Copiii din România merg în continuare din pasiune la cluburile de fotbal, mici sau mari, iar un antrenor se așteaptă ca după această vară să vină și mai mulți.
În schimb, juniorii nu mai vin la antrenamente îmbrăcând tricouri ale fotbaliștilor români.
Și acesta e un semn al decăderii fotbalului românesc, care a reușit totuși zilele trecute o victorie extrem de rară la un campionat internațional: 3-0 împotriva Ucrainei la EURO 2020.
Gabriel Stan, manager și antrenor la CS Atletic, un club mic de juniori din orașul Otopeni, spune că se chinuie să obțină finanțări și indică o soluție: sistemul fiscal să permită firmelor să investească în sport în general, nu doar în fotbal.
Clubul pe care îl conduce fostul fotbalist, acum în vârstă de 46 de ani, există din 2011 și are înscriși circa 70 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 16 ani.
Spune că un lucru care îl deranjează - și nu numai pe el, ci și pe ceilalți antrenori de juniori - este sindromul părintelui-antrenor.
E mentalitatea pe care o întâlnește la unii dintre părinți, care au pretenția să aibă un cuvânt de spus doar pentru că suportă costurile pentru copiii lor.
„Așa plătește și meditațiile copilului pentru limba engleză sau o altă limbă străină, acolo de ce nu se implică?”, spune Gabriel Stan.
1. Europa Liberă: România a avut în primul meci la Euro o victorie pe cât de neașteptată, pe atât de frumoasă. Vă așteptați ca după acest meci - sau după acest turneu, dacă România iese din grupe - să vină mai mulți copii la cluburile de fotbal?
Gabriel Stan: Așa se întâmplă întotdeauna după o mare performanță, în orice sport. Așa s-a întâmplat și în cazul Simonei Halep, foarte mulți copii s-au apucat de tenis. Și cazul actual cu David Popovici. Da, cred că vor veni din nou mai mulți copii către fotbal.
2. Europa Liberă: Din ce ați observat până acum, sunt mai degrabă copiii interesați de fotbal sau îi aduc părinții lor? Cum faceți diferența?
Gabriel Stan: În continuare, foarte mulți copii vin din plăcere la fotbal și vin și datorită colegilor care fac fotbal, ajung la anumite turnee, merg la anumite acțiuni, evenimente și obțin medalii, premii. Lucrurile astea îi atrag pe copii.
Mulți vin din dorință. Sita se cerne din prima, pentru că de la primele antrenamente în teren, fiecare copil și simte deja că e altceva decât ce-și imagina, adică disciplină. Alții nu sunt obișnuiți cu așa ceva și renunță.
Cum e vorba din popor: la politică și la fotbal se pricepe toată lumea. Chiar e real.
În primul rând, noi niciodată nu ne pronunțăm după un singur antrenament. Întâi vrem ca să integrăm puțin copilul în mediul sportiv, să înțeleagă ce înseamnă sportul și tragem de el, cum se spune, minimum două săptămâni, adică 4-6 antrenamente.
Când vin, copiii au așteptări foarte mari și la primul contact cu alți copii, care sunt deja puțin mai avansați, care au o bază deja formată, se pot demoraliza, se pot inhiba.
Alți copii au o mare problemă, pe care am descoperit-o în ultimii cinci-șase ani: renunță foarte ușor. Tocmai de aceea trebuie găsită varianta optimă de a-i băga în mediul care trebuie.
3. Europa Liberă: Îi motivează succesul marilor fotbaliști?
Gabriel Stan: Ăsta e visul lor. În primele zile când vin la antrenament, majoritatea au tricouri cu Messi, cu Neymar, cu Mbappé sau Ronaldo.
Nu prea am mai văzut copii care să poarte tricouri cu fotbaliști români. Poate după campionatul ăsta european se vor uita puțin și spre fotbaliștii români.
4. Europa Liberă: Antrenați copii între 5 și 16 ani și știm că echipa are 11 titulari - cum gestionați emoțiile unui copil care nu e selectat în echipa principală?
Gabriel Stan: Sunt niște etape. Are 11 jucători echipa care care trece de pragul de 13 ani - de atunci se intră 11 la 11. Până la 13 ani, se joacă mini-fotbal, se începe cu cinci jucători în teren - patru plus unu - și se continuă cu șase jucători, nouă jucători.
