Pentru procurori este o veste bună: vor avea acces la mai multe informații și probe. Pentru societatea civilă este încă o victorie a SRI, care își extinde puterea.
Modificarea Codului de procedură penală reintroduce posibilitatea ca înregistrările făcute de SRI pe mandate de securitate națională să poată fi folosite ca probe în procesele penale, inclusiv cele de corupție. Proiectul eleborat de ministrul Justiției Cătălin Predoiu încearcă să pună legea în acord cu decizia CCR din 2020.
Guvernul propune ca supravegherea tehnică să fie dispusă nu doar în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, precum şi în cele de „trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, falsificarea de instrumente de plată electronică, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, în cazul infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică ori în cazul unor alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 7 ani sau mai mare.” (articolul 139 alineatul 2 din CPP)
Hotărârea CCR din 2020 a fost doar una dintre deciziile Curții prin care serviciile secrete au fost scoase din procedurile penale. Urmarea a fost nefastă pentru multe dosare de corupție, nume grele scăpând de condamnare din simplul motiv că din dosarele penale au fost eliminate interceptările făcute cu tehnica SRI, chiar dacă mandatele erau eliberate legal de Curtea Supremă.
Portița lăsată de CCR
Decizia 55 din februarie 2020 a CCR spune că înregistrările care „presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului” sunt constituționale, cu condiția oferirii unor garanții.
Este portița lăsată de judecătorii constituționali în motivare: legiutorul poate să introducă în CPP posibilitatea contestării de către inculpați a legalității interceptărilor, fără de care actul normativ „e lipsit de claritate și previzibilitate”.
Pe scurt, spune CCR, dacă se creează un„ cadru adecvat care să confere posibilitatea contestării legalității” mandatelor de interceptare, folosirea probelor obținute de SRI poate fi constituțională. Doar că, precizează aceeași motivare a CCR, este obligatorie o „procedură clară și explicită referitoare la verificarea legalității”.
Ce garanții oferă guvernul
Proiectul Codului de procedură penală elaborat de Ministerul Justiției, adoptat deja în ședința de guvern din 28 decembrie și care urmează să fie trimis Parlamentului spre adoptare, introduce mai multe articole care ar putea rezolva parțial chestiunea contestării legalității interceptărilor.
În primul rând este vorba de faptul că persoanele care au fost puse sub supraveghere trebuie să fie informate în termen de 10 zile de procuror asupra măsurii, pe care o pot contesta. Mai mult, persoana supravegheată are dreptul să ceară procurorului să vadă atât conținutul proceselor verbale în care sunt consemnate activitățile de suprapveghere, cât și conținutul audio sau video al înregistrărilor ( art. 145 CPP).
În plus, legalitatea autorizării mandatului de siguranță națională, modul de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de Cameră Preliminară.
Șeful DNA: Vom putea folosi probe esențiale pe care nu le-am putut utiliza până acum
Modificările operate în Codul de procedură penală sunt, evident, salutate de procurori, care astfel vor putea obține informații despre infractori și, mult mai important, le vor putea folosi ca probe în dosarele penale în viitor.
Șeful DNA, Crin Bologa, spune de exemplu, că modificările „corespund cerințelor CCR” și că, dacă ele trec în forma asta, va exista posibilitatea de a folosi „unele probe esențiale pentru a dovedi adevărul într-o cauză.
„Eu zic că există posibilitatea cu aceste modificări, ca multe probe pe care nu le-am putut folosi până acum, să poată fi folosite pentru a dovedi vinovăția sau nevinovăția unor persoane în condițiile în care într-o interceptare făcută în baza unui mandat de siguranță națională pot apărea elementele unei infracțiuni de omor, de corupție, de trafic de persoane, deci infracțiuni grave. O perioadă de timp nu am putut folosi acele probe deși erau administrate în conformitate cu legea”.
Mă gândesc acum la dosarele de corupție, dar s-ar putea să fie dosare de omor sau viol în care avem singura probă, esențială, dintr-o interceptare făcută pe mandat de siguranță națională.
