Pe 5 ianuarie 1993, cu doar câteva zile înainte ca Bill Clinton să fie numit președinte al Statelor Unite, secretarul de stat în funcție, Lawrence Eagleburger, a terminat o notă de 23 de pagini adresată succesorului său, care avea să preia conducerea în câteva săptămâni.
Cu două zile mai devreme, șeful lui Eagleburger, președintele George Bush, a călătorit la Moscova pentru a semna un nou tratat important de control al armelor, START II, cu președintele rus Boris Elțîn, o victorie diplomatică de ultim moment la sfârșitul mandatului lui Bush, care a cimentat sfârșitul tensiunilor nucleare din Războiul Rece și a semnalat ceea ce mulți credeau că este un nou început pentru relația dintre Moscova și Washington.
Nota către Warren Christopher a fost o rezumare a punctelor fierbinți și a locurilor afectate de tensiuni -- „atât necazuri... cât și oportunități” - unele rămase din timpul Uniunii Sovietice, care încetase să mai existe 13 luni mai devreme.
Lista includea pericolul războiului în fosta Iugoslavie „o prăbușire a reformei în Rusia și o revenire la o formă de guvernământ autoritar”.
El a avertizat, de asemenea, despre pericolul unui conflict armat între „Rusia și oricare dintre numeroasele state de la periferia sa”.
„Ucraina nu este cea mai probabilă, dar cu siguranță cea mai periculoasă posibilitate”, a scris el.
Treizeci de ani mai târziu și aproape un an după invazia pe scară largă a Rusiei, Rusia și Ucraina duc acum cel mai mare război terestru din Europa de la al Doilea Război Mondial.
Nota este unul dintre documentele recent desecretizate, publicate săptămâna aceasta de Arhiva Securității Naționale, o organizație neguvernamentală găzduită la Universitatea „George Washington” din Washington, D.C.
Organizația a făcut eforturi cu succes pentru desecretizarea altor materiale din președinția Clinton, în special în ceea ce privește relațiile SUA cu Moscova din timpul regimului Elţîn.
În ceea ce privește politica SUA în primii ani de după prăbușirea sovietică, „accentul a fost în mod clar pe Rusia, în ciuda notei lui Eagleburger despre Ucraina”, a spus Thomas Graham, care a servit la Ambasada SUA la Moscova în timpul Uniunii Sovietice și a fost director responsbil de Rusia la Consiliul de Securitate Națională al Casei Albe, la mijlocul anilor 2000.
„A durat ceva timp până ce Ucraina să primească atenția Rusiei”, a spus el.
„Reformele democratice ale Rusiei”
Într-unul dintre noile documente, datat la doar trei zile după ce Clinton a depus jurământul, Clinton are o convorbire telefonică cu Elțîn în care discută despre criza din fosta Iugoslavie, unde luptele izbucniseră în Bosnia de mai bine de un an.
Ei discută despre Irak, unde forțele americane impuneau o zonă interzisă de zbor la mai bine de un an după încheierea primului război din Golf. Și discută despre îndepărtarea Rusiei de epoca sovietică.
„Suntem hotărâți să facem tot ce ne stă în putință pentru a ajuta reformele democratice ale Rusiei să reușească”, a spus Clinton către Elțîn, conform memoriului.
Un alt document este memoriul lui Christopher către Eagleburger, al cărui mandat scurt ca secretar de stat a fost eclipsat de cel al diplomatului de vârf al lui Bush, James Baker.
Baker a fost un interlocutor cheie nu doar cu Elțîn, ci, mai devreme, și cu Gorbaciov, deoarece implozia Uniunii Sovietice a început la sfârșitul anilor 1980. Baker s-a întâlnit de multe ori cu Gorbaciov și alți lideri europeni, în timp ce Germania s-a reunit, iar oficialii americani și NATO au încercat să stabilească dacă să permită ca trupele să se bazeze în ceea ce fusese Germania de Est.
