• În medie, cel puțin unul din două kilograme de produse alimentare vândute în România provine din importuri. Cel mai mare deficit este la carne de porc, pasăre, pește și legume și fructe, unde și peste 40% din comerț este asigurat de procesatorii externi.
• Chiar și în domeniile unde România are materii prime din belșug - panificație și industria uleiul - importurile depășesc 10%. Se exportă ieftin grâu și floarea-soarelui și se importă scump produse realizate din grâu și floarea soarelui.
• Pe piața legumelor și fructelor deficitul comercial între importuri și exporturi trece de un miliard de euro anual.

După 2000, Guvernul și Ministerul Agriculturii nu au avut nicio strategie prin care să pregătească producătorii interni să facă față cerințelor comerțului modern adus de marile lanțuri de magazine europene în România.

„Astfel, s-a ajuns în situația absurdă în care producțiile locale anuale la materii prime alimentare - grâu, porumb, floarea soarelui - să atingă recorduri anuale, dar de aceste produse de bază să beneficieze ieftin producători din alte state din Europa și nu numai”, a declarat pentru Europa Liberă Cosmin Banu, un fermier din domeniul zootehnic.

Acestea sunt state din care apoi România importă carnea de porc sau de pasăre, procesată din animalele hrănite cu porumb românesc.

Producțiile anuale sunt bune și pentru că România beneficiază de subvenții europene anuale de peste 3 miliarde de euro pentru culturi. Mai departe, statul român nu a reușit să pună pe picioare niciun program de procesare autohton a acestor materii realizate cu subvențiile de miliarde.

De munca fermierilor români beneficiază industrii din alte țări care au parte de materie primă bună și ieftină din România.

„Noi exportăm subvenții. Ce realizăm din subvenții, exportăm afară. Înapoi, se întorc produse cu o valoare adăugată, care costă cel puțin dublu decât materia prima exportată. Trebuie să învățăm să exportăm produsul finit din materia primă, nu produsul de bază”, ne mai spune fermierul Cosmin Banu.

Micii producători nu mai au mici magazine

În urmă cu circa 25 de ani, înainte ca rețele străine de comerț modern să se dezvolte în România, pe plan local erau circa 160.000 de magazine tradiționale, de patru ori mai multe decât astăzi, conform datelor Ministerului Agriculturii. Este vorba de aprozare, buticuri, magazine de cartier care comercializau și produse alimentare.

Comerțul tradițional mai numără astăzi circa 40.000 de maga­zine, iar cota de piață a acestui seg­ment a ajuns undeva la aproximativ 35%, într-un domeniu dominat tot mai clar de marile rețelele străine, conform datelor Ministerului Agriculturii.

Marile rețele de magazine asigură cam 56% din piață. În multe din marile orașe acest procent trece și de 80%. Cifra de afaceri a retailului alimentar s-a dublat în 10 ani, arată o analiză KeysFin. În 2022, aceasta ar fi ajuns până la peste 30 de miliarde de euro.

Restul de 9 procente (diferența dintre comerțul tradițional și retail) este dat de comerțul la negru și de piețele volante sau sezoniere.

Conform datelor Ministerului Agriculturii, mai sunt 700 de structuri de vânzare temporară și piețe de proximitate. Dintre acestea, în mediul rural se mai regăsesc doar aproximativ 100.

„Vina” retailurilor

O mare parte din fermieri și chiar politicieni dau vina pe rețelele marilor magazine pentru creșterea importurilor. Deși nu există statistici oficiale, în standurile marilor magazine se găsesc în general mai mult produse alimentare importante, decât cele produse local.

Aurel Simion, secretar de stat în Ministerul Agriculturii aprecia anul trecut la o întâlnre cu presă că „am ajuns să importăm 70% din ceea ce consumăm".

Declarațiile sale au acoperire dacă ne uităm la deficitul global al balanței comerciale cu produse agroalimentare. În anul 2019 a depășit 1,22 miliarde de euro, în creștere cu 6,3% față de anul anterior.

În 2020, deficitul a depășit 2 miliarde de euro, iar în 2021 a ajuns la 3,4 miliarde de euro.

În 2022 erau „șanse” să ajungă la peste 4 miliarde de euro, datele Institutului Național de Statistică nu erau încă realizate pentru tot anul trecut.

De partea cealaltă, retailerii și-au format propria organizație denumită Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România (AMRCR) pentru a-și apăra afacerile în fața atacurilor unor fermieri și politicieni.

