Până în 2050, populația planetei ar putea ajunge până la 9,7 miliarde de oameni, iar până în 2100 la 11 miliarde, potrivit unei prognoze realizate de Departamentul de Afaceri Economice și Sociale al Națiunilor Unite.
Însă creșterea prevăzută de ONU va avea loc în mare parte în afara Europei și a Americii de Nord, regiuni ale căror populații vor crește cu o rată mult mai scăzută, de numai 2%.
Rata natalității din Europa rămâne la un nivel scăzut, potrivit Băncii Mondiale. Acest lucru reprezintă o problemă pentru reînnoirea populației. Numărul de persoane care muncesc și care pot întreține populația vârstnică se află în scădere, iar emigrația contribuie și aceasta la declinul populației în anumite țări.
Rata natalității în Uniunea Europeană depășea media de 1,65 în 1989, dar a scăzut rapid în anii următori. În 2019, cifra a ajuns la o medie de 1,52 de copii născuți de către o singură femeie, cu țările din sudul și estul Europei aflându-se la coada statisticilor.
Potrivit unui studiu realizat de Parlamentul European, cauzele ratei scăzute a natalității sunt:
- Schimbarea valorilor personale. Tinerii acordă prioritate realizărilor personale,
- Sistemele de pensii de stat. Oamenii nu se mai văd nevoiți să aibă copii pentru a fi susținuți la bătrânețe,
- Creșterea nivelului de participare a femeilor în piața muncii,
- Metodele moderne de contracepție (chiar dacă experții sunt de părere că aceste metode ajută la plănuirea sarcinii mai mult decât la oprirea acesteia),
- În Europa Centrală și de Est, lipsa de siguranță generată de prăbușirea socialismului.
Un studiu realizat de Institutului Național pentru Studii Demografice din cadrul Organizației Economice Interguvernamentale, arată că printre cele mai eficiente politici de creștere a natalității se numără concediul plătit, accesibilizarea serviciilor de maternitate, transferurile financiare și furnizarea de beneficii financiare după naștere.
Toate țările din Uniunea Europeană implementează, într-un fel sau altul politici ale natalității, fie acestea alocații, programe de ajutor al noilor părinți sau furnizarea altor tipuri de beneficii parentale.
Europa Liberă analizează eficacitatea câtorva dintre aceste politici.
De la eficiență la insuficiență
Pentru a înțelege mai bine ce (nu) oferă statul român, spre deosebire de alte țări europene, am stat de vorbă cu Iasmina care a devenit de curând mamă.
Iasmina a vorbit despre beneficiile pe care le oferă statul român și despre condițiile din spitale care i s-au părut insuficiente, motiv pentru care a ales să meargă într-un spital privat pentru nașterea copilului.
Regretă că a născut în România, dar s-a văzut nevoită să facă acest lucru ca urmare a pandemiei.
„Eu sper enorm ca înainte să înceapă Eli grădinița să fim plecați de aici,” a mărturisit Iasmina. Ar dori să crească copilul în Anglia, împreună cu soțul ei, unde este de părere că sunt condiții mai bune pentru familii.
Când vine vorba de abordări la nivel european, majoritatea țărilor implementează politici familiale într-un fel sau altul. Unele țări au abordări de succes în timp ce alte țări suferă de insuficiență când vine vorba de natalitate.
Potrivit profesorului universitar Vasile Ghețău, expert în demografie, natalitatea este sub nivelul optim pentru reînnoirea populației în toate țările europene.
El a explicat pentru Europa Liberă că motivele acestei rate scăzute sunt mortalitatea, emigrația, factorii economici și rata scăzută a nașterilor. Nivelul înlocuirii generațiilor în timp este unul dintre indicatorii cheie care arată cum stă Europa din punct de vedere al populației.
Danemarca și Franța, spre exemplu, sunt cazuri de succes când vine vorba de politicile privind natalitatea.
Franța este pe primul loc, din punct de vedere al natalității, în Europa, cu o rată de 1.87 iar Danemarca are o rată a natalității de 1.7 de copii născuți de către o singură mamă în 2019, peste media europeană.
Motivul succesului francez este, potrivit profesorului Vasile Ghețău, politica de favorizare a natalității pe care a început să o implementeze după al doilea război mondial. Abordarea franceză a fost gândită pe fondul pierderilor suferite după primul și al doilea război mondial și încurajează formarea de familii cu trei copii.
Abordarea țărilor nordice este una care acordă prioritate femeilor, prin încurajarea lor să fie atât mame cât și persoane active economic, explică profesorul.
Motivul ratei crescute a natalității este faptul că aceste țări oferă beneficii generoase familiilor care doresc să aibă mai mult de un copil. Creșele, alocațiile generoase, concediul maternal și încurajarea independenței femeii se numără printre măsurile adoptate de către guvernul francez și cel danez.
Alocațiile din aceste țări se numără printre cele mai mari din Europa. În medie, acestea ajung la 156 de Euro în Danemarca și 132 de Euro în Franța.