Crin Bologa susține și că garanțiile cerute de motivarea CCR sunt îndeplinite prin faptul că inculpatul poate contesta interceptarea, iar judecătorul de Cameră preliminară verifică legalitatea mandatului de siguranță națională.
„Verificarea legalității administrării probelor se face efectiv în Camera preliminară, dar avem o altă decizie a CCR care permite și judecătorului de fond să mai aprecieze o dată asupra legalității administrării probelor respective”, spune Bologa.
Verificarea de la Camera preliminară, formală sau nu?
Este, însă, această verificare a legalității unui mandat pe siguranță națională, dublă după cum o prezintă Crin Bologa, o procedură pur formală sau nu?
Motivarea Curții Constituționale consideră că acest „control este formal și lipsit de efectivitate, cu consecința încălcării drepturilor și a libertăților fundamentale prevăzute de Constituție”.
Fostul judecător CCR, Daniel Morar, care a fost raportor în decizia din 2020, ca și în celelalte decizii privind interceptările făcute de serviciile secrete, susține în cartea sa „Putea să fie altcumva. O istorie subiectivă a justiției după 1990” că, în urma unor discuții cu procurori judiciariști și judecători, i s-a confirmat ceea ce presupunea: „aceste înregistrări nu erau verificate defel, ci luate ca atare pe considerentul că mandatele erau emise de judecătorii instanței supreme”.
Or, spune Daniel Morar, Curtea „respinsese deja raționamentul potrivit căruia calitatea de judecător a celui care dispune interceptările conferă, automat, legitimitate și conformitatea lor cu prevederile legale” ( pag 628).
Ce poate verifica un judecător de Cameră preliminară sau unul de fond în privința legalității unui mandat pe siguranță națională, explică pentru Europa Liberă judecătorul Cristi Danileț, care admite că verificarea poate părea formală, dar nici nu are cum să fie altfel.
„În camera preliminară se verifică dacă SRI a avut la bază un mandat dat de judecător, dacă s-au respectat termenele de timp pentru care s-a dat mandatul și dacă a fost într-adevăr pe siguranță națională sau doar un pretext”.
Temerea în societatea civilă este că SRI poate face abuzuri, folosind securitatea națională drept pretext pentru a urmări persoanele în alte dosare penale.
Judecătorul Cristi Danileț spune că există o singură metodă pentru ca judecătorul de Cameră preliminară să verifice că nu e vorba de un subterfugiu al SRI.
„Că nu e un pretext mandatul de siguranță națională se poate verifica prin existența unui al doilea dosar pe siguranță națională. Judecătorul de Cameră preliminară poate întreba în ce fază este celălalt dosar, unde este, există sau nu, este în lucru sau nu. Dar verificarea asta nu se va face decât la nivel de suprafață, pentru că judecătorul care judecă corupția nu va avea acces la celălalt dosar”.
Victoria serviciilor secrete
Suspiciunea cu care sunt privite serviciile de informații, în special SRI, în societate s-a mărit considerabil după episodul legilor siguranței naționale, al căror draft a apărut în presă. Nu doar că serviciile secrete ar fi obținut mult mai multă putere, extinzându-și sfera de acțiune, dar existau și o serie de prevederi care sfidează drepturile și libertățile individuale, așa cum a arătat deja Europa Liberă.
A reieșit, inclusiv din declarațiile președintelui Klaus Iohannis, că acele legi au fost elaborate de servicii, ceea ce nu a avut rolul de a crește încrederea nici în ele, nici în instituția prezidențială care a contribuit la realizarea lor.
Așa încât, spune sociologul Ovidiu Voicu, modificările la CPP propuse de ministerul Justiției sunt un compromis care arată forța serviciilor.
„Este încercarea unei soluții de compromis care ne arată mai degrabă forța pe care o au serviciile secrete și cred că pentru democrație e rău, deși ar putea să aducă unele beneficii pe termen scurt pentru prinderea unor infractori, mai ales în zona de corupție. Toată povestea asta cu interceptarea pe securitatea națională care apoi este extinsă și asupra cauzelor penale poate să livreze pe de o parte dosare de corupție, dar pe cealaltă poate să livreze abuzuri”.
