Linkuri accesibilitate

Fântânile Olteniei își spun poveștile


Fântâna de la Livezi, Bobicești.

Apa înseamnă viață, regenerare, purificare, iar fântâna este, în lumea satului, şi un loc al relaţiilor sociale. Un grup de fotografi și specialiști români au decis să descopere „sufletul” și frumusețea fântânilor și să le spună poveștile prin imagini și prin vocile localnicilor.

Sursele de apă au reprezentat dintotdeauna nucleele în jurul cărora se stabileau şi se dezvoltau aşezările.

În regiunile de munte, unde apa se găseşte din abundenţă aproape de suprafaţă, fântâna este mai simplă, apa fiind captată printr-un jgheab de scânduri.

La câmpie, unde solul este arid, oamenii sapă puţuri pentru a aduce la suprafaţă apa din străfundurile pământului. În această zonă este specifică fântâna-cumpănă, formată dintr-o bârnă lungă şi subţire, aşezată pe un stâlp înalt, la un capăt fiind atârnată căldarea sau „ciutura”. În interior are o formă cilindrică, zidită cu piatră și o gură rotundă sau pătrată din lemn. În zilele noastre, fântânile sunt dotate cu roată şi lanţ, iar apa este scoasă cu ajutorul unui scripete, la suprafaţă existând un cadru de protecţie din scânduri sau piatră. Alte fântâni mai au și alte elemente, precum acoperiş, bancă sau cruce.

În sate, la răspântii şi la mănăstiri se găsesc destul de multe fântâni despre care localnicii spun că au puterea de a vindeca trupul şi sufletul, iar altora le sunt recunoscute proprietățile deosebite pentru spălarea hainelor sau fierberea legumelor.

În mitologia populară, anumite ritualuri au loc lângă fântână, precum rugăciuni pentru rod, ceremonii de fertilizare şi practici agrare pentru aducerea ploii. De asemenea, sunt cunoscute și diverse practici de botez sau nuntă care se înfăptuiesc în jurul fântânilor, apa fiind și un simbol al fecundității.

Cișmeaua din Dolie, Bobicești.
Cișmeaua din Dolie, Bobicești.

Un mic grup de fotografi și specialiști s-au gândit să descopere „sufletul” și frumusețea fântânilor și să le spună poveștile prin imagini și prin vocile localnicilor. „Fântânile Sudului” din Bobicești, Olt, este un proiect inițiat de echipa Omnia Photo, desfășurat în perioada martie – septembrie 2021, în cadrul parteneriatului proiectului DIALOG – Diversity in Arts. Opportunities and Grouth. Proiectul vizează necesitatea integrării fântânilor într-un circuit cultural performativ, care să activeze creativ fântânile comunitare funcționale și să faciliteze cunoașterea istoriei locului, a fântânilor vechi și a obiceiurilor legate de acestea. Prin acest proiect, fântânile din comuna Bobicești, Olt au fost puse pe o hartă și pot fi descoperite prin intermediul fotografiilor, poveștilor și a instalației video „Ce vede o fântână?”.

„Fiecare Fântână este unică, fiecare are sufletul și frumusețea ei, pe care foarte greu o poți surprinde într-o fotografie și uneori și mai greu o poți afla din vorbe. Oamenii își aduc aminte de evenimente marcante din viața lor, din care fântâna a fost parte. Alteori „a sta la taină" lângă o fântână este o amintire la fel de frumoasă și puternică”, spune Cristian Bassa, expert documentare fotografică și membru Omnia Photo.

Ideea proiectului a avut-o fotograful Dorian Delureanu, care a descoperit fântânile în copilărie, în timpul vacanțelor de vară pe care le petrecea la bunici în Bobicești. Cea mai veche amintire este dinainte de 1977. Era vară și mergeam cu bunica la rudele de la Româna (pe malul celălalt al Olteţului). Am trecut Olteţul peste puntea de lemn, am străbătut un lan de porumb și înainte de a ne încumeta să escaladam „coasta” de la Româna, am poposit la o maiestuoasă fântână cu cumpănă, pentru a ne potoli setea”, povestește Dorian Delureanu.

