Răspândirea tehnologiilor de supraveghere din China a început odată cu moartea misterioasă din 2014 a unui tânăr pe nume Luka Jovanovic. Jovanovic a fost lovit de un vehicul în timp ce își împingea mașina pe banda de urgență de pe podul Branko, care leagă centrul istoric al Belgradului de districtul Noul Belgrad, aflat peste râul Sava.

Șoferul a fugit de la locul faptei. Deși poliția din Serbia a acționat rapid în cazul autorului faptei, acesta a reușit să fugă din oraș și apoi din țară. După o lună pe urmele sale, oficialii sârbi au descoperit că vinovatul ajunsese în China, după ce a tranzitat Hong Kong-ul și Turcia.

Polițiștii sârbi au arătat fotografii ale suspectului omologilor lor chinezi și, la doar trei zile, l-au găsit și pe șoferul vinovat cu ajutorul tehnologiei de supraveghere vaste și de ultimă generație din China, care include un software de recunoaștere facială.

Arestarea rapidă și instrumentele sofisticate aflate la dispoziția forțelor de ordine chineze i-au impresionat pe oficialii sârbi, care se bazau la vremea respectivă pe echipamente de supraveghere mai vechi.

Tehnologia din China a stârnit un interes care avea să determine țara balcanică să semneze un acord de parteneriat strategic cu gigantul chinez de telecomunicații Huawei în 2017 pentru crearea unui proiect denumit Safe City în Belgrad. Conceptul provine din Beijing, unde companiile de tehnologie se concentrează pe automatizarea și sporirea activității polițienești cu ajutorul camerelor video și al altor tehnologii digitale, ce îi depistează și urmăresc pe cei acuzați de infracțiuni.

Episodul a devenit cunoscut sub numele de „cazul Countryman” din cauza mașinii Mini Countryman care l-a lovit și ucis pe Jovanovic și a pregătit terenul pentru implementarea și extinderea tehnologiei de supraveghere în Serbia.

În prezent, încercările guvernului de a extinde utilizarea supravegherii biometrice se confruntă cu o rezistență puternică din partea activiștilor pentru drepturile omului și pentru protecția vieții private. Oamenii se tem de potențialul abuz al autorităților, care ar putea folosi echipamentele de monitorizare în masă provenite din China pentru a urmări și a intimida protestatarii anti-guvernamentali.

„Comunitatea ONG-urilor din Serbia a fost eficientă în a direcționa conversația pe această temă și în a face presiuni asupra autorităților”, a declarat pentru Europa liberă Stefan Vladisavljev, expert în rolul Chinei în Balcani și director de program la Fundația BFPE, un think-tank cu sediul la Belgrad. „Dar guvernul pare hotărât să găsească o modalitate de a folosi toată această tehnologie”.

Lansare cu încetinitorul

Când autoritățile sârbe au trecut, în 2019, la implementarea primelor dintre cele 8.000 de camere de supraveghere pe care le cumpăraseră, ministrul de Interne de la vremea respectivă, Nebojsa Stefanovic, a afirmat cu mândrie că fiecare stradă și clădire din jurul Pieței Republicii din Belgrad va fi acoperită cu camere de supraveghere cu recunoaștere facială.

„Vom ști de pe ce stradă a venit (un suspect, n.r.), din ce mașină (a ieșit, n.r.) și cine a stat anterior în acea mașină”, declara la vremea respectivă Stefanovic.

Comentariile au intrat imediat în atenția grupurilor de apărare a drepturilor digitale din Serbia. Acestea au contestat măsura anunțată de guvern și au susținut că instalarea camerelor de supraveghere și utilizarea software-ului de recunoaștere facială nu are un temei legal în legislația sârbă și nu este în conformitate cu legislația sârbă privind protecția datelor, ce trebuie armonizată cu cea a Uniunii Europene.

Bruxelles-ul are reguli stricte privind protecția datelor, iar utilizarea tehnologiei de recunoaștere facială este strict restricționată, fiind în dezbatere o interdicție totală. În prezent, mai multe derogări sunt prevăzute la nivel european pentru organismele de aplicare a legii.

Opoziția față de tehnologia chineză din Serbia a reușit până la urmă să împiedice implementarea completă a proiectului. Din cauza presiunilor venite din partea societății civile, guvernul a cerut Ministerului de Interne să întocmească un cadru legal pentru utilizarea tehnologiei și, deși au fost deja instalate mii de camere, funcția de recunoaștere facială a camerelor nu a fost activată.

„Guvernul a fost destul de neîndemânatic cu acest efort încă de la început”, a declarat pentru Europa Liberă Andrej Petrovski, directorul de tehnologie al Fundației Share, o organizație pentru drepturile omului cu sediul la Belgrad, aflată în fruntea eforturilor de a opri implementarea recunoașterii faciale în țară. „Mai întâi au cumpărat echipamentul și apoi au încercat să îl legalizeze. Aceasta este o mare problemă în sine. În orice democrație funcțională aceasta ar fi o problemă majoră în sine”.