În memoriul său către Christopher, Eagleburger discută probleme globale mai largi: degradarea mediului, răspândirea bolilor precum SIDA și vorbește despre „construirea de noi parteneriate” cu Japonia, Europa, China, Coreea de Nord și Vietnam.
El detaliază, de asemenea, o serie de probleme potențiale din noile state independente ale fostei Uniuni Sovietice, avertizând că problemele economice din Ucraina care au urmat de la prăbușirea sovietică „ar putea agrava cu ușurință fricțiunile cu Rusia în privința problemelor de securitate”.
Aceasta a inclus stabilirea cotelor celor două țări din Flota de la Marea Neagră a Uniunii Sovietice, care fusese împărțită între Kiev și Moscova. Acesta includea, de asemenea, soarta armelor nucleare sovietice care au rămas pe teritoriul ucrainean și despre care unii oficiali americani se temeau că ar putea fi pierdute sau furate și vândute pe piața neagră. Au existat îngrijorări similare cu privire la armele nucleare ale Rusiei.
„Putem ajuta la temperarea comportamentului ucrainean lucrând acum pentru a trata Ucraina ca pe un jucător important de sine stătător – nu un adjuvant al relației noastre centrale cu Rusia”, a scris Eagleburger.
„În același timp, ucrainenii trebuie să înțeleagă că deținerea de arme nucleare este o datorie, nu un atu, în încercarea lor de a fi luați în serios”, a scris el.
Preocupări legate de conflict
În 1994, Ucraina a semnat un acord numit Memorandumul de la Budapesta, o serie de garanții făcute Ucrainei, Belarusului și Kazahstanului pentru a convinge acele țări să renunțe la stocurile nucleare rămase și să le trimită în Rusia. Acordul, supravegheat de Statele Unite, Rusia și Marea Britanie, includea garanții privind inviolabilitatea granițelor celor trei țări.
Unii oficiali ucraineni și unii observatori occidentali au susținut că a fost o greșeală ca Kievul să renunțe la arme, spunând că ar fi putut descuraja Rusia în invazia sa actuală, aflată în desfășurare.
„Când Uniunea Sovietică s-a destrămat, SUA au fost îngrijorate de izbucnirea conflictului în fosta Uniune Sovietică”, a spus Graham.
„Administrația Bush a fost îngrijorată de scenariile Iugoslaviei în fosta Uniune Sovietică”, a spus el. „Cea mai catastrofală ar fi fost între Rusia și Ucraina, am monitorizat această situație foarte atent”.
„Este greu de spus dacă s-ar fi întâmplat. Era ceva la care să te gândeai, dar nimeni nu ar fi putut să prevadă”, a declarat el pentru RFE/RL.
„Tensiunile dintre Rusia și Ucraina, eram conștienți de ele, am făcut tot ce am putut să le gestionăm, să nu se răspândească”, a spus el.
Boris și Bill
Relația faimoasă a lui Clinton cu Elțîn a fost evidențiată în alte materiale declasificate de-a lungul anilor. În 2018, biblioteca oficială prezidențială a lui Clinton a lansat 1.000 de pagini de documente din președinția sa, inclusiv o transcriere a unui apel telefonic în care Elțîn l-a susținut pe Vladimir Putin ca succesor al său, numindu-l un „om solid”.
În conversația din 23 ianuarie 1993, atât Clinton, cât și Elțîn par să facă tot posibilul pentru a-și exprima simpatia unul altuia, deoarece discută și despre încercarea de a aranja o întâlnire bilaterală.
„Sunt nerăbdător să mă întâlnesc cu tine și să te cunosc drept ‘Bill’”, i-a spus Elțîn lui Clinton.
„Am avut relaţii bune cu Bush. Acum trebuie să dezvolt relaţii cu preşedintele Clinton”, a spus el. „Toată lumea e pe Glob își dorește acest lucru... Sunt încrezător că relațiile noastre se vor îmbunătăți în viitor”.
