Doi iubitori ai muntelui cu mare experiență, Silvia Murgescu (37 de ani) și Jacint Delezsan (35 de ani) și-au pierdut viața recent în timpul unor expediții, pe cont propriu, în munți.
Alpiniștii cu care a discutat Europa Liberă, unii dintre ei salvamontiști implicați în operațiunile de recuperare a celor două victime, au făcut recomandări atât pentru turiștii montani experimentați cât și pentru temerarii cu mai puține cunoștințe.
Explorarea munților a devenit tot mai intensă în rândul românilor, mai ales în pandemie.
Abordarea graduală a traseelor, echiparea corespunzătoare și apelarea la persoanele cu cunoștințe montane, în dauna aplicațiilor de mobil sunt principalele recomandări care îi vizează pe începători.
Drame solitare în munți
Doi alpiniști experimentați și-au pierdut viața în decurs de doar 3 zile, în munții Bucegi / Caraiman, respectiv în Călimani.
Silvia Murgescu, cunoscută și apreciată pentru expedițiile povestite pe blogul personal, a murit miercuri, 12 ianuarie, pe traseul Albișoara Gemenelor 2A din Caraiman, în munții Bucegi. Cu o zi înainte de a împlini 38 de ani și după ce cu câteva zile înainte parcursese parțial traseul.
De loc din Focșani, stabilită în Brașov, ea are o poveste impresionantă, reușind să depășească două accidente survenite chiar în timpul unor expediții. Totul pentru a-și putea manifesta în continuarea dragostea pentru munte și cățărat.
La doar 2 zile și câteva sute de kilometri distanță, în munții Călimani și-a pierdut viața arădeanul Jacint Delezsan, 35 de ani, de asemenea un pasionat al activităților alpine.
„Știm și înțelegem că a merge pe munte singur este tot o formă de manifestare a pasiunilor și dragostei pentru munte, dar, ținând cont de problemele ce pot apărea, nu recomandăm drumețiile solitare. Este al doilea deces pe munte în ultimele 3 zile produs cu turiști solitari”, a transmis în 15 ianuarie Salvamont România, cu referire la decesele celor doi.
„Accidentele celor experimentați sunt grave sau chiar fatale”
Specialiștii montani contactați de Europa Liberă subliniază că granița dintre forțarea limitelor și evaluarea pericolelor este una fragilă în alpinism. Mai expuși la tragedii pot fi, paradoxal, chiar cei cu o bază solidă în spate, care s-au antrenat să depășească mereu obstacolele.
„Avem mult mai multe solicitări pentru începători, dar de regulă pentru accidentări minore, mai puțin grave. Când i se întâmplă un accident unui profesionist e unul sau foarte grav sau chiar fatal. Asta pentru că riscă mult mai mult decât începătorii. Își spun: hai că mai pot, mai merg încă 100 de metri”, ne-a spus Kovács Róbert, șeful Serviciului Salvamont Mureș.
Este și el un practicant al activităților montane în timpul liber, la fel ca majoritatea colegilor de breaslă.
„Au fost adeseori situații când trecea pe lângă punctul de lucru o echipă experimentată. Le spuneam să nu intre într-o anumită zonă, că e pericol de avalanșă și nu ne ascultau. Începătorii sunt în general mult mai receptivi când sunt avertizați”, a continuat el.
Kovács a coordonat echipa care a intervenit pentru recuperarea lui Jacint Delezsan, un bărbat de 35 de ani din județul Arad, cu experiență montană. El a decedat în Călimani, după ce pornise într-un circuit de schi de tură.
Corpul i-a fost găsit în 15 ianuarie, la prânz, la 200-300 de metri de stația meteo Rețitis din masivul muntos aflată la cota 2.000. Lucrătorii Salvamont, care abia fuseseră anunțați de incident prin Dispecerat, l-au găsit complet înghețat, stins din viață cel mai probabil în seara precedentă.
Consultarea prognozei, vitală și pentru cei experimentați
Pe salvamontiștii mureșeni i-a marcat faptul că persoana, dotată cu echipamente de top, s-a aflat atât de aproape de un loc unde s-ar fi putut adăposti - stația meteo. Și totuși nu a mai reușit să ajungă acolo.
