Lui Cioloș i se atribuie astfel remarci trecute în favoarea „familiei tradiționale”, remarci care fuseseră, prin 2016, prezentate deformat de site-ul LGBT Lezbelib.
Toate aceste insinuări vin însă, cu certitudine, din interiorul grupului liberal, care se simte acum foarte puternic și în care multe personalități râvnesc la funcții importante, acum, la marea împărțire a posturilor de vârf. Așa încât, unii liberali din „Renew Europe” ar căuta să-l șubrezească pe Cioloș pentru a-și plasa propriul lor candidat.
La un alt nivel, la nivel european, șefii de stat și de guvern ai celor 28, care se vor reuni joi și vineri la Bruxelles, 20 – 21 iunie, vor trebui să desemneze, dacă se poate în mod definitiv, cele cinci mari funcții: 1. președintele Comisiei Europene, 2. cel al Consiliului, 3. cel al Parlamentului UE, apoi 4. Înaltul Reprezentant pentru politică externă (Federica Mogherini actualmente) și 5. guvernatorul Băncii Centrale Europene.
Până atunci, liberalii centriști din „Renew Europe” (Macron + fostul ALDE și spaniolii Ciudadanos + USR/PLUS) își vor alege miercuri dimineața șeful de grup, principalii candidați fiind Dacian Cioloș (favorizat numeric și cu sprijinul lui Macron) și liberala olandeză Sophia in 't Veld, care are în favoarea ei experiența, fiind una din cele mai cunoscute figuri din Parlament, precum și faptul că e femeie.
Toată această târguială, la propriu, pentru posturile mari la nivel european se duce fără reguli precise, dar căutând un algoritm care să implice echilibru politic (reprezentarea marilor familii PPE/conservatorii, socialiștii și liberalii), geografia (repartizare nord-sud și est-vest) și sexul (bărbați-femei, cel puțin deocamdată).
În această perspectivă, fostul șef al grupului liberal ALDE, care a devenit prin alianța cu Macron „Renew Europe”, Guy Verhofstadt, dorește să devină președintele Parlamentului European. Verhofstadt a fost 8 ani premierul Belgiei, 10 ani președintele grupului ALDE și de două ori candidat la președinția Comisiei Europene. Prima oară, în 2004, a fost respins din pricina lui Tony Blair care îl găsea prea federalist, așa că i-a fost preferat Barroso, de la PPE. A doua oară, în 2014, lui Verhofstadt i-a fost preferat Juncker, tot de la PPE.
Acum, cu vântul în spate pentru liberali, Verhofstadt are toate șansele să devină președintele Parlamentului european... dacă nu se opun guvernele mari. Asta ar pune capăt celor două decenii de dominație asupra Parlamentului European a celor două mari grupuri care au pierdut teren și membri la ultimele alegeri, PPE și socialiștii.
Liberalii, cu impulsul alegerilor în spate și întăriți de alianța cu Macron, o mai au oficial și pe Comisara daneză Margrethe Vestager în cursa pentru președinția Comisiei Europene. Doar că alți doi liberali șefi de guverne importante, Mark Rutte al Olandei și Charles Michel al Belgiei par a fi interesați de această funcție, numai că nu o spun public. Apoi, Olanda îl mai are și pe socialistul Frans Timmermans candidat oficial pentru aceeași funcție. La nivel european, dacă socotim câte guverne sunt conduse de liberali, ei sunt chiar majoritari, deși în Parlamentul European sunt doar a treia formațiune (108 eurodeputați din 751 pentru „Renew Europe”).
Dacă miercuri dimineața Dacian Cioloș este desemnat președintele grupului „Renew Europe”, ceea ce va fi considerat ca o favoare adusă lui Macron dar și Europei de Est, asta va însemna că liberalii europeni, și în special cei influenți, olandezi și belgieni, vor putea concentra toate resursele grupului și noua lor poziție întărită pentru a negocia, la summitul UE de joi și vineri, 20 – 21 iunie, întreaga forță a grupului pentru a ocupa una sau două din cele cinci funcții importante pe care le-am rezumat.
Negocieri ca la talcioc, cu rezultat imprevizibil, dar care nu sunt cu nimic mai puțin democratice decât dacă ar fi existat niște reguli stricte sau dacă s-ar fi practicat un principiu de rotație.
Facebook Forum