Praful încă nu s-a așezat în Rusia de la revolta lui Evgheni Prigojin și a mercenarilor săi din Grupul Wagner, cea mai mare provocare pentru Kremlin de la colapsul Uniunii Sovietice.
Luptătorilor din renumita companie militară privată li se va permite fie să se alăture armatei ruse, fie să se desființeze ca grup, fie să se mute în Belarus. Autoritățile ruse au spus că le vor oferi membrilor Wagner amnistie. Prigojin însuși s-a mutat sau se va muta în Belarus.
Pentru rudele luptătorilor care fie au participat la rebeliune, fie pur și simplu s-au alăturat Grupului Wagner, atrași de salariile bune sau de reputația sa nonconformistă, ori de ambele, există teamă și incertitudine cu privire la ceea ce urmează.
În grupurile de chat ale Telegram, create special de rude, există, de asemenea, furie incandescentă față de modul în care au fost tratați soldații și furie față de oficialii guvernamentali, cum ar fi ministrul Apărării, Serghei Șoigu, o țintă repetată a criticilor lui Prigojin.
„Iată-ne aici sub controlul [ucrainenilor, n.r.]... [ucrainenii] pot mărșălui în oraș într-o zi”, a scris o femeie pe 24 iunie. Ea a indicat că locuiește în Shebekino, un sat rusesc de lângă granița cu Ucraina, care a fost lovit de rachete la începutul acestei luni. Oficialii ruși au spus că focul a venit din Ucraina.
„Și atunci cine ajunge să fie tras pe sfoară de acest punctaj între Prigojin și Șoigu? La naiba cu ei”, a scris ea. „Am un bebeluș în brațe. Iubitul meu este în [Wagner] de două luni, fără nicio comunicare. Ce se va întâmpla cu el acum? A suferit deja atât de mult, este a doua oară în război.”
„Prigojin este distrus în bucăți, toată lumea este împotriva lui, este doar un coșmar”, a scris o altă femeie. „Ce se va întâmpla cu băieții noștri? Prigozhin a plecat în Belarus. Ei construiesc deja o nouă tabără acolo. Și ce se va întâmpla cu băieții noștri? Se pare că sunt aruncați ca niște trădători la voia sorții.”
„Toate aceste luni s-au dus pe apa sâmbetei”, a scris femeia pe 26 iunie, părând să se refere fie la un iubit, fie la soț. „Înainte de a pleca în Belarus, a trebuit să-și rezolve toate problemele și treburile aici, cei cu care a semnat un contract. În cele din urmă, el este responsabil pentru toate... Este doar o trădare”.
Pe 27 iunie, principala agenție de securitate internă a Rusiei, Serviciul Federal de Securitate (FSB), a anunțat că renunță la ancheta penală asupra revoltaților. Cu toate acestea, acea mișcare nu a făcut decât să adâncească consternarea, pe fondul confuziei dacă Grupul Wagner va fi într-adevăr desființat - așa cum a spus însuși Prigojin - și dacă luptătorii vor fi pe deplin încorporați în armata obișnuită a Rusiei.
„Spune-mi, ce se va întâmpla cu soţii noştri după marşul de ieri?” Întreaba o altă femeie pe 25 iunie, la o zi după revolta în care un grup de soldați Wagner s-a îndreptat spre Moscova, oprindu-se chiar în afara capitalei.
Unii dintre cei care au postat mesaje și-au direcționat furia către Putin. „Am vrut ca președintele să rezolve situația și nu doar să declare că sunt rebeli și trădători”, a scris o altă femeie. „Dar din anumite motive, o terță parte a soluționat conflictul. Totuși, președintele nostru nu este [liderul belarus Aleksandr] Lukașenko”.
Europa Liberă nu a putut contacta sau localiza persoanele care și-au postat mesajele pentru comentarii suplimentare.
Și ne numesc pe noi bandiți?
Nu doar rudele luptătorilor Wagner au fost consternate sau înfuriate de modul în care s-a desfășurat revolta.
Doi luptători Wagner care au spus că s-au aflat în convoiul de vehicule militare care au mărșăluit spre Moscova pe 24 iunie au declarat pentru Europa Liberă că sunt „puțin dezamăgiți” de rezultatul revoltei.
„În primul rând, au mers să distrugă sistemul și să schimbe guvernul”, a spus unul dintre luptători, care și-a dat numele Andrei și a spus că este din regiunea siberiană Irkutsk. „Apoi, să zicem, Putin a ascultat plângerile noastre. A învățat multe, adevărul despre [Șoigu] și a promis că va remedia totul", a spus Andrei. „Da, suntem puțin dezamăgiți.”
Andrei a mai spus că nu va fi de acord să servească sub comanda Ministerului Apărării și a spus că este încrezător că Wagner „va rămâne pe cont propriu”.
Aleksei, care nu a dat niciun nume de familie și a spus că a lucrat ca soldat în Wagner, a fost de acord cu Andrei. „Nu vom servi sub comanda Ministerului Apărării”, a spus el. „Am lucrat îndeaproape cu ei, a trebuit să facem acest lucru. Dar fărădelegea cu care m-am confruntat cu ei nu era nici măcar aproape de ceea ce îmi amintesc când am fost ultima dată la în armată”.
În închisoare, a spus el, ai putea ajunge la un fel de înțelegere cu gardienii închisorii. Niciodată cu ofițerii Ministerului Apărării, despre care el a spus că sunt „în stare permanentă de ebrietate”.