Conducerea AMRCR a susținut mereu în ultimii ani că retailerii oricum nu au de unde să cumpere produse românești, că investitorii în acest domeniu sunt motoare ale economiei locale și ca asigură hrană ieftină și de calitate consumatorului român.

„Toţi membrii AMRCR sunt mari contribuabili la bugetul de stat şi se achită, în mod transparent şi responsabil, de obligaţiile fiscale conform legii din România", menţionează reprezentanții organizației.

Cazul cel mai fericit, 10% importuri la ulei

Dacă este un domeniu în care România să fie lider european clar este cel al culturilor de floarea soarelui.

Chiar dacă anul trecut a fost unul mai prost pentru această cultură, fermierii români au produs două milioane de tone, conform datelor Ministerului Agriculturii. Necesarul consumului autohton este între 750.000 și un milion de tone de floarea soarelui și 200.000 de tone de ulei.

Chiar Petre Daea, ministrul Agriculturii, ne explica anul trecut că producția modestă din 2022 este dublă față de necesarul de consum al României.

„La floarea soarelui am obținut peste două milioane de tone ceea ce înseamnă dublu față de necesarul de consum al României. Este cam 70% din producția normală care se poate obține în condițiile României”, a spus aceste pentru Europa Liberă.

În 2021, România a avut o producție totală de aproximativ 3,2 milioane de tone de semințe de floarea soarelui. În 2020, producția a fost de 2,2 milioane de tone, iar în 2019 de 3,5 milioane de tone. Cu aceste valori, România reușește să fie cel mai mare producător de semințe de floarea soarelui din Uniunea Europeană.

Motivul pentru care România exportă floarea soarelui cu 500 de euro tona, în loc să exporte ulei și cu 1.600 de lei este lipsa producătorilor locali. Din cei mare zece producători autohtoni de după Revoluție, au mai rămas doar trei procesatori importanți.

Bunge România Buzău (asociat unic Koninklijke Bunge BV Olanda, aproape 550 angajați), Expur SA Slobozia (deținătorul mărcii Untdelemn de la Bunica - asociat unic Saipol S.A.S. Franța, 443 angajați) și Prutul SA Galați (asociat unic holdingul Eurolila Project SRL București, 418 angajați) sunt singurii producători importanți autohtoni care produc cantități importante și pentru export.

„Atunci când am făcut o analiză în ceea ce privește nevoile agriculturii și industriei alimentare din România s-a văzut foarte clar că începând cu 2016 am intrat într-un deficit al balanței comerciale pentru produsele agroalimentare și dacă ne uităm pe exporturi se vede că exportăm masiv materie primă și importăm hrană procesată cu mare valoare adăugată”, a declarat pentru Europa Liberă fostul ministru al Agriculturii, Adrian Oros.

Cristian Ciocan, producător de floarea soarelui și ulei susține că România exportă „semințe în valoare de peste 600 de milioane de euro”.

„Nu procesăm ceea ce producem și atunci nu reușim să luăm mai mulți bani de pe tot traseul mărfii, de la marfa produsă în câmp până la marfa din raftul supermagazinului”, adaugă și Mircea Hodoșan, un fermier cu peste 900 de hectare de floarea soarelui într-o localitate din Timiș.

Soluția: program național de susținere a investițiilor în producție

Fostul ministru al Agriculturii, clujeanul Adrian Oros, spune că Ministerul pe care l-a condus are un program prin care, în 2021 și 2022, sunt încurajate investițiile în procesarea de semințe de floarea soarelui pentru producătorii primari.

„În programul național strategic 2021 – 2027 am prins pentru perioada de tranziție (pentru că sunt doi ani de tranziție: 2021 și 2022) 900 milioane euro sprijin pentru investiții în depozitare și procesare ca să creștem capacitatea în depozitare și procesare. Este important că din acest sprijin de 900 de milioane euro, 750 milioane euro sunt dedicate doar producătorilor primari și doar 150 milioane euro altora”, a declarat Adrian Oros pentru Europa Liberă.

Adrian Oros a mai spus că în noul program strategic, care încă nu este finalizat, au fost prinse 800 milioane euro. Practic, în următorii șapte ani există aproape 1,7 miliarde euro pentru depozitare și procesare, mare parte din bani fiind destinați pentru producătorii primari.

Chiar și așa, există posibilitatea ca fermierii să fie mai interesați să vândă la traderi decât să se ocupe de procesare și producție.