Mai târziu, în 2012, pe când călătorea spre Portul Cultural Cetate, Dorian a întâlnit în drumul său câteva fântâni răzlețe, abandonate, „amplasate de o parte și de alta a Drumului cerealelor, spre porturile dunărene”. I-a împărtășit ideea de subiect Cristinei Irian, care l-a cooptat și pe Cristian Bassa și astfel a luat ființă proiectul în anul 2016, în această formulă.

Proiectul „Fântânile Sudului” reprezintă o continuare a proiectului inițiat în anul 2016 de Dorian Delureanu, Cristina Irian și Cristian Bassa, susținut de Muzeul Național al Țăranului Român și curatoriat într-o primă etapă de Bogdan Iancu, intitulat „Fântânile Olteniei”. În această primă etapă, au fost mapate patru județe din sudul țării, urmărind fântânile dispuse de-a lungul vechilor drumuri comerciale și apoi pe cele de pe drumurile principale și adiacente. După această primă etapă au fost organizate expoziții în București și Craiova, și a fost realizată prima hartă a fântânilor.

Fântâna lui Prunică de la Răscruci, Bechet.
Fântâna lui Prunică de la Răscruci, Bechet.

În a cea de-a doua etapă a proiectului, Omnia Photo a colaborat cu Fundația Amfiteatru și a optat pentru concentrarea pe o anumită zonă, respectiv comuna Bobicești din Olt, datorită densității mari de fântâni existente aici. Monografia comunei Bobicești, realizată de profesoara Paula Bănică în anul 2014, care cuprinde o listă a fântânilor din Bobicești, a fost ghidul pentru identificarea fântânilor sau a locurilor unde au existat acestea.

În România, cultura rurală este cunoscută în special prin muzică, dans, obiceiuri și meșteșuguri, iar arhitectura rurală s-a mutat în proporție covârșitoare la muzeu. „Fântânile sunt ultimele care au rămas pe teren. Eu le-am privit și le-am fotografiat, cu gândul la perioada lor utilitară, fiind conștient că beneficiile noilor proiecte edilitare vor determina treptat scoaterea lor din uz. Astăzi, fântânile comunitare beneficiază în comunitate de un statut privilegiat, deoarece nu sunt mulți cei care se încumetă să le degradeze. Fântânile au 'titori' [ctitori n.r. ] care sunt consemnați pe ele, iar aceștia sunt străbunicii unora care mai țin încă socoteala strămoșilor, altele au o cruce și multe dintre ele își păstrează povestea cu iz de legendă”, spune Dorian Delureanu.

Ritualuri de trecere. Fântâni - monumente

Fântânile au fost folosite de comunitatea locală până la finalul secolului al XX-lea, pentru asigurarea necesităților curente de apă. Chiar dacă multe dintre ele au fost scoase astăzi din uz, ele își păstrează menirea spirituală, fiind integrate în ritualurile de trecere precum căratul apei, „udatul” miresei sau cel de aducere a ploii. Acesta din urmă presupune confecționarea de către copii a unor păpuși din lut pentru „Muma Ploii” și „Tatăl Soarelui”, intonarea unor cântece în jurul fântânilor și lăsarea păpușilor în jgheabul fântânii sau pe râuri.

Păpușile din lut „Muma Ploii” și „Tatăl Soarelui”.
Păpușile din lut „Muma Ploii” și „Tatăl Soarelui”.