În comparație, în România, deși alocațiile au crescut recent, sumele sunt adesea insuficiente pentru creșterea unui copil (cu atât mai puțin doi).
„Mă simt batjocorită,” spune Iasmina. Ea este de părere că România ar putea să facă mult mai mult când vine vorba de susținerea noilor părinți. Ea a explicat că alocația oferită de stat nu ajunge pentru costuri precum pampers și lapte praf. Din acest motiv, spune ea, când va avea al doilea copil, pe care speră să îl adopte, speră că va putea face acest lucru în altă țară.
Concedii generoase în Europa
Copiii din Danemarca pot fi îngrijiți în cadrul unei creșe de la vârsta de 26 de luni, iar creșele sunt plătite în proporție de minim 75% de către stat. Restul de 25% este plătit de către părinți însă există și excepții pentru părinții cu venituri mai mici.
Spre exemplu, dacă venitul combinat al familiei este sub 24.400 de Euro, subvenția de la stat este de 100%.
Concediul parental este asigurat atât pentru mame cât și pentru tați. Un minim de 18 săptămâni este asigurat mamelor. Concediul paternal este prevăzut, de asemenea, prin beneficiile oferite de către stat. În total ambii părinți pot obține până la 52 de săptămâni de concediu.
În Franța, copiii de până la trei ani pot fi trimiși la creșă. De altfel, modelul francez încurajează familiile cu trei copii.
În acest sens, alocația se plătește abia după al doilea copil, un stimulent important pentru mulți părinți. Aceasta variază între 132 și 472 de Euro, în funcție de numărul de copii.
Concediul maternal este de 16 săptămâni. Acestea pot fi acordate cu 3-6 săptămâni înainte de naștere și 10-13 după.
Există, de asemenea, mai multe beneficii financiare direcționate către părinții noilor născuți.
O sumă de până la 952.08 Euro se acordă la nașterea unui copil sau 1.904,17 la adopția unui copil. Alte beneficii se acordă, de asemenea, în funcție de statutul de angajare și venitul familial. Sume mai mari se acordă pentru familii cu copii care au dizabilități.
Un alt factor care a contribuit la scăderea ratei natalității în Europa a fost criza financiară mondială. Ca urmare a crizei financiare din 2008, rata șomajului s-a aflat în creștere, iar odată cu aceasta a scăzut și rata natalității în cele 28 de țări analizate de Institutul Max Planck pentru Cercetare Demografică din Germania. Studiul a arătat că tinerii sunt cei mai puternic afectați de efectele șomajului.
Alocații pentru părinți
Alocațiile acordate părinților, spre deosebire de alocațiile pentru copil, sunt sume de bani acordate strict părinților pentru ca aceștia să poată acoperi costurile întreținerii unei familii.
Pentru a stimula natalitatea Germania a introdus o serie de beneficii pentru noii părinții. „Banii pentru părinți” (Elterngeld) este o alocație care se acordă părinților care numai ce au avut copii. Sumele alocate părinților variază între 300 de Euro și 1.800 de Euro pe lună, în funcție de venit.
Spre exemplu, pentru părinții care câștigă sub 1.000 de Euro lunar, alocația este între 67%-100% din salariu. Pentru cei care câștigă peste 1.240 de Euro, suma este de numai 65% din venit.
Programul de alocații este similar celor din țările nordice, care încurajează părinții să petreacă cât mai mult timp cu nou născuții.
De la implementarea programului Elterngeld în 2007, rata natalității a început să crească. Din 2007 aceasta a crescut de la 1.37 la 1.6 în 2015 dar în 2019 a atins numai 1.54.
Alocațiile copiilor germani pornesc de la 219 Euro pentru primii doi copii, 225 de Euro pentru al treilea și 250 de Euro de la al patrulea în sus, printre cele mai generoase din Europa.
Expertul în demografie, Vasile Ghețău, este totuși de părere că nu alocațiile și măsurile strict economice sunt soluția care ar putea încuraja familiile române, ci implementare de infrastructură mai accesibilă tinerilor: creșe, programe școlare, mese calde pentru copii după școală.
Potrivit lui, guvernul României ar trebui să își îndrepte atenția către populația tânără și ar trebui să încerce să înțeleagă ce îi motivează pe acești tineri să nu aibă copii sau să aibă un singur copil.
„Guvernanții ar face o mare eroare dacă ar continua să adopte astfel de măsuri punctuale, de pildă să mărească alocația de stat pentru copii pentru că nu vor exista efecte certe în nici un fel,” explică profesorul.
Cazuri unde guvernul „te lasă mai mult sau mai puțin singur”
Rata natalității pentru anul 2019 a fost de 1.48 în Elveția, cu mult sub rata necesară pentru reînnoirea populației.
Rata creșterii populației s-a aflat în scădere din 2011, deși Elveția a implementat mai multe politici pro natalitate începând cu 2009, prin legea privind alocațiile familiale care prevede un minim de beneficii pentru toate cantoanele țării.
Toate cele 26 de cantoane au obligația să îndeplinească un standard minim când vine vorba de beneficiile acordate familiilor. Unele cantoane sunt mai generoase decât altele.