Tensiunile au crescut pe măsură ce Ministerul de Interne a încercat să elaboreze o legislație privind supravegherea biometrică. În 2021, Belgradul a încercat să introducă temeiuri legale pentru utilizarea acesteia într-o propunere de nouă lege a poliției.

Proiectul de lege le-ar fi acordat autorităților sârbe capacități extinse de supraveghere în masă și nu a recunoscut problemele legate de prelucrarea datelor și de confidențialitate ridicate de activiști. În fața controversei interne și internaționale tot mai mari, proiectul de lege a fost retras de guvern, însă mulți experți se așteaptă la o nouă încercare legislativă în viitorul apropiat.

„Adevărul este că Serbia nu are un mecanism legal pentru modul în care să folosească această tehnologie, protejând în același timp drepturile oamenilor și controlând datele care sunt colectate”, a declarat Vladisavljev.

În momentul de față se cunosc mult prea puține detalii legate de modul în care va fi implementat acordul Safe City al Serbiei cu China și cât îi va costa pe contribuabili. Jurnaliștii și societatea civilă au solicitat informații privind locațiile camerelor și achizițiile publice, însă Ministerul de Interne a declarat că toate documentele sunt confidențiale din considerente de securitate națională.

Ministerul de Interne nu a răspuns solicitării Europei Libere de a comenta utilizarea tehnologiei de supraveghere chinezești, proiectul Safe City sau dezvoltarea unui cadru legal în acest sens. Ministerul a declarat anterior că tehnologia este necesară pentru a-i urmări pe infractori și teroriști.

Petrovski și colegii săi de la Fundația Share au susținut că software-ul utilizat pentru recunoașterea facială încalcă grav drepturile și libertățile civile de bază și au devenit rapid frustrați de ceea ce ei spun că a fost o lipsă de transparență din partea guvernului cu privire la modul în care tehnologia va fi implementată și utilizată.

Pe măsură ce tot mai multe camere de supraveghere produse în China au fost instalate în perioada pandemiei, organizația a demarat un proiect de crowdsourcing al fotografiilor noilor camere de supraveghere, cerând localnicilor să încarce imagini și etichete geografice într-o bază de date. Până în prezent, proiectul a cartografiat aproximativ 2.000 de camere de supraveghere din Serbia, a declarat Petrovski, cele mai multe dintre ele în Belgrad.

La baza preocupărilor exprimate de Fundația Share și de colegii săi se află lipsa de garanții în ceea ce privește utilizarea recunoașterii faciale și ceea ce ei spun că a fost o abordare aleatorie și uneori prea dură în implementarea tehnologiei.

Cu cinci luni înainte ca Stefanovic să vorbească despre utilizarea camerelor din Piața Republicii, Huawei a publicat un studiu de caz pe site-ul său web, în care spunea că echipa sa de proiect începuse deja prima fază a proiectului Safe City și instalase peste 100 de camere și sisteme de gestionare video în 60 de locuri din Belgrad. De asemenea, Huawei a descris un incident similar cazului Countryman ca exemplu a ceea ce compania spera să implementeze în Serbia. După ce Fundația Share și alți activiști au semnalat studiul de caz, acesta a fost retras de pe site-ul Huawei.

„Faptul că articolul a fost eliminat de pe site-ul Huawei înseamnă că aceasta a fost o problemă de mare preocupare politică pentru guvernul nostru”, a declarat Petrovski. „Când au planificat acest lucru, este clar că nu s-au așteptat la nicio fricțiune din partea societății”.

Flashpoint din viitor

De cealaltă parte a eforturilor de a dezvolta un cadru legal pentru utilizarea tehnologiei de recunoaștere facială se află Milan Marinovic, comisarul sârb pentru informații de importanță publică și protecția datelor cu caracter personal.

În rolul său de oficial guvernamental independent de Ministerul de Interne, Marinovic este principala autoritate pentru crearea unei legi privind modul de colectare a datelor biometrice prin intermediul recunoașterii faciale și a supravegherii în masă din Serbia.

Biroul său s-a dovedit a fi un obstacol în calea încercărilor ministerului de a adopta legislația, iar Marinovic a fost critic la adresa încercărilor de a include supravegherea biometrică în proiectul de lege din 2021, care a fost ulterior retras.

„Aveți o bază de date a poliției cu persoane dispărute și infractori, dar aveți și o altă bază de date cu oameni normali, care există (în baza de date, n.r.) prin intermediul actelor de identitate, a pașapoartelor și a altor documente”, a declarat Marinovic pentru Europa Liberă.

„Principala noastră sarcină este să separăm cele două baze de date și să ne asigurăm că baza de date a cetățenilor obișnuiți este atent păzită și că accesul la ea este limitat”.

Până în prezent, Ministerul nu a reușit să îndeplinească aceste cerințe, potrivit biroului lui Marinovic. Acesta spune că nu va semna nicio lege până când nu se va pune în aplicare un mecanism ferm care să protejeze în mod corespunzător aceste date.