„Efectele nu se vor vedea peste noapte. S-ar putea ca marii agenți economici sau marii fermieri să nu acceseze banii aceștia pentru că pentru unii este mult mai rentabil să producă și să vândă foarte ușor: vinde traderul care are și depozitare și terminale în port, îți dă un preț acceptabil pentru tine ca fermier și atunci îți este mai confortabil să vinzi decât să procesezi”, a conchis Adrian Oros.

Importuri și la patiserie

Ne lăudăm cu producții record și la cereale, dar cumpărăm pâine congelată, din import și mai ales produse de panificație derivate (biscuiți, napolitane, alte dulciuri). Practic, exportăm grâu ieftin și importăm cocă de 13 ori mai scumpă sau napolitane de 30 de ori mai scumpe.

Dacă luăm în considerare exporturile anuale ale României, pe primul loc este grâul cu valori de peste 940,6 milioane de euro, urmat de porumb cu 723,2 milioane de euro.

Cu toate acestea, din 2019 categoria produselor de brutărie a ajuns pe locul doi în clasamentul celor mai mari importuri din punct de vedere valoric, după carnea de porc, conform datelor Institutului Național de Statistică.

De la 250 de milioane de euro importuri în 2019, în 2021 s-au acumulat importuri de 600 de milioane de euro, iar în 2022 se pot depăși 700 de milioane de euro. Cam tot atât cât este și valoarea exporturilor de porumb. Doar că exportăm peste 4 milioane de tone de porumb anual și importăm sub 100 de tone de produse de panificație la valori asemănătoare, de 700 de milioane de euro.

Aurel Popescu, președintele ROMPAN, patronatul din industria de morărit și panificație, spune că nu pâinea este exportată, ci alt tip de produse. Este vorba de produse derivate din acest domeniu, dulciuri și alte produse de patiserie, panificație.

„Să știți că nu importăm multă pâine, cu 20 de mii de tone pe an, ceea ce nu înseamnă mult lucru. Doar un kilogram de pâine din cele 78 de kilograme pe care le mâncăm pe an este din import”, a declarat pentru Europa Liberă președintele Patronatului din industria pâinii Rompan, Aurel Popescu.

Când vine vorba de exportul de produse finite din cereale, România nu mai stă așa bine. Exporturile de produse finite din grâu și porumb sunt limitate. Conform estimărilor patronatului, anul acesta au fost exportate aproape 50.000 de tone de produse procesate, cam 10% din producția totală. Cele mai apreciate produse la export sunt cozonacii tradiționali românești și produsele congelate.

Și în acest domeniu, fermierii cred că politicile publice lipsesc cu desăvârșire.

„Ca garant ar putea să vină statul. Dar, din păcate, nu se vrea. De aceea, produsele noastre ajung la export pe prețuri mici. Când noi am putea să le transformăm, cum spuneam, în furaj şi, de ce nu, în produs finit, pe raftul magazinelor. Pierdem pe toate fronturile. Bruxelles-ul plătește subvenții pentru activitățile post-recoltare, însă banii ies din țara noastră odată cu tirurile încărcate cu grâu”, este de părere și Cornel Stroescu, un agricultor în domeniul cerealelor.

Dezastrul de la legume si fructe

Industria de fructe și legume din România a atins un maxim istoric în 2020 și a continuat acest trend și în 2021, având rezultate nete care depășesc un miliard de lei, pe fondul unei creșteri a consumului.

În același timp importurile au ajuns la maximul istoric și există riscul ca dependența de importuri să accelereze în continuare, arată o analiză realizată de KeysFin.

Cifra de afaceri a industriei de fructe și legume din România a crescut cu 17,4%, atingând un maximum istoric de 24,4 miliarde de lei în 2020, se arată în analiza KeysFin.

„Pandemia a adus o modificare evidentă a comportamentului de consum înspre produsele de bază între care se găsesc și legumele și fructele. Estimăm continuarea tendinței de creștere începută în 2014 și atingerea unui nivel record de 28 de miliarde de lei în baza creșterii consumului, dar și a presiunilor inflaționiste de aproximativ 10% de anul trecut”, a declarat Diana Florescu, analist economic KeysFin.

Deficitul balanței comerciale de fructe și legume (Exporturi minus Importuri) a crescut cu 0,3% față de 2019 și a fost 374% peste nivelul din 2011, la cel mai ridicat nivel din istorie, atingând peste un miliard de euro în 2020.

