Kim Jong-un susține că economia țării se află în creștere anul acesta, dar că sunt necesare măsuri care să combată situația alimentară tensionată, conform presei de stat din Coreea de Nord.
„Situația alimentară a oamenilor devine acum tensionată, deoarece sectorul agricol nu a reușit să-și îndeplinească planul de producție de cereale din cauza pagubelor provocate de taifun anul trecut”, a declarat acesta. Partidul său a anunțat că își va concentra eforturile asupra creșterii producției în agricultură.
Într-o țară cu un sistem informațional opac și o lungă istorie a foametei, afirmația făcută de Kim Jong-un îngrijorează și ridică semne de întrebare cu privire la necesitatea unei eventuale intervenții umanitare cu hrană.
În trecut, liderii nord-coreeni au folosit termenul de „marș dificil” prin a se referi la situații interne de criză, inclusive foamete. Aceștia au interzis, spre exemplu, folosirea termenului de „foamete” în timpul celei din anii ’90. La momentul respectiv 6 din cei 20 milioane de nord-coreeni depindeau de ajutorul alimentar umanitar în condițiile în care lipsa de transparență a regimului a făcut ca numărul real al persoanelor subnutrite să nu fie cunoscut cu exactitate. Or, în urmă cu numai două luni, în aprilie 2021, Kim Jong-un a anunțat membrii de partid că aceștia trebuie să înceapă un „marș dificil” pentru ameliorarea problemelor economice din țară.
Cum s-a ajuns aici?
Coreea de Nord se confruntă de mai bine de un an cu o situație economică instabilă. Anul trecut, aceasta și-a închis granițele cu China de teama răspândirii noului coronavirus și a aglomerări spitalelor cu bolnavi.
În urma acestei decizii, exporturile către China au scăzut cu aproximativ 75%, sau 25 de milioane de dolari. Totodată, importurile dinspre China către Coreea de Nord au scăzut cu aproape 67%, sau 380 de milioane de dolari. Acesta în condițiile în care China este unul dintre puținele state din lume cu care regimul comunist de la Phenian întreține relații solide.
Statul nord-coreean s-a confruntat de asemenea cu taifunuri și inundații puternice anul trecut. La toate acestea, se adaugă și sancțiunile internaționale impuse în urma testării de arme nucleare din ultimii ani.
În ciuda dificultăților economice, Kim Jong-un a susținut că va refuza orice ofertă de ajutor internațional, arătându-se îngrijorat cu privire la o posibilă apariție a unui focar de COVID-19.
O reformă economică eșuată
În general, statele socialiste/comuniste, cu o economie centralizată, dezvoltă planuri economice de lungă durată. Conform unui studiu realizat de către Institutul Coreean pentru Dezvoltare, Coreea de Nord nu a mai avut un plan nou de aproximativ 23 de ani, precedentul fiind adoptat în 1993.
Noul plan economic anunțat în ianuarie 2021 a venit tarziu și nu reprezintă decât o continuare și consolidare a economiei centralizate și politicilor de auto-suficiență.
The World Factbook, publicația oficială a CIA, susține că practicile economice segregaționiste ale Coreei de Nord împiedică orice formă de progres.
„Corupția și alocarea necorespunzătoare a resurselor, inclusiv proiecte de spectacol, cheltuieli militare la scară largă și dezvoltarea programelor de rachete balistice și nucleare necesită resurse ce ar putea fi folosite pentru investiții și consum civil”, susține publicația online.
Perspectiva unei catastrofe umanitare
Într-un raport publicat de către Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite în iunie anul curent, importurile de cereale, boabe de soia și cartofi au scăzut semnificativ, de la 1.1 milioane de tone preconizate pentru anul 2020/21 la doar 205.000. În aceste condiții, lipsa de alimente este de aproximativ 860.000 de tone, presupunând o capacitate de hrănire a populației de până la 2,3 luni.
În aceste condiții, raportul avertizează că gospodăriile nord-coreene se vor confrunta cu o lipsă acută de resurse între august și octombrie 2021. Având în vedere că liderul comunist, atât de refractar în general în privința eșecurilor regimului, a anunțat probleme, acum, în iunie, perspectiva unei catastrofe umanitare în toamnă e mai mult decât plauzibilă.
O cronologie a foametei și erorilor umane
De departe, cea mai cunoscută foamete înregistrată în Coreea de Nord în ultimele decenii a fost cea din anii ’90. Estimările cu privire la numărul morților variază de la câteva sute de mii la peste 2 milioane.
Un fost membru de partid își amintește cu groază de acea perioadă.
„Toată lumea era atât de flămândă încât mânca orice formă de verdeață sălbatică, iarbă sau scoarță de copac”, a povestit aceasta pentru Human Rights Watch. Mărturia seamănă cu peisajul apocaliptic din sudul Rusiei și, mai ales, Ucraina în timpul Holodomor-ului (1931-1932), când din cauza politicilor de colectivizare forțată ale lui Stalin au murit în URSS circa 10 milioane de persoane. Situații similare de foamete indusă s-au înregistrat în momentul instaurării regimului comunist și în România, și în Basarabia, ruptă de România și devenită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Iată ce spune nord-coreeanul care a avut curajul să povestească prin ce a trecut în timpul foametei din anii '90 din țara sa:
„A fost oribil. Vedeai cadavre peste tot, pe străzi, mai ales în apropierea gărilor. Copii murdari, negri și slabi, care abia supraviețuiau furând alimente, dintre care majoritatea au murit. Persoanele care au murit slăbite în apartamentele lor nu au fost găsite timp de zile, chiar săptămâni”, a continuat aceasta.
Atunci, guvernul nord-coreean a purtat o mare parte din vină pentru că a provocat foametea prin politici necugetate și cinice.
Fostul director al Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) explica în 2002 motivul din spatele foametei.
Conform acestuia, politicile staliniste și învechite cu privire la colectivizarea agriculturii, alături de stoparea aprovizionării cu alimente și petrol după sfârșitul Războiului Rece de către statele prietene și interzicerea accesului la informație au fost motivele reale care au provocat foametea de proporții criminale.
În plus, deciziile locale de scurtă durată luate de către guvernul nord-coreean au exacerbat dezastrul. În 1995, fostul lider nord-coreean, Kim Jong-il, a blocat aprovizionarea cu alimente a nord-estului țării pentru a asigura aprovizionarea de subzistență a Phenianului, capitala Coreei de Nord.
Coreea de Nord este unul dintre puținele state din lume care menține o economie închisă și centralizată. Principalul partener economic al acesteia este China.
Ca și în cazul fostelor regimul comuniste din Europa, probabil că nu se va cunoaște niciodată prețul real, în vieți omenești, al perpetuării acestui sistem vreme de decenii și decenii.
