Blocajul la care s-a ajuns în cazul Brexitului poate fi rezumat într-o frază foarte simplă, care nu este logică decât gramatical: Parlamentul britanic i-a cerut șefei guvernului, Theresa May, să renegocieze acordul de divorț încheiat cu Uniunea Europeană, știind în același timp foarte bine că lucrul nu este posibil.
Oficialii europeni mandatați să discute cu Londra au repetat pe toate tonurile în ultimele luni că nici o renegociere nu va fi posibilă și că acordul, așa cum este în faza actuală, este cel mai bun cu putință.
Au mai rămas mai puțin de două luni până la data limită de 29 martie și încă nu este câtuși de puțin limpede ce se va întâmpla: dacă se vor cere prelungiri, dacă Marea Britanie va ieși din UE fără nici un acord, sau dacă, pur și simplu... nu va ieși. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în decembrie că Londra poate hotărî unilateral că renunță la Brexit, iar atunci întregul proces al despărțirii s-ar opri.
Un factor determinant ar putea fi poziția liderului opoziției laburiste, Jeremy Corbyn, a cărui atitudine până acum a fost extrem de ambiguă. Corbyn, care s-ar vedea în fruntea guvernului dacă au loc alegeri anticipate, a acceptat să se întâlnească cu Theresa May.
Conservatorii acesteia, partidul Tory, au pierdut majoritatea în parlament și sunt obligați să curteze micul Partid unionist al Irlandei de Nord, care nu acceptă actualele condiții stabilite de UE. O majoritate a deputaților nu sunt de acord cu condiția absolută impusă de europeni, și anume ca frontiera din Irlanda de Nord să rămână deschisă, exact cum este acum: o simplă linie virtuală, administrativă, pe o hartă. Uniunea Europeană, unde Irlanda are drept de veto asupra unui asemenea târg, nu acceptă nici un fel de modificare a regimului graniței de 500 de km din Irlanda de Nord și în niciun caz reintroducerea vreunui soi de controale vamale.
Theresa May are exact două săptămâni pentru a găsi o soluție, fie și provizorie, deoarece următorul vot în parlamentul britanic în chestiunea Brexit se va ține pe 13 februarie. Un summit European special va avea apoi loc la Bruxelles pe 21-22 martie, cu exact o săptămână înainte de data la care Marea Britanie trebuie să iasă din UE. Summitul din martie va fi ultima șansă pentru a obține o prelungire a negocierilor. Ministrul de externe Jeremy Hunt a spus deja că o extindere a negocierilor va fi în mod cel mai probabil necesară.
Asta ar duce însă la o nouă dilemă și un nou paradox, pentru că atunci Marea Britanie, încă membru în UE, va fi obligată să organizeze alegeri europene pe teritoriul său. E vorba de alegerile parlamentare europene din luna mai, care vor trebui să aibă loc acolo precum în orice altă țară a Uniunii. O constrângere și un paradox în plus, dar care, în punctul în care s-a ajuns, nu mai miră pe nimeni.
Pentru cetățenii europeni locuitori în Marea Britanie, inclusiv pentru români, nimic nu s-ar schimba în toată această perioadă și nici în cei doi ani obligatorii de tranziție de după Brexit, indiferent de data la care va avea loc divorțul. Incertitudinea însă persistă, iar ea afectează atât moralul europenilor lucrători în Anglia, cât și, lent, economia britanică.