Fântânile sunt monumente, multe dintre ele încadrându-se la monumente vernaculare, dar sunt și monumente care evoluează, se schimbă, își schimbă forma, funcțiile și uneori chiar și locul. Nu sunt monumente planificate și construite de un constructor profesionist, sunt făcute de săteni, care știu cunosc niște reguli de construcție. „Sunt câteva fântâni în care vezi bucăți din cumpănă și chiar fostul buduroi, adică partea din piatră a fântânii, care este sfărâmat acum. Fântâna este un monument simbolic, pentru că fântâna de acum 100 și ceva de ani este gaura, uneori nici aceea, pentru că au fost schimbați pereții. E apa din ea, dar uneori nici apa, pentru că și apa se schimbă. E o chestie evanescentă. Dacă stai să cauți, poți găsi și urme de acum 1.000 de ani, pentru că multe fântâni încorporează în ele bucăți din monumente chiar din epoci străvechi, epocă romană, Evul Mediu”, spune Cristina Irian.

Fântânile își schimbă forma datorită schimbărilor tehnologice, construirii canalizărilor, schimbărilor climatice sau deteriorării acestora, lucru care poate pune în pericol siguranța oamenilor care le folosesc. De exemplu, fântânile cu cumpănă nu mai sunt folosite pentru că era dificil să scoți apa din fântână și au fost „modernizate”, li s-a adăugat un sistem nou pe scripeți și pe cadru din lemn sau fier.

Fântâna pentru fiertul fasolei"

Fântânile și-au schimbat și funcția pentru că foarte mulți oameni nu le mai folosesc ca sursă de apă de băut iar cele care mai sunt funcționale sunt folosite pentru udatul zarzavatului și adăpatul animalelor. „Oamenii tânjesc după fântânile lor, pentru că unii dintre ei eu început să le refacă. Aceștia spun că există niște fântâni la care lumea venea special să ia apă pentru a fierbe fasolea. În zonă e o întreagă mitologie cu fiertul fasolei, care nu poate să fie fiartă cu orice fel de apă. Numai anumite fântâni au o apă care nu este dură și ajută foarte mult în fierberea mâncării, pentru ca fasolea să devină moale și gustoasă”, explică Cristina Irian.

Crucea de lângă Fântâna cu trei ctitori, Staicu, Ștefan, Zaharia, Bobicești.
Crucea de lângă Fântâna cu trei ctitori, Staicu, Ștefan, Zaharia, Bobicești.

Există mai multe tipuri de fântâni care se diferențiază în funcție de microzona în care apar. De exemplu, în Bobicești sunt foarte multe fântâni cu cruce. Unele sunt făcute pentru a pomeni pe cineva, pentru bunăstarea și sănătatea ctitorilor, numiți de localnici „titori”, numele lor fiind scrise pe cruci. Unele fântâni au crucea lângă ele, altele pe ele, iar unele cruci sunt construite de cealaltă parte a drumului, ca indiciu că în apropiere există o fântână, aceasta fiind o particularitate specifică Olteniei. Unele au și o poză pe ele sau o icoană. „Am găsit o fântână interesantă cu o cruce de fier, făcută la fabrica din Balș. Cam toți scripeții de la fântânile din Bobicești sunt făcuți la fabrica din Balș, care se află la 4 kilometri de localitate. Fântâna asta a fost făcută în interbelic, cam toate sunt fântâni care au peste 100, 100 și ceva de ani, și a fost construită de un bărbat în memoria celor doi fii ai săi, care au murit pe front în Al Doilea Război Mondial. Bătrâna care locuiește în apropierea fântânii își amintește că tatăl ei i-a spus să aibă grijă de acea fântână, pentru că este ultimul lucru care a rămas în urma acelei familii”, spune Cristina Irian.

Dintre fântânile cu cumpănă nu mai există niciuna în zonă, dar s-au mai păstrat poze în arhivele particulare. Astăzi sunt fântâni cu un scripete mic, care sunt acționate printr-un sistem de lanțuri cu două ciuturi și funcționează pe sistemul de echilibru între două găleți. A fost găsită și o fântână cu roată foarte mare, care este mai mult specifică în Transilvania și Moldova. Pe lângă acestea, există izvoare și cișmele de suprafață, specifice sudului României, întâlnite în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și care pot fi construcții la demisol, la suprafață și chiar la nivelul terenului.