Carnea de pasăre, 40% din importuri

Anul trecut, ponderea importurilor din totalul producției interne de carne de pasăre a ajuns la 40%, un prag alarmant pentru industria de profil, atrage atenția Ilie Van, președintele patronatului din industria cărnii de pasăre.

Producția locală devine insuficientă pentru a asigura consumul. Până în 2020, crescătorii de pasăre din România asigurau în proporție de aproximativ 97% necesarul de consum al populației, existând totodată exporturi pe un trend ascendent.

Din 2021, însă, urmare a pandemiei dar și a secetei prelungite, producția și exporturile au început să scadă, în timp ce importurile au devenit tot mai importante atât în valoare cât și în volum.

Din datele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România (UCPR), patronatul de profil, ponderea importurilor în totalul producției interne a ajuns la 40%, iar producția a scăzut cu 17%.

„Considerăm că acest procent de 40% ar trebui să fie un semn de alarmă pentru autorități. 40% comerț intracomunitar înseamnă că suntem într-o situație foarte delicată. Mai ales că prețul la poarta fermei a scăzut foarte mult. Avem cele mai mici prețuri la poarta fermei din UE la carne și ouă. Suntem sub prețul de cost, în timp ce consumatorul mănâncă mai scump”, a declarat Ilie Van, președintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România.

Și „tradiționala” carne de porc provin cel mai mult tot din import

Consumul de porc a crescut ușor, dar nu din producție autohtonă.

„Consumul de carne de porc în România nu s-a diminuat, dimpotrivă a crescut puțin. Or, să nu uităm că Europa, ca întreg, are supraproducție de carne de porc”, completează Ioan Ladoși.

După apariția pestei porcine africane în fermele din România, importul de carne de porc a crescut de la 290.000 de tone, cât era în 2017, la aproape 500.000 de tone în 2019, așa cum reiese din datele Institutului de Statistică.

În 2021, a ajuns la aproape 700.000 de tone iar în 2022, va trece de 750.000 de tone, conform datelor statistice.

Până în acest an, importul de carne de porc reprezintă 70-75% din consum de carne al României. Acum fermierii și producătorii cred că s-a ajuns până la 80%.

Sorin Minea, președintele Federației Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta), susține că piața autohtonă are puterea să crească, dar ar trebui mai întâi să scape de febra porcină africană.

„Abatoarele existente și fabricile autorizate pot procesa la capacitate maximă de patru-cinci ori mai mult decât producția de carne din România, am putea hrăni România și jumătate din Europa. Trebuie să eradicăm pesta porcină, pentru că pune piedici dezvoltării”, precizează Sorin Minea.

Conform Institutului Național de Statistică, consumul este de 37,5 kg/cap de locuitor, consumul total de carne de porc la nivel național este puțin peste 700.000 de tone, iar producția internă industrializată este de circa 230.000 de tone de carne de porc.

Soluția procentului de 51% nu a avut efect

Una dintre soluțiile statului pentru stoparea produselor „străine” prezente pe rafturile marilor magazine a fost o lege prin care marii comercianți de produse alimentare erau obligați ca, pentru categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produse lactate și de panificație, să achiziționeze aceste produse în proporție de cel puțin 51% din volumul de marfă pe raft din lanțul alimentar scurt, adică de la producători români autohtoni.

Legea a fost adoptată în 2016, dar nu a putut fi pusă niciodată în aplicare pentru că producătorii români nu aveau capacitatea de a oferi aceste produse.

Unul dintre liderii fermierilor, Dragos Frumosu, a recunoscut că agricultorii autohtoni nu au putut asigura necesarul de produse încă de la începuturile legii.

Obligația era valabilă în cazul comercianților care au o cifră de afaceri netă sau dețin active total de peste 2 milioane de euro, echivalent în lei.

Comisia Europeană a deschis, în 2017, împotriva României o procedură de infringement, considerând că legea încalcă drepturile consumatorului de a alege marfa dorită și libertatea de circulație a mărfurilor în Uniunea Europeană.

În 2020, legea care oricum nu s-a putut niciodată aplica, a fost suspendată.

Asociația Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) a avertizat că în cazul unor astfel de inițiative se omite să se „precizeze și ce trebuie să facă retailerii în cazul in care promisiunile triumfaliste vehiculate public nu se confirma în realitate”, arata AMRCR, într-un comunicat de presă.