față de noi înșine.
„A mânca împreună e o dovadă de încredere, de apropiere, o dovadă de relaționare și conectare, un prilej de conectare. Uneori, însă, anxietatea, presiunea aceasta de a fi într-un anume fel de sărbători, de a părea într-un anume fel cu vecinii, cu prietenii, cu invitații, poate să vină să se interpună în calea bucuriei acesteia de a împărtăși ritualul mâncatului sau al pregătitului mâncării împreună.”
Și cum poți depăși situațiile conflictuale de la masă? „Recomandarea mea ar fi să încercăm să ne bucurăm de ce este, să nu căutăm perfecțiunea. Perfectul e dușmanul binelui și să ne concentrăm pe ce avem, pe ce este.”
Familiile care ajung în cabinet, explică psiholoaga, simt în preajma sărbătorilor presiune, neliniște, anxietate, uneori stări depresive:
„Sunt și multe istorii de familie care leagă de aceste momente de sărbătoare anumite povești triste sau conflictuale. Și atunci și presiunea asta de a apărea într-un anume fel și a face lucrurile într-un anume fel poate activa multă frică, multă furie, multă durere în noi. De foarte multe ori noi vrem să părem așa cum credem că și-ar dori cel din fața noastră să fim.”
Cum reacționăm la trădare atunci când ne trădează partenerul, partenera, familia, prietenii?
„E bine să vedem cum ne trădăm noi pe noi. Înainte de a vindeca relațiile cu ceilalți, să vedem dacă undeva nu se produce o trădare de sine, o lipsă de atenție față de nevoile proprii sau o manipulare internă pe care o practicăm față de noi înșine, ne ducem cu zăhărelul cu ceva și apoi ne tăiem singuri craca de sub picioare. Aceasta este o trădare de sine, o trădare a vocii noastre autentice, interioare.”
Dacă ierți, ești slab, ești un om vulnerabil? Dacă nu ierți, ești un om rău?
„Eu recomand ca întâi reflectorul să fie înăuntru. Iertarea autentică nu poate veni decât după ce mi-am plâns durerea legată de evenimentul care m-a rănit. Nu pot să iert îngropând pur și simplu sentimentele de trădare, de durere, de tristețe, de furie pe care le am. Am nevoie să pot găsi iertarea în termenii mei, în ritmul meu și respectând procesele mele interne. Și, dacă nu poți să ierți, există un motiv pentru care nu poți să ierți.”
E sănătos sacrificiul? „Atâta vreme cât intru în acest mod de relaționare, la un moment dat, nota de plată vine și ea. Se vede fie prin afecțiuni psihice, fie prin afecțiuni psihosomatice. Corpul la un moment dat devine depozitarul acestor datorii pe care le avem față de noi.”
Ce înseamnă fericirea în familie? „Fericirea cred că înseamnă să poți să simți acea conectare, să poți să-ți simți oamenii tăi aproape, să poți să repari când ai greșit, cu onestitate. Și asta iarăși înseamnă să poți să fii sincer cu tine, să poți să îți recunoști întâi ție faptul că ai greșit și că asta nu e un capăt de țară: am greșit, o iau de la capăt.”
Relația cu greșeala este un lucru deficitar la noi, spune Ruxandra Vasile:
„Noi reacționăm foarte prost când greșim, pentru că așa am fost învățați. Apar rușinea și vinovăția, care stau în calea progresului. Trebuie să înțelegem că greșeala e inerentă procesului de învățare. Și copiii greșesc foarte mult. Unul dintre motivele pentru care ne e greu să fim alături de ei, așa cum au ei nevoie, este că avem reacții foarte viscerale la greșelile pe care le fac. Avem nevoie de o relație mai bună cu greșeala, o relație mai relaxată în ceea ce privește greșelile proprii.”
Ce e Paștele? Reprezintă o renaștere, o nouă șansă, crede aceasta. Șansa de a face mai bine, de a fi mai bine.
„Tot timpul ne putem ridica, scutura de praf și o putem lua de la capăt. Să ne dăm șansa să reîncercăm ceva care nu ne-a ieșit, să reparăm atunci când greșim, inclusiv în relație cu noi, și să privim lucrurile cu curiozitate, cu inocența și entuziasmul copiilor, să învățăm de la ei. Copiii, după ce au un moment de mare dificultate emoțională, se ridică, îl consumă și o iau de la capăt, cu un entuziasm reînnoit. Să învățăm asta de la ei, entuziasmul, speranța, încrederea.”
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