Ciuturele și poza de la Fântâna lui Florescu Haralambie, Bechet, Oltenia.
Ciuturele și poza de la Fântâna lui Florescu Haralambie, Bechet, Oltenia.

Tipuri de fântâni în funcție de locul în care se găsesc

În Bobicești mai există fântâni de câmp, care se găsesc în câmp și erau folosite în agricultură.

Fântânile poziționate la răscruci de drumuri, sunt cele comunitare și deserveau comunitatea. Acestea puteau fi poziționate între două vecinătăți, între două curți și erau folosite de ambele familii, sau între o curte și stradă, pentru a putea avea acces la apă și trecătorii sau alți localnici.

Printre acestea găsim fântânile care „și-au schimbat locul”, care s-au „mișcat” și au „intrat în curte”, așa cum spun oamenii, care s-au mutat pe măsură ce s-au schimbat vecinătățile. „Interesant este că, deși toți oamenii cu care am vorbit au menționat că aceste fântâni comunitare au fost făcute și întreținute până de curând pe cheltuiala unor persoane private din comunitate, o eventuală reabilitare a unora dintre ele ar trebui făcută cu fonduri publice din banii primăriei. Dar există și excepții: Marin Dragăn, în vârstă de 68 ani, locuitor al satului Bechet, a reamenajat, în vara anului 2021 din fonduri proprii, fântâna construită de bunicul său Haralambie în urmă cu aproape 100 de ani”, spune Dorian Delureanu.

Ritualuri și obiceiuri

În cultura locului, ritualurile de nuntă și de botez se desfășoară în jurul fântânilor. În ceremonia de nuntă, mireasa trebuie dusă la fântâna din sat cea mai îndepărtată de casa ei, pentru a se face acolo ritualul găleții cu apă, care trebuie vărsată de trei ori. În acest ritual, specific Olteniei, „cumnatul de mână” duce mireasa la fântână și îi umple găleata cu apa care trebuie vărsată. Pentru a avea noroc în căsnicie, mireasa trebuie să răstoarne apa din găleată de trei ori cu piciorul, menținând un echilibru al găleții, pentru ca apa să nu se verse necontrolat. Oamenii sunt stropiți apoi cu busuioc, se face o horă la fântână, după care mireasa pleacă cu un brăduț împodobit la petrecere. „Ideea de depărtare a fântânii, este de a ieși din spațiul familial, de a ieși în lume. Ca să-ți meargă bine, trebuie să te duci într-un loc îndepărtat și să înfăptuiești acest ritual. Practic, uzi pământul străin pe care te afli”, explică Cristina Irian însemnătatea ritualului.

Nuntă la Fântâna lui Prunică de la Răscruci, Bechet, Oltenia.
Nuntă la Fântâna lui Prunică de la Răscruci, Bechet, Oltenia.

În urma proiectului lansat de Omnia Photo, comunitatea din Bobicești a răspuns pozitiv la ideea de consemnare, păstrare și promovare a fântânilor și a istoriilor născute în jurul lor. Oamenii locului și-au reamintit istoriile uitate, iar tinerii au aflat despre obiceiurile tradiționale printr-o manieră modernă, prin parcurgerea unui traseu cultural performativ în mediul online. Conceptul – instalație intitulat „Ce vede o fântână?”, realizat de Cristina Irian, a adus în prim-plan o fântână și lumea din jurul ei, instalația fiind proiectată în diverse locații.

Ce vede o fântânâ?

Instalația video are ca protagonistă „Fântâna din Livezi” din Bobicești și este parte a traseului performativ. Este o fântână foarte veche, care avea toate anexele. Pentru că în jurul acestei fântâni a existat un conflict între comunități, Cristina Irian a denumit-o „fântână din Miorița”. Cel care își aducea la păscut animalele pe terenul unde se află fântâna nu era din satul respectiv și cei din sat au fost invidioși și au luat citurele, au luat gălețile și lanțul fântânii, pentru ca ciobanul să nu-și mai poată adăpa animalele.

