Israelul și-a intensificat vineri atacurile asupra Fâșiei Gaza, de unde militanții Hamas au început, luni, atacuri cu rachete. Schimburile de focuri și violențele s-au soldat până acum cu 119 victime în Gaza și opt în Israel.

Escaladarea din această săptămână a conflictului este cea mai gravă din 2014 până în prezent și a fost declanșată, pe fondul mai multor săptămâni de tensiuni, de ciocnirile dintre polițiștii israelieni și credincioșii palestinieni la un lăcaș din Ierusalimul de Est considerat sfânt atât de musulmani cât și de evrei. Hamas ceruse retragerea Poliției și dintr-un cartier din apropiere, unde familii palestiniene erau amenințate cu evacuarea.

Situația este însă una care are cauze istorice adânci, iar evenimentele care declanșează periodic confruntări violente sunt doar pretexte ale unui conflict început în urmă cu 100 de ani.

Principalele puncte de conflict:

• Situația refugiaților palestinieni
• Viitorul așezărilor israeliene din Cisiordania
• Cum ar trebui împărțit Ierusalimul
• Crearea unui stat palestinian

Originea conflictului dintre Israel și palestinieni

După primul Război Mondial, odată cu înfrângerea Imperiului Otoman, Maria Britanie a preluat controlul asupra zonei cunoscute sub numele de Palestina, locuită de o minoritate evreiască și o majoritate arabă.

Marea Britanie s-a angajat, prin așa-numita Declarație Balfour (o scrisoare trimisă, în 1917, de ministrul de Externe britanic baronului Rothschild, unul dintre liderii comunității evreiești britanice), să contribuie la crearea în Palestina a „cămin național pentru poporul evreu”.

În 1922, Liga Națiunilor aprobă „Mandatul Palestinei”, o împuternicire legală pentru administrarea Palestinei, care a permis împărțirea teritoriul în două zone administrative: Palestina, sub controlul britanic, și Transiordania, un teritoriu cu un anumit grad de autonomie, exclus din zona în care urma să fie creat „căminul național evreiesc”.

Tensiunile dintre arabi și evrei s-au intensificat. Pentru evrei, urma recâștigarea pământului strămoșesc, revendicat însă de arabi, care s-au opus schimbărilor.

Crearea unui stat

Începând din 1920, numărul evreilor care au venit în zonă a crescut. Mulți dintre ei căutau refugiu în fața persecuțiilor din țările europene și, apoi, o „țară natală”, după Holocaustul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Violențele dintre evrei și arabi s-au intensificat, precum și cele la adresa administrației britanice.

În 1947, Adunarea Generală a Națiunile Unite aproba înființarea a două state, unul arab și unul evreu, și transformarea Ierusalimului în oraș „internațional”, sub administrația Națiunilor Unite. Planul a fost acceptat de evrei, nu și de arabi, și nu a fost niciodată dus la îndeplinire.

În 1948, fără a putea clarifica situația, Marea Britanie se retrage din zonă, iar liderii comunității evreiești declară crearea statului Israel.

O problemă de nerezolvat

Numeroși palestinieni se opun creării statului Israel și începe un război civil în care palestinienii beneficiază de ajutorul statelor arabe vecine, iar evreii de o bună organizare a forțelor armate. Între 14 mai și 11 iunie 1948 are loc așa-numita „Invazie Arabă” – Liga Arabă, Egiptul, Transiordania, Siria, Liban, Irak refuză să accepte planul Națiunilor Unite, proclamă dreptul autodeterminării pentru arabii din întreaga Palestină, declară război noului stat Israel și invadează teritoriul Palestinei.

Un an mai târziu, Israelul controla aproape întregul teritoriu, iar sute de mii de palestinieni fugiseră sau fuseseră alungați.

Nici lor, nici descendenților lor nu li s-a permis să se întoarcă la casele lor - Israel spune că acest lucru ar copleși țara și ar amenința existența sa ca stat. Israelul încă ocupă Cisiordania și, deși și-a retras forțele din Gaza, ONU continuă să o considere teritoriu ocupat.

Iordania ocupa teritoriul cunoscut drept Cisiordania, iar Egiptul Fâșia Gaza. Ierusalimul a fost divizat între forțele israeliene în vest și cele ale Iordaniei în est. Nu a existat însă un acord de pace, fiecare parte a dat vina pe cealaltă, iar confruntările au continuat și în deceniile următoare.

Într-un nou război, în 1967, Israelul a ocupat Ierusalimul de Est și Cisiordania, Înălțimile Golan din Siria, Gaza și peninsula egipteană Sinai. Majoritatea refugiaților palestinieni și descendenții lor locuiesc în Gaza și Cisiordania, precum și în țările vecine: Iordania, Siria și Liban.

Războiul de Șase Zile a durat între 5 și 10 iunie 1967.

În prezent, Israelul revendică întregul Ierusalim ca fiind capitala sa, în timp ce palestinienii revendică Ierusalimul de Est drept capitala unui viitor stat palestinian. SUA sunt una dintre puținele țări care recunosc revendicarea Israelului.

Gruparea Hamas

În 1987 a fost înființată gruparea Hamas, cea care coordonează lansările de rachete din Gaza către Israel. E clasificată drept organizație teroristă de numeroase state, inclusiv Israel și Statele Unite, Japonia, dar și de Uniunea Europeană.

În urma alegerilor legislative din 2006, gruparea islamistă Hamas a câștigat majoritatea în fața rivalilor de la Fatah din care face parte președintele Mahmoud Abbas. Între cele două grupări au avut loc confruntări, iar de atunci, Fâșia Gaza, cu o populație de circa 1,8 milion de palestinieni, este supusă unei blocade israeliene.

În ultimii 50 de ani, Israelul a construit așezări în zonele ocupate de-a lungul secolului XX, în care trăiesc acum peste 600.000 de evrei. Palestinienii spun că acestea sunt ilegale în conformitate cu legislația internațională și sunt obstacole în calea păcii, dar Israelul neagă acest lucru.

Palestinienii din Gaza și Cisiordania spun că suferă din cauza acțiunilor și restricțiilor israeliene, Israelul afirmă că acționează doar pentru a se proteja de violența palestiniană.