Alocațiile pentru copii se calculează în baza venitului familiei, vârstei copilului, numărului de copiii și a nivelului de educație la care se află copilul.
În medie, alocația ajunge undeva la 185 de Euro (200 de franci elvețieni) pe copil. Însă aceste sume pot fi mai mari, de la canton la canton.
Într-o discuție cu o familie de români stabiliți în Elveția, am dorit să aflăm mai multe despre cum îi ajută sistemul elvețian.
Mihai și Bella s-au stabilit în Elveția, unde au un fiu pe nume Felix. Au povestit despre ce i-a mulțumit dar și ce li s-a părut că lasă de dorit când vine vorba de creșterea unui copil în Elveția.
Concediile scurte de maternitate, de numai 13 săptămâni, li s-au părut printre cele mai nesatisfăcătoare.
Prețul unei creșe li se pare, de asemenea, inaccesibil – undeva la 270 de Euro (300 de franci) pe zi. Așadar, costul unei creșe poate ajunge până la peste 2.700 de Euro pe lună. Asta îi obligă pe mulți dintre părinți să aleagă între înscrierea copilului la creșă, contra-cost, sau să rămână acasă, renunțând la carieră.
Alocația lunară pentru copil în Basel, unde s-au stabilit cei doi, este de circa 250 de Euro (275 de franci) pe lună. Costurile traiului se află însă în creștere, iar statul le oferă puține alte beneficii familiale.
Mama lui Felix a fost plăcut surprinsă de sistemul de sănătate și de cum a fost tratată pe parcursul sarcinii. Condițiile din spitale li s-au părut, de asemenea, infinit mai bune decât cele din România, însă acest lucru nu este suficient pentru a îi motiva să aibă un al doilea copil, lucru pe care nu îl iau în considerare, parțial și din considerente materiale.
Tatăl a explicat că statul „te lasă mai mult sau mai puțin singur” când vine vorba de îngrijirea copilului, lucru care ar putea explica rata scăzută a natalității.
Politici insuficiente sau inexistente
Țările din sudul Europei se confruntă cu o rată a natalității scăzută. Spania, Portugalia, Italia, Grecia și țările balcanice au printre cele mai scăzute rate ale natalității din Europa pentru anul 2019.
Bulgaria este un caz similar României. Țara se confruntă cu probleme când vine vorba de politicile privind natalitatea și de reînnoirea populației.
În 2019, rata natalității a fost de numai 1.58 de copii născuți/femeie. Rata de creștere a populației în 2021 a fost de –0.75%, cu 0.12% mai mică decât cu zece ani în urmă.
Declinul populației se datorează în cazul Bulgariei mai multor factori, printre care numărul scăzut de nașteri și emigrația.
Alocația este printre cele mai mici din Europa, numai 20 de Euro pe lună, sumă acordată strict familiilor cu venituri mici (sub 210 Euro lunar, echivalentul a 410 de BGN). Pentru familiile cu un venit mai mare decât suma stabilită de guvern, alocația scade cu 80%.
Deși concediul maternal este printre cele mai generoase din Europa, 58 de săptămâni în total, rata natalității rămâne scăzută. Beneficiile oferite familiilor cu nou născuți par să fie insuficiente pentru a stimula rata natalității în Bulgaria.
Statul bulgar acordă stimulente prin alocații acordate la naștere pentru creșterea copilului. Suma de 128 de Euro (250 BGN) se acordă pentru primul copil născut, 308 de Euro (600 BGN) pentru al doilea copil, 154 de Euro pentru al treilea (300 BGN) și 103 (200 BGN) pentru al patrulea.
Altă țara cu o rată foarte scăzută a natalității este Spania, unde familia tradițională și rețelele personale primează, în detrimentul politicilor de stimulare a natalității.
Cercetătorii spanioli susțin că eșecul Spaniei când vine vorba de natalitate este cauzat de lipsa de echilibru între viața profesională și cea familială, lipsei egalității de gen în cadrul cuplurilor heterosexuale și lipsei de politici eficiente când vine vorba de susținerea familiilor.
Spania a fost, de altfel, printre țările puternic afectate de criza financiară din 2008. Până în 2009, rata șomajului a crescut până la aproape 20%, lucru care a afectat puternic și rata natalității. Aceasta începuse să crească înainte de 2008 însă a scăzut abrupt după și s-a aflat în scădere de atunci. În 2019, aceasta a ajuns la 1.24 de nou născuți/femeie.
Concediul maternal în Spania este scurt, de numai 16 săptămâni înainte și după naștere, iar alocațiile se acordă anual, în funcție de venitul familial.
Există stimulente economice pentru familii mari și stimulente acordate la nașterea copilului. Pentru familii mari (cu peste trei copii) se acordă suma de 1.000 de Euro anual.
Însă programele de susținere pentru mame și beneficiile financiare sunt, în general, insuficient de atractive pentru a stimula rata natalității.
Multe familii se bazează pe rețelele personale și cunoștințele de familie în loc de creșe și programe sociale pentru îngrijirea copilului.
