Linkuri accesibilitate

Sf. Ioan Gură de Aur: Bogații și săracii împreună bucurați-vă! Hristos a înviat!


„Sfânta Treime” a celebrului pictor Marc Chagall. Evreu ucrainean și emigrant din URSS, a fost marcat de ortodoxie. A pictat vitraliile catedralelor gotice de la Reims și Zurich. Nisa a construit un muzeu special pentru lucrările sale.

Cei mai mulți dintre cei care merg la biserică de Înviere așteaptă miezul nopții ca să ia lumină. Cine rămâne ia parte la Utrenie și la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Or, unul dintre cele mai tulburătoare momente ale sărbătorii de Paște este exact predica Sfântului Ioan Gură de Aur. Ea este citită de preotul paroh la mijlocul slujbei de Înviere.

Deși Ioan Hristomul, cum mai este numit, a fost arhiepiscop la Constantinopol în secol V d. Hr., adică acum un mileniu și jumătate, predica sa despre esența Învierii nu a putut fi egalată.

Cuvintele teologului - scrise în greacă în original - sunt cu atât mai impresionante cu cât ele au fost scrise cu mult înainte de Marea Schismă din 1054, așadar când Biserica nu se împărțise încă între ortodocși și catolici. Nu trecuse suta de ani de la intrarea în legalitate a creștinismului, în anul 325.

Cu aerul vechilor psalmi, cuvintele lui Ioan Hrisostomul rezumă mesajul absolut al creștinismului primar: iubirea, indiferent de context.

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-și ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-și primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască.

De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca și pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi.

Și pe cel de pe urmă miluiește, și pe cel dintâi mângâie. Și aceluia plătește, și acestuia dăruiește. Și faptele le primește. Și gândul îl ține în seamă, și lucrul îl prețuiește, și voința o laudă.

Pentru aceasta, intrați toți întru bucuria Domnului nostru. Și cei dintâi, și cei de al doilea, luați plata. Bogații și săracii împreună bucurați-vă. Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua. Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă astăzi. Masa este plină, ospătați-vă toți.

Vițelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustați toți din ospățul credinței. Împărtășiți-vă toți din bogăția bunătății. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăția cea de obște. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ținut de ea.

Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad, umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Și aceasta mai înainte înțelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit. S-a amărât, că a fost omorât. S-a amărât, că s-a surpat. S-a amărât, că a fost legat.

A primit un trup și de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ și s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea și a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ți este, moarte, boldul? Unde-ți este, iadule, biruința?

Înviat-a Hristos și tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos și au căzut diavolii. Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește! Înviat-a Hristos și nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut. Lui se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor”.

XS
SM
MD
LG