„Ne-au dezamăgit de multe ori, nu intenționat, aș spune, dar cel mai probabil din cauza lenei. Au promis că ne vor ajuta, dar apoi nu au reușit să ne ofere sprijin de artilerie. Și ne numesc pe noi bandiți?"
„Nu, nu sunt deosebit de îngrijorat că ne vor despărți”, a spus el. „Ce, nu sunt câteva campanii private [militare] care se desfășoară în întreaga lume?”
„Nu este tocmai calm în Africa. Poți să mergi în Siria nu ca „muzician”, ci ca „dansator”," a spus el, referindu-se la poreclele pe care Wagner Group le-a folosit când și-a intensificat eforturile de recrutare anul trecut.
În biroul de recrutare Wagner din orașul siberian Chita, Yury Ryazantsev, care a spus că s-a aflat de mai multe ori în regiunea Donbas din estul Ucrainei și acum lucrează ca recrutor, a declarat că a început ziua pe 24 iunie cu un apel de la un coleg.
„Nu știam nimic despre decizia lui Prigojin”, a spus el pentru Europa Liberă la câteva ore după începerea revoltei. „Tocmai zilele trecute m-am întors din Donbas. Am luptat acolo. Nimeni [acolo] nu vorbea despre o rebeliune. Totul a fost la fel ca de obicei.”
El a spus că recrutorii Wagner din Siberia și Orientul Îndepărtat au aflat despre revoltă abia după ce a început. El a spus că nu este sigur de soarta organizației, în special a conducerii.
Totuși, spune că îl admiră pe Prigojin. „Poți să-l înțelegi pe Prigojin. Imaginați-vă asta: suntem în război, eliberăm teritorii, iar Ministerul Apărării trage în noi", a spus el, referindu-se la rapoartele neconfirmate conform cărora o lovitură militară asupra unei baze Wagner a declanșat revolta.
„Peste 1.000 de luptători au fost uciși în timpul atacului. Prigojin nu a putut să stea în loc. Dar sunt sigur că această rebeliune nu se va transforma în nimic rău pentru noi. Nu rămâne locul gol. Îl vor înlocui pe Prigojin cu altcineva și vom merge mai departe.”
El a spus că biroul său de recrutare a trimis apeluri și aplicații de la bărbați din Siberia și Orientul Îndepărtat, care au fost trimiși în Donbas. „Wagner a devenit în tot acest timp o mântuire pentru cei care au vrut să slujească patria, dar nu au putut”, a spus el. „Înțelegeți, cei care au fost în închisoare în trecut nu se puteau înscrie în armată, așa că i-am luat.”
„Ceea ce îmi place la Wagner este că suntem ca o mare familie. Spre deosebire de militarii din armata rusă și de cei mobilizați, wagneriții nu se amestecă cu băutura; sunt foarte stricți în privința asta”, a spus el.
Localnicii din Ucraina „au o percepție mai pozitivă despre noi, pentru că băieții noștri nu pradă, spre deosebire de armata rusă”, a spus el.
Mai târziu, în cursul zilei de 24 iunie, pagina de socializare a biroului de recrutare Chita Wagner a fost deconectată, iar Ryazantsev a refuzat să răspundă la noi apeluri de la Europa Liberă.
Recruți la bariere
Luptătorii Wagner și rudele lor nu sunt singurii ruși înfuriați de ceea ce s-a întâmplat pe 24 iunie. Un număr necunoscut de soldați recrutați - tineri care își îndeplinesc serviciul militar obligatoriu - au primit ordin să fie trimiși în orașul Rostov pe Don sau chiar regiunea Moscovei, ca răspuns la revolta Wagner.
Zinaida, care a cerut să-și folosească doar prenumele, a spus că fiul ei a sunat-o pe 23 iunie, când forțele Wagner au început să se miște și a menționat că el și alții din unitatea sa au fost trimiși în Kolomna, un oraș situat la confluența a două râuri, la sud-est de Moscova.
Autoritățile au construit în grabă poziții de apărare, cu saci de nisip și posturi de pază, la mai multe puncte de trecere a râurilor la sud de Moscova, în așteptarea sosirii convoiului Wagner.
„Acești tineri proaspăt recrutați se pregăteau să-i întâlnească pe acești bandiți”, a spus ea pentru Europa Liberă. „Recruții și [soldații mobilizați] au fost împinși la bariera din Kolomna.”
„M-am rugat toată noaptea, toată ziua și, slavă Domnului, s-au oprit”, a spus ea.
O altă femeie din regiunea Moscovei, care a cerut să se numească Iulia, a declarat pentru Europa Liberă că tatăl ei era soldat în armata obișnuită, în timp ce fratele ei face parte din trupele Wagner.
Fratele ei, a spus ea, i-a mărturisit că alți luptători Wagner nu erau prea încântați să se confrunte cu trupele ruse obișnuite. „Fratele meu mi-a scris: Mi-aș arunca armele la Moscova, nu vreau să ucid cetățenii țării mele”, a spus ea.
„Acum, el și tovarășii săi nu știu ce se va întâmpla cu ei. Un lucru este cert: nu vor putea merge în Belarus, după [exemplul lui Prigojin]”, a spus ea. „Mi se pare că Wagner va rămâne o prezență; va fi doar controlat din Belarus.”