Problema logisticii de interceptare, asupra căreia SRI are practic monopol, este una veche și despre care s-a discutat încă din martie 2016 de la prima decizie a CCR care a scos serviciile secrete din activitatea de urmărire penală. Niciun parchet nu avea propriul serviciu de interceptare, fiind obligat să folosească tehnica SRI. Doar DNA a reușit să-și creeze o structură mai performantă, iar înființarea DOS în cadrul MAI nu a rezolvat situația.
„În toată Europa procurorii au poliția judiciară unde există un serviciu de interceptări. La noi știm bine care e situația, procurorii apelează la poliția de la MAI, unde există un serviciu DOS (Direcția de Operațiuni Speciale - n.r.), unde sunt oameni puțini, nespecializați, fără capacitate tehnică, așa cum are SRI. D-aia SRI a rămas cel mai tare”, spune judecătorul Cristi Danileț.
Dar, susține Ovidiu Voicu, la noi SRI nu a vrut lucrul acesta „ca să nu piardă puterea”.
„Faptul că nu am avut până acum niciun fel de măsură care să pună legea în acord cu decizia CCR este cu certitudine expresia unei negocieri în lupta pentru putere în spatele ușilor închise și în care au câștigat serviciile secrete care, iată, revin în forță”, ne declară Ovidiu Voicu.
Revenirea este dovedită și de legea securității cibernetice, votată deja de guvern, și care mărește sfera de acțiune a SRI, aducând „militarizarea și securismul erei digitale la un nou nivel”.
Riscul neconstituționalității
Rămâne de văzut dacă proiectul Codului de procedură penală va trece de parlament în forma guvernului, fiind previzibile discuții aprinse în legătură cu reîntoarcerea serviciilor secrete în dosarele penale și cu puterea pe care acestea ar trebui sau nu să o aibă în societate.
Dacă CPP va fi contestat imediat la CCR, va exista un răspuns și s-ar elimina riscul unei contestări ulterioare. Cristi Danileț spune că avocații vor invoca în procese excepții de neconstituționalitate și legea va ajunge cu siguranță la CCR.
Ceea ce constituie un risc major: declararea ei drept neconstituțională după niște ani și aruncarea în aer, așa cum s-a mai întâmplat, a dosarelor lucrate în această perioadă.
„Dacă ar fi atacată acum la CCR, măcar s-ar clarifica, dar se vor ridica excepții de neconstituționalitate peste câțiva ani în procese. Și atunci, ce ne facem dacă peste un an sau doi o declară CCR neconstituțională? Se pierde iarăși munca de investigație sau sunt scoase probe din dosare cum s-a mai întîmplat”, spune pentru Europa Liberă sociologul Ovidiu Voicu.
Ce se poate întâmpla cu interceptările mai vechi ale SRI
Una dintre problemele care îi frământă pe procurori este ce se va interceptările mai vechi ale SRI obținute pe mandate de siguranță națională, dacă vor putea fi sau nu folosite în dosarele penale.
O sursă dintr-un parchet declară pentru Europa Liberă că CCR a spus că interceptările pe mandate de siguranță națională pot fi folosite în procesul penal numai în măsura în care oferă garanții persoanelor. Or, aceste garanții sunt oferite acum prin noul CPP.
„Se pune problema: o interceptare făcută, de exemplu, anul trecut pe mandat de siguranță națională, nu am putut-o folosi că omul nu o putea contesta, acum avem procedură de contestare. Să vedem ce va face practica.
Dacă SRI are o o interceptare de anul trecut și trimite o informare cu sesizare după ce se schimba CPP, atunci vom fi puși în situația de a decide dacă o folosim sau nu”, spune sursa menționată pentru Europa Liberă.
Ideea este că procurorii pot provoca practica și probabil se va ajunge tot la Curtea Constituțională.