În fața protestelor care au urmat proiectului de lege din 2021, Ministerul de Interne a început, de asemenea, să se consulte cu experți externi și a reunit un grup de lucru informal în mai multe rânduri cu privire la modul de concepere a unui cadru legal care să poată satisface modul de aplicare a legii și grijile activiștilor pentru drepturile omului. Din aceste grupuri au făcut parte biroul lui Marinovic și Fundația Share.

„Am avut consultări informale cu guvernul, însă credem în continuare că problema abuzurilor este pur și simplu ceva ce nu poate fi prevenită”, a declarat Petrovski. „Avem o istorie nu doar de abuz de putere în această țară, ci și de absența responsabilității pentru aceste abuzuri”.

Un viitor nesigur

Dincolo de preocupările cauzate de istoricul Ministerului de Interne și de lipsa de transparență, precum și de utilizarea recunoașterii faciale indiferent de originea acesteia, unii experți au avertizat că tehnologia chineză vine și cu riscuri suplimentare.

Furnizorii chinezi și guvernul au avut puține scrupule în legătură cu guvernele cărora le vând și cu modul în care va fi utilizată tehnologia lor, companii precum Huawei declarând că responsabilitatea revine în cele din urmă utilizatorului final.

Oamenii se tem, de asemenea, de faptul că furnizorii chinezi - care au legături strânse cu guvernul - ar putea permite securității statului chinez să obțină acces la date sensibile.

În ultimii ani, mai multe guverne din Occident au tras în repetate rânduri semnale de alarmă cu privire la tehnologiile de supraveghere provenite din China, dând ca exemplu tot mai multe companii chinezești din zeci de țări implicate în spionaj și încălcări ale siguranței datelor.

În plus, mai multe companii chinezești au fost incluse pe lista neagră a Statelor Unite pentru dezvoltarea de tehnologii, cum ar fi software-ul de recunoaștere facială pentru identificarea uigurilor, folosit de Beijing în represiunea și abuzurile sale împotriva comunității din Xinjiang.

„Companiile chinezești nu sunt unice prin faptul că furnizează software de recunoaștere facială sau alte tehnologii de supraveghere, dar sunt problematice prin faptul că au apărut pentru a satisface cerințele pieței de securitate internă a Chinei”, a declarat pentru Europa Liberă Dahlia Peterson, analist de cercetare la Centrul pentru securitate și tehnologii emergente de la Universitatea Georgetown. „Vorbim de un mediu foarte diferit și înseamnă că tehnologia lor este dezvoltată pentru a fi folosită la ce alte companii ar considera neetic sau chiar ilegal”.

Președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, menține o relație strânsă cu Beijingul care nu dă semne de încetinire în ceea ce privește exportul de tehnologii. Cu toate acestea, în ultimul timp au apărut unele semnale că Belgradul caută alternative la tehnologia chineză din țară.

În septembrie 2020, Vučić și prim-ministrul Kosovo-ului, Avdullah Hoti, s-au întâlnit la Casa Albă pentru a semna un acord cu președintele SUA, Donald Trump, ce stabilește o serie de prevederi economice și politice, printre care angajamentul de a se abține de la instalarea infrastructurii 5G oferite de „furnizori de neîncredere”.

Deși acordul nu menționează numele niciunei firme, mulți cred că e o referire la compania chineză Huawei. Între timp, Belgradul a amânat licitația câștigată de Huawei pentru instalarea infrastructurii 5G.

Rețeaua Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) a raportat în aprilie că Ministerul sârb de Interne încearcă să negocieze achiziționarea unui software de recunoaștere facială de fabricație suedeză de la firma Griffeye.

Raportul, care a citat cereri de achiziții din partea ministerului, nu a confirmat o vânzare, însă subliniază că guvernul sârb explorează alți furnizori de software pentru proiectul său Safe City. Software-ul Griffeye este utilizat de Europol, organul de combatere a criminalității la nivelul UE, iar experții spun că acesta ar putea fi teoretic compatibil cu hardware-ul furnizat de Huawei.

Indiferent de tipul de software utilizat, Mariniovic spune că, până când nu va fi instituit un cadru adecvat, recunoașterea facială va rămâne ilegală în Serbia.

Între timp, Fundația Share își continuă eforturile pentru a primi mai multe detalii din partea guvernului referitoare la modul în care va fi utilizată tehnologia. O campanie recentă urmărește să elimine problema supravegherii în masă de pe agenda politică a politicienilor sârbi.

Petrovski a declarat că este convins că autoritățile sârbe vor continua să facă presiuni în vederea elaborării unei legi care să le acorde o marjă de manevră cât mai mare și că sunt hotărâte să implementeze recunoașterea facială în țară.

„Vor să o folosească, nu există nicio îndoială - și nu se vor opri până când nu vor putea”, a spus el. „Nici noi nu ne vom opri. Deci, acest lucru va dura o perioadă destul de lungă de timp”.