Pe 17 august 1991, un grup de ofițeri KGB, comuniști duri și oficiali de vârf ai guvernului sovietic, care formau Comitetul de Stat pentru Starea de Urgență, au luat decizia pentru a-l reține pe liderul sovietic Mihail Gorbaciov.
Două zile mai târziu, o unitate militară de elită a fost împiedicată să sechestreze clădirile cheie din Moscova de către protestatari, care au răsturnat autobuzele în stradă, iar soldații s-au retras.
Efortul de a prelua puterea și de a-l înlătura pe Gorbaciov s-a stins pe 21 august. A fost o încercare de lovitură de stat și a eșuat.
Ascensiunea liderului rus Boris Elțîn începea însă, în timp ce puterea lui Gorbaciov a fost fatal slăbită.
Uniunea Sovietică, aflată în derivă pe atunci, avea să fie împinsă de pe stâncă până la prăbușire patru luni mai târziu.
Pe 24 iunie 2023, povestea a durat mult mai puțin - câteva mii de mercenari puternic înarmați, loiali Grupului Wagner și proprietarul său belicos, Evgheni Prigojin, au pornit într-un marș fulgerător spre Moscova, un efort pe care președintele Vladimir Putin l-a numit drept „o înjunghiere în spate”. Au renunțat însă rapid. Nici nu au ajuns la Moscova.
Prigojin, un fost condamnat, este cunoscut și ca „bucătarul lui Putin” și era considerat un loial al președintelui rus.
Revolta lui Prigojin ridică o serie de întrebări. A fost chiar o lovitură de stat și, dacă da, a eșuat? Este acesta începutul sfârșitului pentru Putin? Și cum rămâne cu războiul din Ucraina, un conflict care s-a soldat cu sute de mii de ruși răniți sau uciși?
Praful se așează
Cele 24 de ore care au zguduit președinția lui Putin - cea mai mare provocare a sa în 23 de ani ca lider al Rusiei - s-au încheiat sâmbătă seară, când Kremlinul a anunțat că Prigojin a fost de acord să-și anuleze campania.
Conform acordului, care a fost anunțat mai întâi de puternicul lider din Belarus, Aleksandr Lukașenko, Prigojin a fost de acord să meargă în Belarus, să retragă forțele Wagner din orașul Rostov-pe-Don din sud și din regiunea Moscovei, iar autoritățile ruse au fost de acord să renunțe la urmărirea penală a sa.
Acordul mai arata că nu vor exista urmăriri penale pentru soldații Wagner care s-au alăturat efortului.
„Exista un obiectiv mai înalt: evitarea vărsării de sânge, evitarea confruntărilor interne, evitarea ciocnirilor cu rezultate imprevizibile”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, în timpul unei conferințe telefonice cu reporterii, pe 24 iunie.
Până la mijlocul serii, ora Moscovei, pe 25 iunie, Putin nu făcuse declarații publice despre acord; de fapt, ultima declarație publică sau ultima apariție pe care Putin a făcut-o a fost la mijlocul dimineții pe 24 iunie, când a ținut un discurs televizat de cinci minute în care i-a numit pe Prigojin și pe luptătorii săi trădători care ar trebui pedepsiți: „Vor răspunde pentru asta”, a spus el.
Nici despre unde s-ar aflat Prigojin nu se știe nimic. El a fost auzit ultima oară în două mesaje audio lansate pe canalele sale de Telegram pe 24 iunie, apoi la o apariție la Rostov-pe-Don la sfârșitul zilei de 24 iunie, unde oamenii s-au înghesuit asupra SUV-ul blindat în care se afla și și-au făcut selfie-uri.
A fost sau nu o lovitură de stat?
Prigojin a fost un ghimpe în coasta comandanților ruși și a Kremlinului de luni de zile, lansând critici tăioase și agresive asupra modului în care Ministerul Apărării a purtat războiul în Ucraina și a lipsei periodice de sprijin și provizii pentru trupele sale.
De asemenea, el l-a provocat pe Putin să pună întreaga țară pe picior de război.
Dar a fost acesta motivul pentru care a încercat să-l răstoarne?
Nu este pe deplin clar ce deznodământ a avut în vedere Prigojin când le-a ordonat oamenilor săi să pună mâna pe clădirile militare din Rostov-pe-Don și apoi să trimită un grup de câteva mii să călătorească spre nord, spre regiunea Moscovei.
Au existat rapoarte neconfirmate conform cărora Prigojin a decis să acționeze astfel după ce o tabără Wagner, undeva lângă granița cu Ucraina, a fost atacată, presupus de rachete rusești.
Igor Girkin, un fost ofițer rus de informații care a luptat în primii ani ai conflictului alimentat de ruși din estul Ucrainei, a numit-o lovitură de stat.