Ei au identificat mai multe elemente care i-au contrariat: lipsa ochelarilor de iarnă și rucsacul așezat într-un soi de adăpost improvizat, lângă nămeți, la câțiva metri distanță de locul unde a fost găsit trupul neînsuflețit.
„Problema este că în ziua respectivă a fost un vânt de 130 de kilometri la oră, care sufla și viscolea zăpada, la o temperatură de -15 grade. Mă gândesc că și-a ridicat ochelarii să poată suna de pe telefon, dar vântul i i-a zburat. S-a refugiat puțin timp în locul unde am găsit rucsacul și a încercat probabil să ajungă la cabană. E un platou foarte mare, iar condițiile meteo i-au tăiat vizibilitatea, l-au dezorientat. Era probabil la ultimele puteri”, a explicat Kovács Róbert.
Adaptarea la avertizările și condițiile meteo, dublate de capacitatea de a renunța momentan la obiectivele propuse sunt elemente care pot părea banale. Ele ar fi putut face, însă, diferența dintre viață și moarte chiar și în cazul unui drumeț experimentat.
„Din ce am aflat, el a venit în schi de tură din Ceahlău și urma să traverseze Călimanii. Dacă studia prognoza meteo vedea care sunt condițiile și putea aștepta o zi în refugiul aflat mai jos. Decizia de a urca pe creastă pe acest vânt puternic i-a fost fatală. Dacă se întorcea când a văzut condițiile, la 20-30 de minute ajungea la refugiul amenajat, unde putea supraviețui”.
Uneori trebuie să știi când să spui temporar stop, insistă Kovács, care s-a arătat mirat și de faptul că bărbatul nu a folosit sacul de dormit din rucsac:
„Muntele te așteaptă, dacă trebuie să nu continui, mai bine abandonează și te întorci în condiții mai bune. Asemenea situații ne marchează și pe noi, când vezi o persoană tânără, de 35 de ani, cu experiență montană și care totuși nu a putut decide corect și a intrat într-o zonă de unde nu a mai putut ieși”, a conchis Kovács Róbert.
„Trebuie să știi când să te întorci!”
Despre cât de importantă poate fi decizia de a renunța la parcurgerea unui traseu am vorbit și cu alpinistul Radu Hera. Totodată ghid montan, el a cucerit numeroase vârfuri de peste 5.000 de metri în expedițiile sale internaționale. În România a străbătut și escaladat majoritatea munților, atât vara cât și iarna.
„Pe unii alpiniști îi întoarce înapoi vremea, din fericire, în alte cazuri frica, care altminteri poate fi un factor destabilizator. Trebuie să știi când să te întorci și nu ar trebui să pară o cedare. Nu îți aduce cine știe ce glorie ce încerci să faci, pentru că marile ascensiuni s-au produs deja. Nu e nicio glorie să mori în Făgăraș. Mie nu mi-a ieșit nici un vârf din prima”, ne-a mărturisit el.
Radu Hera a vorbit și despre dificultățile suplimentare pe care le pot aduce expedițiile solitare, cum s-a întâmplat în cazul ambelor decese de luna aceasta. „La nivelul la care ajunsese Silvia, experiențele solitare sunt o provocare, traseul nu o depășea, l-a mai făcut, îl repetase. Toți am făcut la rândul nostru trasee solitar, fie de vară, sau de iarnă”, a spus el.
Pe de altă parte, „atunci când mergi însoțit, poți decide împreună ce faci dintr-un anumit punct, unul poate plusa, iar celălalt să îl tempereze. O coborâre în doi e mult mai ușor de făcut, cineva te asigură, există o coardă între cei doi, în acest caz ar fi redus riscul foarte tare”.
Alpinistul povestește că proiectul Silviei era și unul simbolic: să traverseze Albișoara Gemenelor cu o zi înainte de ziua de naștere a ei și a surorii sale gemene.
Chiar dacă tânăra își anunțase pe Facebook intenția de a coopta un partener de expediție, Hera spune că aceasta nu s-ar fi întâmplat în orice condiții. Alpiniștii aleg expedițiile solo și pentru că nu depind de dispoziția celuilalt, mai ales dacă este la un nivel mai scăzut de experiență.