În faza de „11 la 11” - copiii care au ajuns acolo deja au și un bagaj emoțional, și o pregătire psihologică, deja s-au obișnuit. Copilul înțelege ce înseamnă să performezi, înțelege ce înseamnă o formă de moment, înțelege că trebuie în permanență te pregătești, iar dacă a lipsit, din diverse motive, înțelege că probabil că nu va fi titular în weekend.
Ei înțeleg lucrurile astea, le discutăm de când sunt la patru plus unu. Bineînțeles, ducem și o muncă destul de grea cu ei, pentru că, din păcate, părinții nu prea ne ajută aici.
Părinții nu rămân la ceea ce se pricep și atunci apare, de fapt, dificultatea noastră în a comunica cu copiii. Cum e vorba din popor: la politică și la fotbal se pricepe toată lumea. Chiar e real.
5. Europa Liberă: Probabil că ați avut și copii, poate unii dintre ei talentați, care au renunțat la fotbal. Care sunt motivele?
Gabriel Stan: Da, din păcate sunt și astfel de cazuri. Principalele motive sunt legate de școală aici intervin din nou părinții, pentru că foarte mulți îi strâng puțin cu ușa, nu-i mai lasă la sport dacă nu au rezultatele pe care le doresc la școală. Asta s-a întâmplat de multe ori.
Apoi, unii dintre copii pur și simplu au așteptări foarte mari și, la un moment dat, la vârsta de 14-15 ani, înțeleg în felul lor că nu au progresat cât trebuie, că nu sunt la nivelul la care se așteptau ei - un nivel pe care l-au văzut ei la televizor - și atunci mai sunt unii care renunță, din păcate.
E o greșeală, pentru că un copil care deja are în spate șapte, opt, zece ani de zile de pregătire și a ajuns la un nivel, ieșirea asta din pubertate nu prea o gestionează cum trebuie și nici părinții poate nu prea îi ajută (să continue - n.red.), se pliază pe deciziile lor și nu luptă deloc pentru ei.
6. Europa Liberă: Ca în orice sport, sunt și costuri. Cât ajunge să coste echipamentul? De exemplu, cât plătește o familie la CS Atletic în comparație cu alte cluburi?
Gabriel Stan: Comparativ cu cluburile din București, unde participăm în competiții, suntem un club mic. Nu putem să ne dezvoltăm mai mult, pentru că nu avem baza materială necesară.
Încerc să atrag, cât de mult pot, sponsorizări care să ne susțină activitatea sau să ne ajute să achiziționăm anumite echipamente și materiale. Automat de aici scad și costurile. La noi, spre exemplu, costul lunar este de 250 lei. La cluburile din București sunt în jur de 400-450, se ajunge și pe la 600 lei lunar.
La fel, noi echipamentul îl achiziționăm o dată la doi ani. Am stat cu un echipament și patru ani de zile, pentru că achiziționăm echipament de calitate.
La cluburile din București, la cluburile mai mari, costurile cresc. Kiturile de echipament ajung și la 2.500 lei anual, pentru că de obicei se cumpără unul sau două seturi de echipament pe an, plus treninguri, genți și ce mai au nevoie copiii.
La noi avem și destule de burse, adică copii care nu plătesc.
7. Europa Liberă: Ați avut ocazia să vedeți cum se antrenează echipele de juniori din străinătate? Ce diferă față de ce e la noi?
Gabriel Stan: Afară, la un moment dat, după vârsta de 13-14 ani, totul devine mult mai serios.
Până la vârsta aia, totul este mai mult o joacă. Copiii sunt lăsați mult mai liberi. Să prindă drag de fotbal. Nu sunt încorsetați cu sarcini de joc și tactică.
În schimb, după 13-14 ani se intră foarte serios în pâine, dacă pot să zic așa, și deja se cerne sita. Seriozitatea e punctul forte, zic eu.
8. Europa Liberă: Ce poate fi îmbunătățit la cum e organizat în România fotbalul pentru juniori?
Gabriel Stan: Pentru a performa și a schimba calitativ fenomenul, schimbarea trebuie să vină de la vârf. Consider că Federația (Română de Fotbal - n.r.) ar trebui să facă mult mai multe lucruri pentru fotbalul juvenil.
