"Eu cred că până la sfârșitul lunii martie ar trebui să se voteze și o să vorbesc și cu colegii mei", a afirmat Dragnea. Declarația nu e întâmplătoare, Biroul Permanent al Senatului a prelungit, din nou, la propunerea a 4 senatori PSD, termenul privind cererea de urmărire penală pe numele lui Tariceanu.
Este vorba de dosarul în care liderul ALDE este acuzat de procurori că atunci când era premier a primit aproape 800.000 de dolari de la o firmă austriacă pentru a o ajuta să încheie acte adiționale la un contract. Dosarul ocupă cel puțin un raft de bibliotecă, are 70 de volume si peste 17.000 de pagini, iar senatorii îl studiază din noiembrie. Surse judiciare au declarat pentru Europa liberă că probele din dosar sunt ”beton” și că dacă Senatul dă unde verde urmăririi penale, Tăriceanu ar putea avea probleme mult mai mari decât cele de până acum.
De ce vrea însă Dragnea să grăbească votul și să pună astfel presiune pe Tăriceanu? Motivele nu lipsesc. Unul ar fi scaunul de ministru al justiției deținut de Tudorel Toader- nu doar propus și susținut de Tăriceanu, dar și cu un portofoliu care se cuvine ALDE- scaun care se clatină sub loviturile nemulțumiților din PSD, care vor să profite de moțiunea simplă a opoziției. Florin Iordache, de exemplu, i-a cerut direct remanierea, iar ca să fie mai convingător i-a tăiat microfonul când Toader a încercat să justifice în plenul Parlamentului lipsa ordonanțelor de urgență pe care i le cere partidul.
Ordonanțele în sine sunt, spun surse din coaliție, un alt motiv de răceală între cei doi: Tăriceanu nu ar vrea să treacă ”linia roșie”, pentru că recent s-a pus problema ca partidul său să fie dat afară din grupul ALDE European. Voci tăioase și cu influență- cum e cea a lui Guy Verhofstadt, președintele ALDE European- i-au cerut să nu mai voteze și să susțină legi și ordonanțe care pun în pericol independența justiției, lupta anticorupție și statul de drept dacă mai vrea să rămână în acest grup parlamentar. Până acum Tăriceanu nu a fost prea atent la astfel de voci și de avertismente, dar apropierea europarlamentarelor l-a făcut, se pare, mai receptiv.
Un alt motiv este cel legat de ”Ordonanța lăcomiei”, care a provocat deja efecte pe care PSD nu le-a luat în calcul și care intră în contradicție cu ideile liberale, câte mai sunt ele, ale ALDE, care, cel puțin declarativ susținemediul privat. Un exemplu ar fi prevederea din OUG 114 referitoare la Pilonul II de pensii. Neînțelegerile dintre cele două partide, dar și reația dură a mediului de afaceri și a băncilor, au avut ca rezultat amânarea adoptării Ordonanței în forma inițială.
Dar, poate în primul rând, cel mai tare în balanță atârnă dorința lui Tăriceanu de a fi candidatul la prezidențiale al Coaliției de la putere. Pentru asta ar trebui însă ca Dragnea însuși să nu candideze, iar PSD sa-l susțină, ceea ce e foarte puțin probabil. Spre supărarea lui Dragnea, sondajele îl arată pe Tăriceanu mult peste scorul obținut de el, mai exact raportul este de 3 la 1. Cu toate acestea, lui Tăriceanu îi este clar că o candidatură doar sub sigla ALDE, fără mașinăria de vot a PSD, îl va readuce în situația din 2014, când a scos cu chiu cu vai un 6%.
Un alt moment complicat vor fi europarlamentare, unde ALDE va candida pe liste separate. Evoluția relațiilor va depinde mult de scorul pe care îl vor scoate cele două partide.
Dragnea are destule mecanisme să-l strângă cu ușa pe Tăriceanu, dar, în același timp, și Dragnea e conștient că fără voturile ALDE poate să-și ia adio de la majoritatea parlametară și de la guvernare.
