UPDATE: PNL 9 ministere, USRPLUS 6, UDMR 3
Liberalii au luat Finanțele și Internele, iar USR PLUS Justiția, Transporturile și Economia. UDMR a obținut Ministerul Dezvoltării.
Saga negocierilor pentru formarea viitorului guvern se apropie de final, după ce PNL și USR PLUS au ajuns cu greu la o înțelegere: Florin Cîțu premier și Ludovic Orban președinte al Camerei Deputaților. S-au stabilit și ministerele pe care le vor lua partenerii: PNL 8, USR PLUS 7și UDMR 3. Care sunt acelea, de forță, adică de avizare și cu bani, încă se negociază. Marea întrebare e ce au câștigat PNL și USR PLUS și ce au pierdut cu toții din perspectiva imaginii publice și a funcționării viitorului guvern și coaliții.
La prima vedere, avantajați par a fi liberalii, care au obținut ceea ce au vrut în primul moment, adică premierul și șefia Camerei Deputaților pentru Ludovic Orban. Ar trebui să fie mulțumiți, chiar dacă Orban nu a ajuns prim-ministru. Dar nu sunt și nici nu au de ce. Asta pentru că, într-o negociere dură, pornită de la principiul că fără ei nu se poate face guvernarea, USR PLUS i-a împins pe liberali la cedări care păreau de neimaginat la început. Mai precis, au fost obligați să accepte reîmpărțirea ministerelor și chiar pierderea unora extrem de importante din perspectiva raportului de putere în guvern. Pentru că Justiția, Finanțele, Fondurile Europene sau Dezvoltarea, de exemplu, sunt acele ministere de care depinde distribuirea banilor și avizarea legilor. Când nu ai aceste portofolii riști să fii vioara a doua în executiv, chiar dacă dai premierul. Deși negocierea nu s-a terminat, e clar că PNL va pierde parte din aceste ministere, din informațiile Europei Libere Justiția și Transporturile, dar rămâne cu Finanțele și Internele.
Așadar, la a doua privire, liberalii nu ies în avantaj. Schimbul pare cu atât mai puțin avantajos, mai ales că în contrapartidă este vorba de o singură persoană, Ludovic Orban, chiar dacă este șeful partidului. În rândul liderilor liberali, și nu numai, este deja o mare nemulțumire, considerându-se că e un sacrificiu pe altarul ambițiilor personale ale lui Orban. Merită? Întrebarea nu are răspuns imediat, pentru că rămâne de văzut cum se va finaliza totuși negocierea și cum se va descurca Florin Cîțu în funcție. În sensul dacă va fi capabil să administreze pretențiile inerente ale miniștrilor USR PLUS concomitent cu nemultumirile ( și ele inerente) ale liberalilor. Fără a avea șefia partidului îi va fi complicat. Este de așteptat ca relațiile cu Orban să nu fie chiar un un paradis. Cîțu ar putea câștiga, treptat, putere în PNL în detrimentul celei a lui Orban, dar există și varianta inversă: Cîțu va ajunge un subordonat al lui Orban, așa cum s-a întâmplat în PSD cu Liviu Dragnea și premierii lui- Grindeanu, Tudose și, mai ales, Dăncilă. În echilibrul de forțe din interiorul PNL și al guvernului un rol important l-ar putea juca și președintele Iohannis.
De partea cealaltă, USR PLUS s-a dovedit un partener de negociere redutabil, fiind cel care a impus, în ultimă instanță, regulile jocului. A spus de la bun început, încă din campania electorală (Cătălin Drulă), că nu îl vrea pe Ludovic Orban premier, ceea ce, iată, s-a și întâmplat. Dan Barna nu a obținut Camera Deputaților, dar va fi vicepremier și, din informațiile Europei Libere, ministrul Dezvoltării, ceea ce, din punct de vedere al banilor ( programul PNDL) și puterii de influență este mult mai important decât Camera. Dar, mai ales, e vorba de faptul că au ajuns în guvern pe picior de egalitate cu PNL, deși partidul a obținut cu 10 procente mai puțin. Iar dacă, într-adevăr, reușesc să ia o bună parte din ministerele avizatoare râvnite, atunci avantajul este net. În plus, le va mai reveni, cel mai probabil, și conducerea Senatului, deci a doua poziție în stat.
Indiferent însă cum se vor termina aceste negocieri, ele au afectat imaginea ambelor partide, care, așa cum spune analistul politic Cristian Pîrvulescu, au ieșit slăbite. Scandalul de zilele acestea va intra repede într-un con de umbră după ce guvernul se va forma și va intra efectiv în pâine. Întrebarea care va rămâne este cum va arăta colaborarea dintre cele două partide, una pornită de la premise atât de proaste și conflictuale.