„La modul general vorbind, acum nu a existat nicio «răzvrătire». A avut loc o lovitură de stat. Fie că s-a încheiat sau nu, vom afla în curând (poate chiar mâine)”, a spus Girkin într-o postare pe canalul său Telegram, pe 24 iunie.
Acțiunile lui Prigojin se potrivesc aproape perfect cu definiția unei revolte, spun experții militari. În declarația sa televizată, Putin însuși a descris ceea ce se întâmplă drept o revoltă sau o rebeliune.
Cu alte cuvinte, deși Prigojin a aruncat cea mai mare mănușă cu care s-a confruntat Putin de la catapultarea la putere în 1999, nu este clar dacă Prigojin a vrut să-l înlăture pe liderul rus.
Cu toate acestea, este posibil să fi vizat alți oficiali de rang înalt: ministrul Apărării Serghei Șoigu și ofițerul militar de vârf al țării, generalul Valery Gherasimov.
Șeful Wagner s-a certat în mod regulat cu ei, le-a pus la îndoială competența și chiar a reușit să-l pună pe generalul preferat, Serghei Surovikin, la conducerea războiului din Ucraina.
Facțiunile Ministerului Apărării care nu îl susțin pe Prigojin au încercat să taie aripile liderului mercenar în trecut, cel mai recent cu un ordin ca toți luptătorii voluntari să semneze contracte cu ministerul. Acest lucru ar opri teoretic Grupul Wagner să primească noi recruți.
Cu alte cuvinte, potrivit lui Tatianei Stanovaia, care conduce o organizație de consultanță politică numită R.Politik și acum este membru senior la Carnegie Endowment for International Peace, cu sediul în SUA, Prigojin și-ar pierde autonomia făcându-și trupele subordonate Ministerului Apărării.
„Când vorbim de lovituri de stat, ne imaginăm bărbați înarmați care se grăbesc în Kremlin pentru a-l aresta sau ucide pe Putin și instalând un nou lider”, a scris Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College din Londra, într-o postare pe blog.
„În acest sens, nu este o lovitură de stat și Prigojin a insistat că nu organizează una. Scopul său este doar să-l îndepărteze pe Șoigu și Gherasimov și să înlocuiască strategia «cărnii de tun» pe care au urmat-o în război”.
Bloggerii militari ruși au lansat zvonuri că Șoigu sau Gherasimov, sau posibil ambii, ar putea ajunge să fie trași pe linie moartă sau pur și simplu alungați, Putin fiind de acord cu o susținere de lungă durată a lui Prigojin.
La aproximativ 24 de ore de la anunțul de încheiere a revoltei, încă nu a existat nicio confirmare că acele demiteri erau în curs. Și aproximativ 24 de ore mai târziu, Șoigu și Gerasimov nu au fost nicăieri văzuți sau auziți.
Abia luni dimineață, Rusia a lansat imagini cu ministrul Apărării vizitând trupele din Ucraina. Nu e clar când au fost filmate.
Dar dacă asta se va întâmplă, rămâne de văzut cine vine din urmă. O posibilitate este Aleksei Dyumin, un fost bodyguard al lui Putin, care este acum guvernator al regiunii Tula.
Un altul este Surovikin, generalul favorit al lui Prigojin, care a fost și comandantul militar care a condus unitatea de elită în centrul Moscovei în 1991, ciocnindu-se pentru scurt timp cu protestatarii înainte de a se retrage.
Sfârșitul erei Putin?
Paralelele cu evenimentele din august 1991 nu pot merge prea departe. Gorbaciov era slăbit atunci, iar Elțin a preluat puterea. Și Uniunea Sovietică a încetat să mai existe în decembrie.
Există o altă paralelă istorică, una pe care atât Prigojin, cât și Putin au invocat-o, separat unul de celălalt: 1917, când o armată imperială rusă demoralizată și bătută a fost năpădită de revolte și s-a prăbușit, în timp ce în Rusia, o revoluție l-a răsturnat pe țar și a deschis calea pentru revoluția bolșevică câteva luni mai târziu.
De-a lungul celor două decenii ale sale ca lider preeminent, Putin s-a modelat ca un bastion împotriva tulburărilor și antidotul pentru haosul care a cuprins Rusia în anii 1990, după colapsul sovietic.
Dar invulnerabilitatea lui Putin a fost pătată pe măsură ce războiul din Ucraina a continuat.
Prigojin l-a contestat acum direct pe președintele rus, nu doar în cuvinte, ci și în fapte. Faptul că câteva mii de oameni puternic înarmați ai lui Prigojin au reușit să ajungă la 400 de kilometri de capitală nestingheriți este, de asemenea, problematic pentru administrația lui Putin.