„Proiectul nu concepea un partener și toată lumea alpină nu l-a judecat ca o prostie, ea era la nivelul la care se putea încumeta la asta. De la un anumit nivel poți considera mult mai bine să mergi singur, iar dacă ar fi mers și cu altcineva, cu siguranță ar fi fost un cunoscut, nu cineva de pe net. Asta (faptul că a mers singură, n.red.) a implicat în schimb riscuri în plus”, a conchis el.
„Terenul precar a fost problema”
Spre deosebire de cazul din Călimani, în privința Silviei nu atât starea vremii cât specificul terenului este cel care a dat lucrurile peste cap, consideră Hera.
„Vorbim de o traversare aproape fără nicio asigurare, pe un versant foarte abrupt. Ea știa în schimb că nu se poate trece confortabil, mai ales iarna, că terenul în sine e precar - în munții noștri terenul e adesea înșelător, sunt arbori, vegetație care fac ca versantul să pară mai puțin abrupt decât în realitate - că traversările nu sunt confortabile”, a adăugat el. „În cazul Silviei nu vremea a contat, terenul a fost nenorocit”, a întărit ghidul montan.
El a mai subliniat că alpinistul trebuie să evalueze riscurile în funcție de fiecare situație concretă în parte. Starea emoțională și fizică și eventualele variații față de traseul obișnuit, sunt elemente de care acesta trebuie să țină cont.
„Și eu am mers solo, dar nu este recomandabil”
Pe Sergiu Frusinoiu (29 de ani), alpinist îndrăgostit de munții Bucegi, intrarea în Salvamont, Prahova, l-a făcut să înțeleagă mai bine și pericolele suplimentare pe care le aduc expedițiile solitare. „Am avut o perioadă destul de lungă în care am mers singur și încă o fac, dar nu este recomandabil, poate fi chiar o prostie să faci acest lucru”, ne-a declarat el.
Membru al echipei Salvamont Prahova, Sergiu Frusinoiu este cel care a coborât în 13 ianuarie pe cablul desfășurat din elicopterul de intervenție utilizat pentru a o recupera pe Silvia Murgescu. A fost lansat în jos aproape 40 de metri, mai mult decât înălțimea unui bloc cu 10 etaje.
„Nu doar că am văzut-o, am atins-o cu vârful degetelor, a fost mai mult decât frustrant că nu am reușit să finalizăm intervenția. Bătea vântul foarte tare, zona are foarte multe pericole, e efectiv un perete; nu pare, dar accesul este foarte greu. Eram toți sub un mare stres, dacă aș mai fi rămas suspendat riscam să fiu ca într-un leagăn”, ne-a povestit Sergiu.
Salvamont Prahova a detaliat pe pagina de Facebook motivele întreruperii intervenției. Misiunea care urma să fie reluată astăzi, în 20 ianuarie, dar acest lucru nu a fost posibil din cauza condițiilor meteo.
Din constatările salvamontiștilor rezultă că Silvia ar fi căzut de la o înălțime foarte mare, de peste 100 de metri, până în locul unde i-a fost identificat trupul.
„Poate s-a împiedicat, ori s-a rupt zăpada, nu putem ști cu exactitate, dar a picat foarte mult. A parcurs cam 1 kilometru, 1.5 kilometri de traseu marcat, după care a mai mers vreo 2 kilometri. A trecut Albișoara Gemenelor, era practic aproape de vârful traseului, după care urma coborârea”, spune Sergiu Frusinoiu.
Salvamontistul spune că în zona parcursă de Silvia se practică alpinismul de 100 de ani, dar în timpul iernii „e cu totul diferit, pentru că apar foarte multe riscuri, de avalanșă, pericolul de a cădea”. Traseul e unul foarte expus, „cu înclinație mare, care necesită pași preciși și consecințe grave în eventualitatea unei căderi, deci marjă de eroare mică”.
„Sunt accidente în zone mult mai ușoare decât cele parcurse anterior de alpinist”
Sergiu a subliniat pe de o parte că auto-depășirea e firul roșu al alpinismului. „Iubesc Bucegii, mă cațăr pe gheață, pe stâncă cu piolet, merg și pe creste, inclusiv iarna; când parcurg zone abrupte mă gândesc că îmi poate fi fatal, dar asta mă și ține în viață, vigilent; speri că te poți întoarce acasă, e un sport, în care îți asumi riscuri", spune Sergiu.
