Ionela Mitrache, 46 de ani, este asistentă-șefă la Spitalul suport Covid „Caritas” din Roșiori de Vede/Teleorman. Aici lucrează din 1992, de când a terminat Liceul Sanitar, timp în care s-a ocupat de zeci de mii de pacienți.
La vizite, Mitrache e umbra tăcută a medicilor din micul spital de provincie. Deși e îmbrăcată din cap până-n picioare în celebrul combinezon alb, cu ochii bine ascunși sub ochelarii de plastic aburiți, pacienții o recunosc aproape imediat și îi zâmbesc la rândul lor din spatele măștilor cu oxigen. E o comunicare simplă, fără prea multe cuvinte și gesturi inutile, pe care femeia a transformat-o într-o adevărată lingua franca de pandemie.
Însă ultimul an nu a fost deloc ușor. Nici profesional și nici personal. Linia dintre casă, familie și spital s-a subțiat de la o zi la alta, până în momentul în care, așa cum mărturisește chiar ea, „pandemia mi-a schimbat viața”:
1. Europa Liberă: Vă mai amintiți unde erați și ce făceați în momentul în care a început totul, în martie?
Ionela Mitrache: Da, îmi amintesc exact unde mă aflam. Eram la serviciu când au apărut primele știri la televizor depre coronavirus. Îmi amintesc că primul gând era mai mult de curiozitate despre această „noutate”, că altfel nu știu cum s-o numesc. Sincer, eu, una, am sperat că nu va ajunge la noi în țară. Nu știu de ce, dar așa am sperat. Când au apărut primele cazuri și în România am înțeles că nu e de glumă, că noi toți putem fi afectați. Așa că am început, cu ușoară teamă, să urmăresc toate știrile care apăreau despre coronavirus.
2. Europa Liberă: Care a fost cel mai greu moment personal, până acum?
Ionela Mitrache: Cel mai greu lucru a fost sa învăț să mă protejez pe mine și mai ales să-mi învăț familia să se protejeze. Izolarea de cunoscuți, de familie au fost foarte grele. În aprilie aveam de sărbătorit un eveniment special în viața mea - ,,nunta de argint”- pe care nu l-am mai putut marca decât printr-un eveniment foarte restrâns, fără familie sau prieteni.
3. Europa Liberă: Cum v-a schimbat viața pandemia? Ce faceți diferit acum față de înainte?
Ionela Mitrache: Apreciez mai mult fiecare clipa a vieții pe care o trăiesc. Profesional, am învățat lucruri noi, am învățat sa încurajez oamenii mult mai mult decât o făceam înainte să încerc să le dau încredere că totul va fi bine. Pe timpul pandemiei am încercat să găsesc o normalitate cât de cât în tot vacarmul ăsta. Am fost în concediu, cu distanțare și mai puțini, dar cu familia alături, am petrecut Sărbătorile în cadru mai restrâns, dar tot am reușit să fiu cât de cât aproape de cei dragi.
4. Europa Liberă: Cum a reacționat familia dvs.?
Ionela Mitrache: Familia m-a susținut din prima clipă, de la începutul pandemiei, de când spitalul unde lucrez s-a transformat în spital suport Covid. Normal, era greu când ajungeam acasă să nu-mi îmbrățișez copiii, dar ei au înțeles că asta e singura cale de a ne proteja. M-au sprijinit, da. M-au încurajat ca să pot să fac față chiar și în zilele când eram plecată de dimineața până seara târziu.
5. Europa Liberă: Care e pacientul care v-a impresionat cel mai mult?
Ionela Mitrache: Cel mai mult m-a impresionat un tânăr de 37 de ani, care ne întreba în fiecare zi, când intram la vizită, dacă el va trăi să=și vadă copilul. Soția lui urma să nască chiar de Crăciun. Băiatul ăsta era în stare gravă, nu știam în primele zile dacă va scăpa cu viață. Vedeam disperarea din ochii lui și totuși am găsit puterea să-l privesc în ochi și să-l încurajez. I-am spus că totul va fi bine, că va ajunge sănătos acasă și tot ce puteam noi să-i spunem ca să-i mai ridicăm moralul. Mulțumesc lui Dumnezeu așa s-a și întâmplat. S-a vindecat și acum e acasă, cu noua lui familie.
6. Europa Liberă: La ce vă gândiți atunci când ieșiți din spital și vedeți oameni pe stradă fără mască ?
Ionela Mitrache: Mă simt revoltată când vad oameni fără măști, când îi văd că nu înțeleg că masca purtată chiar ne protejează. Le doresc sincer mult, noroc să nu se contamineze. Dacă ar vedea câți oameni suferă și câți au murit, nu cred că s-ar mai juca cu chestia asta și ar lua recomandările în derâdere.
7. Europa Liberă: Aveți prieteni, rude care vă spun că virusul nu există sau că e doar o manipulare? Ce le spuneți?
Ionela Mitrache: Da, am destui cunoscuți care nu cred că virusul poate face victime și că asta e doar o simplă răceală. Încă mai am putere să le explic, să le dau exemple, dar până la urmă fiecare avem dreptul să alegem cum ne trăim viața. Doar că ar trebui să ne gândim un pic mai mult la semenii noștri. Atât.
8. Europa Liberă: V-ați vaccinat? Cum vă raportați la vaccin?
Ionela Mitrache: Nu m-am vaccinat, încă. Urmează s-o fac în următoarele zile. Cred că vaccinul e șansa noastră să scăpăm de pandemie.
9. Europa Liberă: Când credeți că se va termina pandemia și munca dumneavoastră va reveni la normal? Și cum o să arate această nouă normalitate?
Ionela Mitrache: Nu cred că se va termina prea curând. Sper să fie cât mai mulți cei care înțeleg că vaccinul, distanțarea socială și purtarea măștii ne va face să revenim ușor-ușor la normal. Cât depre munca noastră, „normalul” a devenit realitatea asta, de zi cu zi . Diferența o face echipamentul de care sper să scăpăm cât mai repede.
10. Europa Liberă: Cu ce rămâneți după această experiență?
Ionela Mitrache: (se gândește) Prețuieșțe viața. Da, cred că ăsta ar fi gândul. Prețuiește viața. Clipă de clipă.
