Am avut onoarea să discutăm cu președintele unuia dintre cele mai vechi partide din România. Aurelian Pavelescu, un tip extrem de hotărât, în ciuda staturii, și-a propus să readucă strălucirea Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat. După mulți ani petrecuți în subsolul clasamentului politicii românești, se pare că Pavelescu a găsit cheia ieșirii din criză.
R.T.: Domnule Pavelescu, au fost ani grei pentru partidul dumneavoastră. Cum ați reușit să-l mențineți în viață?
A.P.: Așa este. PNȚCD a rămas în viață datorită unor măsuri inteligente, pe care le-am luat la momentul potrivit.
R.T.: Cum ar fi?
A.P.: Prima dată am redus numărul membrilor. În al doilea rând, am închiriat sediul partidului. Apoi ne-am căutat joburi.
R.T.: Adică, v-ați angajat.
A.P.: Exact. La început, am închiriat sediul unor oameni de afaceri care au făcut acolo un night-club. În urma unor negocieri foarte dure, patronii au cedat și ne-au angajat pe toți. Barmani, DJ, paznici. Am vrut să rămânem în zona partidului, să nu ne îndepărtăm. Cum era să fii vice-președinte PNȚCD și să lucrezi la un depozit de materiale de construcții? S-ar fi răsucit Corneliu Coposu în mormânt. Practic, prin această măsură, spiritele iluștrilor noștri înaintași ne vegheau non-stop. Mai mult noaptea, desigur, pentru că v-am spus că era vorba despre un night-club. Dar asta a durat doi ani și ceva. Clienții erau din ce în ce mai puțin, fete găseai greu, pentru că preferau să plece afară, la vitrină.
R.T.: Deci perioada PNȚCD night-club nu a durat mult.
A.P.: Dar ne-a prins bine. Următorii care au închiriat au făcut o pizzerie. Cu experiența acumulată, ne-a fost foarte ușor să ne integrăm în personalul pizzeriei. Au fost cei mai frumoși ani, dacă mă întrebați pe mine. Bacșisul era frumos, se muncea doar ziua, mai trăgeam de pe casa de marcat.
R.T.: Câți membri avea partidul în acea perioadă?
A.P.: Patru. Președintele, adică eu, vicepreședintele, prim-vicepreședintele și secretarul general. Din cauza căldurii, secretarul general a murit. Era pizzar, stătea la cuptor toată ziua, avea și o vârstă.
R.T.: Înțelegem că acum sunteți doar trei.
A.P.: Așa este. Dar nu pentru mult timp. Vicepreședintele a făcut infarct și l-au dus ai lui la țară, ca să nu-i mai plătească întreținerea la București. Manevre sorosiste, pentru că fiul lui e angajat la o multinațională.
R.T.: Deci sunteți în continuare atacați, vor să vă distrugă.
A.P.: Din păcate pentru ei, nu vor putea face asta. Acum, că ne-am aliat cu cei din PSD, vom fi indistructibili.
R.T.: Ce credeți că ar zice Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Rațiu despre această mișcare?
A.P.: S-ar bucura pentru noi. Ei n-au fost în stare să înțeleagă politica românească în profunzimea ei. Au fost superficiali, de asta au și pățit ce au pățit. Coposu s-a gândit doar la el când a făcut pușcărie politică. A vrut să-și facă imagine de erou anticomunist. Știa că va monetiza asta la un moment dat.
R.T.: Totuși, pare o alianță împotriva firii. Cum se împacă doctrinele?
A.P.: Nu sunt două partide în România care la un moment dat să nu fie aliate. USR și PLUS credeți că nu se vor alia și ele cu cineva, la un moment dat? Eu le-am propus și celor din PCR să vină cu noi. Dezbinarea face rău. Doctrinele dispar atunci când te unesc credința în Dumnezeu și dragostea de țară. Am discutat mult și cu părintele Terheș, din SUA, care este unul dintre cei mai mari teologi ai neamului. Nu bea, nu fumează, nu are rate la bănci. Un om extraordinar, ai ce învăța de la el.
R.T.: Cu Liviu Dragnea aveți o relație bună?
A.P.: Excelentă. Mi-am dat seama ce fel de om este. El este țărănist ca aspect, ca mod de viață. Avem multe idei comune, ne mai scoate la suc, ne-a dat acum o mașină. PNȚCD renaște. Asta nu le pică bine dușmanilor.
R.T.: Mai aveți dușmani?
A.P.: În afară de șobolani, ar mai fi cei de la gaze și de la lumină, care ne hărțuiesc cu facturile. În acest moment, sediul PNȚCD este destinat doar politicii. Cu șobolanii o rezolvăm cu ajutorul pisicilor lui Cicerone Mândru, fotograful oficial al partidului.
R.T.: Ce planuri aveți pentru alegerile europarlamentare care bat la ușă?
A.P.: Să schimbăm geamurile din biroul președintelui, să punem termopan.
Acest text este satiric. Opiniile autorului nu reprezintă, neapărat, opiniile Europei Libere.