Frauda globală, așa cum o descriu jurnaliștii britanici, provoacă pagube economice evaluate între 26 și 50 de miliarde de dolari anual, dar și riscuri de sănătate publică. Iar pentru competitorii corecți din piață misiunea devine aproape imposibilă, din moment ce, demonstrează cercetătorii, foarte multe produse nu conțin specia indicată sau, în unele cazuri, în compoziție apar și alte tipuri de carne (în Singapore de exemplu 38% din chiftelele de creveți conțin urme de ADN de porc).
„Greșeli de etichetare teoretic nu există. O greșeală poate fi o scăpare. Dar când nu se menționează în etichetă e rea-voință”, comentează la Europa Liberă Sorin Minea, preşedintele Federaţiei Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta).
Au fost centralizate 44 de studii recente, făcute pe baza unor tehnologii de vârf. După ce au analizat ADN-ul produselor din pește, cercetătorii au concluzionat că 36% din cele aproape 9.000 de produse vizate în 30 de țări au nereguli în etichetare, ceea ce ar demonstra, relatează Guardian, o fraudă globală.
„În clipa în care vorbim de miliarde să fiți convins că este cineva care și fură. Ar fi ilogic să fie altfel”.
„Cine își închipuie că etichetele menționează tot, de fiecare dată și la toată lumea, este copil. În general firmele serioase și care sunt controlate respectă. Alții pot pune absolut orice minune pe etichetă, pentru că este foarte dificil de controlat”.
În această situație, piața din Uniunea Europeană nu este vreo excepție, continuă Sorin Minea:
„Vă dau un exemplu. Toată lumea o ține langa cu originea cărnii din preparate. Să spunem că eu fac cârnați și am carne de porc din România și Noua Zeelandă. Și etchetez carne de porc din România, că dă bine la patrioți. Dacă cineva vrea să demonstreze, cum arată că am carne din Noua Zeelandă după etichetă? Există vreo analiză de laborator? Dacă la pește, la crap, scriu origine România și eu îl aduc din Italia, poate fi analizat doar pe trasabilitate. Trasabilitatea este însă relativă, pentru că la un moment dat se poate rupe și nu o mai găsește nimeni. Eticheta se adresează celor corecți. Dar pe piața din România și din Uniunea Europeană există producători și distribuitori care au legături vagi cu corectitudinea. Vorbim despre o piață gri spre neagră, mai ales la pește, inclusiv în România.”
Printre neregulile constatate în piața produselor din pește și fructe de mare
- Etchetare eronată: specii diferite din aceeași familie
- Produse înlocuite cu alți pești / specii pe cale de dispariție
- Proteină de porc sau de la alt animal, amestecată în compoziția produsului de pește
Sunt bucăți de carne rezultate în urma tranșării și apoi lipite
„Nu vă închipuiți că pune cineva o fleică de porc în chestia aia. Vorbim de proteină animală, de proteină de porc. O parte din ce cumpărăm, pește panetat, chiar dacă are forma, nu este pește. Sunt bucăți de carne rezultate în urma tranșării și apoi lipite. Există o soluție care asta face. Și care este legală”, explică Sorin Minea, de la Romalimenta.
Un studiu din 2018 arăta cum în Marea Britanie aproape 70% din produsele vândute ca fiind de biban conțineau alte specii (până la 38 de alternative, fără informarea cumpărătorului), printre care și multe pe cale de dispariție. Mai mult de atât, în unele țări în compoziție intră și specii de pești periculoase pentru sănătatea umană.
Conserve de ton pot conține de fapt escolar, un pește care conține o substanță uleioasă, care nu poate fi digerată de organism. În alte situații, tilapia e vândut ca pește lutjanus, deși conține grăsimi dăunătoare.
Informarea consumatorului
Ce soluții sunt așadar pentru consumatori, într-o industrie viciată, dar aproape imposibil de controlat? O parte din responsabilitate este, în ultimă instanță, la cumpărător.
Cumpărătorul se împarte în două categorii. Cumpărătorul avizat și cel ușor de manipulat
„Cumpărătorul se împarte în două categorii. Cumpărătorul avizat, care știe să citească etichete și care știe ce dorește să cumpere. Și cel ușor de manipulat. Cu sintagme patriotice, cu bătutul cu pumnul în piept. E cel care de obicei dă sfaturi. Orice ai face, nu-l vei învăța niciodată. Pentru că el nu vrea să asculte. Cumpărătorul român generic atât a înțeles: numărul de E-uri. Dar numărul E-urilor nu este mereu un criteriu. Cine citește pe etichetă proteină animală, acolo unde e trecută, înțelege despre ce e vorba? Nu. Nimeni nu le-a explicat niciodată și a cere unui om care din păcate nu este nici cel mai bogat și nici cel mai bine pregătit din Europa să facă o selecție în funcție de etichetare și de cunoștințe este ridicol”, concluzionează Sorin Minea.
Unul din trei restaurante europene vinde fructe de mare greșit etichetate, arată studiile. Cele mai multe nereguli au fost găsite în Spania, Franța, Finlanda și Germania. Iar o cercetare coordonată de organizația neguvernamnetală Oceana susține că una din două mostre analizate în Canada este greșit etichetată.
Contribuie și se adaugă, la toate acestea, fenomenul pescuitului ilegal.
Cercetătorii de la Universitatea din Columbia Britanică au estimat anul trecut că se pescuiesc ilegal între 8 și 14 milioane de tone de pește pe an.