„Când am ajuns acolo în primăvară părea o fântână părăsită și am filmat-o ca să vedem „ce vede” o fântână în jurul ei, care este dinamica peisajului din jurul unei fântâni. Am aflat povestea, ne-am întors după două luni și am găsit instalat un hidrofor între fântână și un jgheab mare, astfel încât animalele care ajungeau acolo să poată să aibă acces la apă. În luna august când am ajuns din nou, fântâna era perfect funcțională, curățată, gălețile erau la locul lor și se putea scoate apa”, spune Cristina. Așadar, există o dinamică în jurul unei fântâni, care poate fi observată în timp.

Traseul performativ digital cuprinde fotografii realizate de Cristian Bassa și Dorian Delureanu, descrieri ale fântânilor geolocalizate incluse pe cele două circuite realizate de Roxana Deca, instalația video „Ce vede o fântână?” realizată de Cristina Irian, cu montaj și sunet realizat de Iulia Pană și secvențe video cu povestitorii locali. În programul performativ și narativ, oamenii împărtășesc povești despre felul în care se construiește o fântână, despre tipurile de fântâni din Bobicești, despre gesturile și practicile legate de fântâni, obiceiuri și ritualuri, povești și întâmplări locale legate de fântâni.

Traseul poate fi parcurs atât în formă fizică, cât și digital, prin harta disponibilă pe Google Maps, la fiecare fântână fiind atașate fotografii de ansamblu și de detaliu, clipuri video în care oamenii locului, „povestitorii” performează, povestesc despre fântâni, arată cum se scoate apa din fântână și dar informații furnizate de muzeograful Roxana Deca.

În cadrul evenimentului „Zilele Fântânilor”, care a avut loc pe 15 și 16 august, participanții au putut parcurge traseele independent sau în mod organizat, pe biciclete sau pe jos, descoperind astfel la fața locului fântânile și interacționând cu oamenii care au povestit istoriile fântânilor. A fost organizat și un „treasure hunt” cu trasee ce au putut fi parcurse pe jos și dar și pe biciclete și s-a organizat și un concurs, câștigătorul fiind premiat cu „Trofeul Bobiceștilor”.

În lunile iunie și august la Bobicești au fost organizate și expoziții de fotografie, în luna iunie având loc și un atelier în cadrul căruia au fost prezentați povestitorii, a fost făcută o expoziție cu primele fântâni și a fost proiectată instalația video. La Craiova întreg proiectul a fost prezentat în parcul Romanescu, în cadrul Festivalului Iei Oltenești.

Prin acest proiect realizat și cu ajutorul localnicilor comunei Bobicești, a fost promovată zona și mai mult de atât, locuitorii au început să-și privească altfel fântânile, unii le-au refăcut, alții le-au resfințit, reintegrându-le astfel în viața lor și a comunității. „Noi am venit cu o amprentă culturală la nivel local. Ne-am dus undeva unde nu se duce nimeni. E important să ai măcar imaginile acestor fântâni, pentru că istoria recentă îți spune că ele sunt niște monumente care dispar. Sau dacă nu dispar, se modifică. Noi vorbim acum despre un monument transformat, nu despre cum era el acum 50 de ani”, spune Cristina Irian.

O femeie dăruiește flori unui preot în timpul ritualului de resfințire a Fântânii lui Florescu, construită de Haralambie, în cadrul zilelor deschise „Fântânile Sudului”.
O femeie dăruiește flori unui preot în timpul ritualului de resfințire a Fântânii lui Florescu, construită de Haralambie, în cadrul zilelor deschise „Fântânile Sudului”.