„Organele dedicate de securitate internă ale Kremlinului nu au reușit să răspundă la o forță militară independentă care a capturat cartierul general al [Districtului Militar de Sud] și a înaintat spre Moscova; iar Wagner ar fi putut ajunge probabil la periferia Moscovei dacă Prigozhin ar fi ales să le ordone să facă acest lucru”, a precizat Institutul pentru Studiul Războiului, un think tank de la Washington, pe 24 iunie.
Provocarea lui Prigojin s-a încheiat cu negocieri, nu cu focuri de armă, iar Putin i-a etichetat pe el și pe Wagner ca fiind revoltați și trădători. Cu toate acestea, toți sunt în esență absolviți. Și, deocamdată, Wagner rămâne o forță de luptă puternică, bine înarmată.
„A fost scoasă la iveală slăbiciunea lui Putin și că autoritatea lui a scăzut”, a scris Rodric Braithwaite, care a fost ambasador britanic la Moscova între 1988 și 1992, într-o postare pe blog.
„O mare parte din detalii sunt încă tulburi. Extremiștii de dreapta care obișnuiau să-l susțină pe Prigojin sunt încă prin preajmă. Nu știm ce cred cu adevărat soldații de pe câmp sau nenorocitul popor rus sau cum vor acționa într-un final. Noi încă habar n-avem cum sau când va pleca Putin, sau cine îl va succeda”, a scris el.
„Dar sfârșitul erei Putin cu siguranță se întrevede”.
„Este o trădare din partea cuiva care îi datorează cariera: câinele lui de război s-a întors împotriva lui”, a declarat Alissa de Carbonnel, director adjunct al Programului pentru Europa și Asia Centrală la International Crisis Group, într-un comunicat.
„Prigozhin, provocându-l personal pe Putin, a făcut ceea ce este de neconceput și a arătat o slăbiciune: a explodat iluzia că diviziunea în rânduri este tolerată, ba chiar a a fost încurajată de Putin pentru a-și menține puterea”.
„Există o opinie consensuală în lume că Rusia a trecut acum într-o nouă dimensiune”, a declarat Serghei Markov, un fost consilier al lui Putin, într-o postare pe Telegram.
„Acum este o țară în care loviturile de stat sunt posibile. Se crede că criza a arătat o slăbire bruscă a președintelui Putin. Și că Putin a fost la un moment dat pe punctul de a fi îndepărtat de la putere”.
Ce se întâmplă cu războiul din Ucraina?
Peste granița cu Ucraina, aflată acum la cea de-a 17-a lună de război, oficialii ucraineni sperau că tulburările vor afecta invazia rusă și vor permite forțelor ucrainene să profite de avantaj în timpul contraofensivei lor în curs.
„Prigojin l-a umilit pe Putin [și] statul și a arătat că nu mai există un monopol asupra violenței”, a declarat Mihail Podoliak, un consilier de top al biroului președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, într-o postare pe Twitter.
Totuși, este prea devreme pentru concluzii despre implicațiile revoltei pe câmpul de luptă.
Contraofensiva Ucrainei, despre care Kievul speră că va schimba cursul bătăliei, încă e la început.
Comandanții ucraineni nu au trimis în luptă încă cea mai mare parte a brigăzilor lor nou echipate, antrenate de NATO. Între timp, forțele Wagner au jucat un rol mic, dar critic în mai multe operațiuni ofensive: în războiul urban pentru capturarea portului Mariupol, orașele din regiunea Lugansk, Sieverodonețk și Lisichansk și, mai recent, Bahmut.
Prigojin a spus că 20.000 de soldați Wagner au fost uciși în lupta pentru Bahmut. Experții spun că forțele Wagner ar putea juca acum un rol diminuat, deoarece proviziile de muniție sunt reduse și luptătorii săi sunt presați să intre sub comanda militară obișnuită.
Este o întrebare deschisă dacă disciplina sau moralul forțelor ruse din prima linie - deja probleme sistemice majore pentru armata Rusiei - vor fi erodate și mai mult de tulburările interne.
Mai mult, în goana lor spre nord, trupele Wagner au reușit să doboare sau să avarieze șapte elicoptere rusești, precum și un avion de comandă aeropurtat IL-22, soldând cu moartea a 13 aviatori.
Cu toate acestea, acei luptători, conform acordului anunțat pentru prima dată de Lukașenko, ar trebui eliberați de responsabilitate, ceea ce probabil îi va enerva pe unii din structurile de comandă ruse.
„Toată lumea e conștientă că este și noroc că au murit atât de puțini oameni”, a scris Markov.
„Dacă există o a doua rebeliune, vor muri mulți alții. Și dacă nu se schimbă nimic serios, dacă motivele rebeliunii sunt lăsate în urmă, atunci va fi necesară a doua rebeliune”.