Odată devenit salvamontist a început să vadă poate mai limpede pericolele la care se pot expune chiar și alpiniștii experimentați. „Sunt multe exemple, inclusiv de alpiniști foarte mari care au avut accidente în zone mult mai ușoare decât cele pe care le-au parcurs anterior. Când anumite lucruri au devenit ceva foarte obișnuit ajungi să le faci oarecum automat, din instinct, chiar și un nod, în loc să verifici de zece ori dacă ți-ai luat toate măsurile necesare”, a povestit el.
„Acum se ard etape, nu poți merge direct la cățărat”
Despărțiți de o generație, din punct de vedere al vârstei, Claudiu Hera și Sergiu Frusinoiu le recomandă alpiniștilor să aibă răbdare și realism.
„Recomandarea principală este să faci lucrurile treptat, să mergi pe poteci, apoi pe abrupt, apoi pe perete și abia ulterior să faci lucrul ăsta solo. E foarte important să conștientizezi nivelul la care ești și să îți construiești o bază de experiență”, a arătat el.
Opinia îi este împărtășită și de Radu Hera: „Acum se ard niște etape, te duci la sală, îți permiți tot felul de echipamente montane și gata, te duci pe munte. Lucrurile se fac treptat, cu drumeții pe trasee marcate, abia apoi pe cele alternative. Te pot ajuta și metodele de perfecționare, sunt cursuri, workshop-uri ținute inclusiv fizic, nu doar online".
El a atras atenția că unele demersuri promovate în „cheie de marketing”, de genul parcurgerii „tuturor vârfurilor de peste 2.500 de metri din țară” pot reprezenta o capcană pentru cei nepregătiți: „Adică azi mă plimb prin parc și mâine mă apuc de urcat cei mai înalți munți de la noi. Nu merge așa”, a arătat el.
Aplicație pe mobil vs. mentor
Recomandările vin în contextul în care explorarea montană sa devenit tot mai atrăgătoare în ultimi ani în România. Restricțiile din pandemie au adus și mai mulți vizitatori în natură și în munți, spun cei doi. O tendință constatată de alpiniști este utilizarea aplicațiilor mobile generaliste pentru indicarea unor trasee din munte.
„Apar ca marcate unele trasee care în realitate sunt trasee nemarcate, dificile, e o problemă”, a arătat Sergiu.
În opinia sa, cea mai bună metodă de a progresa în cunoașterea și explorarea muntelui este să apelezi la un mentor: „Vorbim de un mentor care știe ce face, are experiență și te poate învăța cum să faci lucrurile bine; pot fi și ghizii montani, foarte buni, cu care poți merge pe traseu”.
„Nu vorbim de cineva pe care l-ai întâlnit la o cabană și îți spune cât de bine știe el muntele", a completat Radu Hera. Echiparea corespunzătoare este esențială, dar există și riscul supra-echipării, care nu suplinește lipsa experienței și a cunoștințelor, a mai spus el. A recurge astfel la un specialist al muntelui poate fi un act de responsabilitate.
„Să apelezi la un ghid montan e deja un semn de maturitate, am tot respectul pentru cei care vor să învețe, unii merg până într-un punct în care m-au depășit. Nu sunt de blamat, dacă nu știi ceva și vrei să înveți, o poți face!”, a sintetizat alpinistul.
Zile „de foc” la Salvamont
Perioada în care s-au petrecut cele două tragedii din Bucegi și Călimani a fost una foarte solicitantă pentru unele din Serviciile Salvamont din țară. În noaptea de 12 spre 13 ianuarie, o misiune dificilă și foarte lungă, pe viscol și -19 grade Celsius, s-a desfășurat în munții Făgăraș. Au fost salvați doi turiști surprinși de avalanșă.
În intervalul de 24 de ore din 15-16 ianuarie Salvamont România a înregistrat peste 120 de apeluri pentru intervenții de urgență. Din cele 125 de persoane salvate, aproape 50 au fost transportate la ambulanță, iar una a fost predată IML.