În luna septembrie, în Bobicești va avea loc o nouă serie de acțiuni cu copiii din comună, cărora le va fi explicat universul ritualic al fântânilor, vor învăța din ce este făcută o fântână, la ce folosește o fântână, ce tipuri de fântâni sunt. Vor afla despre „Muma Ploii” și „Tatăl Soarelui” și vor învăța cum să facă păpușile din lut. „Încercăm să ducem mai departe istoria fântânilor. Traseul acesta le rămâne lor și digital și fizic, pentru a putea fi dezvoltat mai departe sau pentru a putea fi introdus într-un circuit turistic”, spune Cristina Irian. Până în acest moment, proiectul „Fântânile Sudului” a fost promovat în peste 30 de grupuri de turism rural, local și de obiceiuri locale.

  • Proiectul „Fântânile Sudului” este finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021, în cadrul Programului RO-CULTURA.
  • Asociația Omnia Photo desfășoară programe, proiecte și parteneriate în scopul sprijinirii patrimoniului cultural, fotografiei istorice și artelor vizuale contemporane din România.
Echipa Omnia Photo - Fântânile Sudului - de la stânga, la dreapta: Roxana Deca, Cristina Irian, Cristian Bassa, Dorian Delureanu.
Echipa Omnia Photo - Fântânile Sudului - de la stânga, la dreapta: Roxana Deca, Cristina Irian, Cristian Bassa, Dorian Delureanu.
Echipa Omnia Photo - „Fântânile Sudului”
  • Dorian Delureanu este inginer, fotograf și curator preocupat de promovarea arhivelor fotografice din comunități din Oltenia. A fotografiat în perioada 1993 – 2000 spectacolele Teatrului Național din Craiova. A curatoriat numeroase expoziții de fotografie istorică și a realizat șase expoziții personale. Fotografiile sale fac parte din colecția World Press Photo Foundation. A coordonat expozițiile și publicarea albumelor fotografului craiovean Victor Boldâr, 07.05.75 / Impresii – Heri Cartier Bresson în Oltenia și Victor Boldâr – Fotograful peliculei de cursă lungă. Împreună cu Cristian Bassa, documentează fântâni vechi din Oltenia din anul 2016.
  • Cristina Irian este cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și artist care lucrează cu fotografia, arhive și material multimedia. Împreună cu membrii asociației Omnia Photo, artiști, cercetători și instituții culturale partenere, desfășoară proiecte de documentare vizuală, de identificare, recuperare și promovare de arhive fotografice și de documentare a patrimoniului cultural din România („Dacia50 Autoturismul”, „Fântânile Olteniei”), proiecte docu-artistice participative, artă independentă publică („Labirint – La jumătatea drumului”, „FRAGMENTUM”).
  • Cristian Bassa este fotograf, designer, editor și fotograf. Cristian a inițiat și desfășurat patru proiecte de fotografie în scopuri sociale pentru organizații caritabile, inițiative finalizate cu expoziții personale sau albume de fotografie. Este co-organizator al festivalului de fotografie Bucharest Photo Week și autor a două volume de cercetare fotografică documentară, „Beautiful Sunrise” și „Forward March”. În perioada 2016 – 2019 a realizat activități de documentare vizuală a fântânilor din Oltenia împreună cu Dorian Delureanu și două expoziții cu sprijinul Muzeului Național al Țăranului Român și al Muzeului Olteniei.
  • Roxana Deca este muzeograf, specialist în etnografie, expert în port popular din Oltenia, membru CNSPCI al Ministerului Culturii. A participat la campania de cercetare efectuată în satele și comunele din Dolj, în vederea monografierii acestei regiuni etnografice, a desfășurat cercetări de teren, a documentat și contribuit la întocmirea dosarului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova”, contribuind totodată și la realizarea a numeroase expoziții tematice.

Pandemia, din ambulanță | Am stat două zile alături de paramedicii SMURD
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:58 0:00
XS
SM
MD
LG