În primul rând, să lupte puțin pentru o legislație mai bună, să ajute puțin firmele care doresc și pot să facă sponsorizări, să vină mai aproape de fotbal și de sport, în general.
De exemplu, anul ăsta s-a schimbat ceva în Codul Fiscal și am înțeles că o firmă care dorește să facă o sponsorizare la un moment dat va trebui să plătească impozitul pe sponsorizarea pe care a făcut-o, ceea ce nu era până anul acesta.
De la 1 ianuarie 2024, plătitorii de impozit micro rămân fără posibilitatea de a scădea sponsorizările din impozit, indiferent către cine sunt făcute, potrivit Avocatnet.ro.
În cazul plătitorilor de impozit pe profit, cheltuielile de sponsorizare pot fi scăzute în continuare din impozitul datorat la nivelul valorii minime dintre: valoarea calculată prin aplicarea a 0,75% la cifra de afaceri sau valoarea reprezentând 20% din impozitul pe profit datorat.
Legislația ar trebui puțin să fie reglementată, pentru că sportul este cel mai mare ambasador al unei țări.
9. Europa Liberă: Se întâmplă ca un părinte să spună că, dacă el plătește, atunci are și dreptul să se comporte ca un antrenor? Cât de mult afectează mentalitatea asta calitatea selecției pe viitor?
Gabriel Stan: Da, diluează foarte mult procesul de selecție. Diluează capacitatea părintelui de a înțelege că, dacă plătește, nu trebuie să încerce să se și implice.
Așa plătește și meditațiile copilului pentru limba engleză sau o altă limbă străină, acolo de ce nu se implică? Probabil cunoaște câteva cuvinte și în limba engleză, de ce nu se implică și acolo?
Au impresia că se pricep și, din păcate, nu au încredere deplină în oamenii pe care i-au ales să se ocupe de copiii lor.
La cluburile mici, mai ales, vine problema migrării. Și, în loc să lase copilul să se dezvolte într-o echipă, să înțeleagă ce înseamnă spirit de echipă, au impresia că sunt mai buni și migrează la alte echipe, mai cu nume, mai cu brand.
Au impresia că țin pasul pe loc dacă nu merg la un alt brand, pentru că de obicei brandurile atrag foarte mulți copii.
La un moment dat, lucrul acesta se întoarce împotriva lor. Eu le explic că ar trebui să lase copilul să-și formeze toată pregătirea, toată inițierea în sportul ăsta, până undeva la 15-16 ani și atunci ar trebui, dacă într-adevăr este talentat, să plece la un club unde să fie dorit.
Nu te duci să fii un cotizant pentru clubul respectiv, pentru că deja cam la vârsta aia 15-16 ani trebuie să știi dacă o apuci pe calea performanței sau nu.
10. Europa Liberă: A crescut numărul fetelor care joacă fotbal? Ce sfaturi aveți pentru părinții unei fete care vrea să urmeze o carieră în acest sport?
Gabriel Stan: Așa e, a crescut numărul fetelor care vin către fotbal. Ar trebui lăsate să-și urmeze visul.
Fotbalul feminin s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani și se va dezvolta foarte mult, am văzut că se pune accent pe competiții.
Eu aș încuraja fetele să meargă la fotbal. Ele se pot antrena cu băieții până la vârsta de 15 ani, ceea ce e un lucru foarte bun, pentru că progresează altfel.
Nivelul băieților mici este destul de ridicat față de nivelul fetelor și le ajută foarte mult. Și noi avem cinci-șase fete în club, la diverse grupe, și vin de drag pentru fotbal.
Despre Gabriel Stan și CS Atletic
- Gabriel Stan, 46 de ani, un fost fotbalist care are licență UEFA și antrenează de 16 ani;
- A început să practice fotbal când avea 7 ani, a jucat în Regionalliga din Germania, dar la vârsta de 29 s-a retras din cauza unor accidentări;
- Are un master în management sportiv;
- Clubul CS Atletic a fost înființat în 2011, în orașul Otopeni;
- Clubul primește copii între 5 și 16 ani;
- În prezent sunt înscriși jur de 70 de copii, iar clubul are patru echipe în campionatul Asociației Municipale de Fotbal București;
- Cu circa 200 de echipe afiliate, Asociația Municipală de Fotbal București este cea mai mare structură sportivă din țară, după Federația Română de Fotbal, spune Gabriel Stan.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
