„În România, oficial, s-au desființat ștampilele. Dar, dacă te duci în delegație, trebuie să vii înapoi cu foaia de deplasare pe care să aduni ștampilele de la locurile pe unde te-ai deplasat. Cerința legală actuală în România este ca aceste foi de deplasare să aibă ștampile. Absurd!” - Doru Șupeală, consultant de management și antreprenor.

E absurdul pe baza căruia funcționează companiile capitaliste din România, țara cópiilor ștampilate după orice document. Sunt cerute în continuare: copia după buletin, ștampila, dosare separate pentru autorități diferite. Chiar și pentru aceeași instituție, ANAF, firmele sunt obligate să aibă documente diferite pentru aceeași informație, cerută în scopuri diferite.

Povara hârțogăriei și a procedurilor excesive consumă serios resursele firmelor, mai ales ale celor mici și mijlocii. Instituțiile statului nu comunică între ele și pun întreprinderile să facă toată treaba.

Digitalizarea funcționează cu sincope majore, iar unele legi care stabilesc, în 2023, obligații pentru firme sunt mai vechi de 50 de ani.

„Scoatem «Z» (suma încasărilor n.r.) la final de zi. Și pe «Z» apare cât s-a încasat. Acea cifră este transmisă automat la ANAF. Noi trebuie să facem și monetar. E un document inutil”, spune Ștefan Horodnic, medic veterinar și proprietar de cabinet.

N-ai făcut monetarul, poți primi sancțiune!

„Sunt documente pe care noi nu le consultăm niciodată. Sunt făcute exclusiv pentru control.”, adaugă el.

Adrian Caraba este întreprinzător și descrie lipsa de claritate în cerințele birocratice. El și-a deschis o firmă de dezinsecție, dezinfecție, deratizare.

„Lista de acte de care ai nevoie de la instituții ca DSP, DSVSA, Mediu, nu corespunde cu ceea ce solicită inspectorii la vizitele în teren. Mereu e nevoie de ceva în plus de pus la dosar.”

Dan Chiuzbăian, antreprenor în startup și IT, spune că activitatea unei firme de tip IMM este parazitată de obligațiile birocratice.

„Un IMM e o organizație de 5-10 oameni. Cel puțin unul trebuie să se ocupe de birocrație. Asta înseamnă că între 10 și 20 la sută din resursele unei firme - umane și financiare - se duc în a întreține birocrația.”

Lipsa de adecvare a birocrației la realitate este flagrantă. Întreprinzătorii sunt fie furioși, fie cuprinși de neputință în fața absurdului birocratic:

„La înființarea firmei trebuie să declari cifra de afaceri pentru primul an, ca să primești înregistrarea pentru cota de TVA. E o aberație. Tu ai o idee de produs. E foarte puțin probabil să știi cât vei vinde în următorul an fiscal”, spune Dan Chiuzbăian.

„Dacă scot 0,2 ml de antibiotic din flacon, fac o injecție, trebuie să trec repede în bonul de consum. Nu e de ajuns că eu trec în gestiunea mea medicală acei 0,2 ml, pentru Colegiul Medicilor Veterinari sau pentru DSV. Totul trebuie făcut în timp real, chiar dacă am o urgență”, explică Ștefan Horodnic un alt caz de reglementare nerealistă.

Ștampila n-a murit și alte absurdități

Ștampila se folosește încă pe scară largă, spune Ștefan Horodnic.

„Toți furnizorii încă pun acea ștampilă pe factură. Din obișnuință și din frica de control. Pentru că fiecare control e diferit. Contează cine controlează, nu contează neapărat cum e legea. Poți să fii amendat pentru că nu ai avut acea ștampilă.”

„Dacă te duci la ANAF din Sectorul 1 pentru o problemă, o să vezi că ea se rezolvă diferit față de Sectorul 5 și total diferit față de Suceava”, spune Valentina Saygo, consultant fiscal, expert contabil și fost secretar de stat în Ministerul Economiei.

„O firmă închiriază un spațiu, dar proprietarul nu are toate actele în regulă la primărie. După ce a investit în avize, autorizații, amenajare spațiu, beneficiarul se trezește blocat de primărie pentru că proprietarul spațiului nu și-a reglat actele. Nu e corect față de firmă”, spune Mario-Adrian Barasch, consultant pentru înființări firme, avizări, autorizări.

Numărul exemplelor de documente și proceduri inutile e copleșitor. Acestea, adunate de la aproape fiecare instituție de avizare și control - în total 60 - creează un mediu nefavorabil pentru inițiativa economică și dezvoltare.

Birocrație mai strictă la privat decât la stat. Foia de parcurs, doar pentru privați

Întreprinzătorii și experții spun pe o singură voce că birocrația excesivă nu are nici un beneficiu, numai dezavantaje. La asta se adaugă și frustrarea dublei măsuri. Instituțiile de control sunt pe o poziție de superioritate față de firme.

„În calitate de contribuabil, nu ai voie să greșești. Statul are voie să greșească și nu pățește nimic. Tu n-ai voie să întârzii în plată sau în declarare. Statul nu dă nici o penalitate de întârziere când ai de recuperat banii de la stat, TVA, concedii medicale etc.”, afirmă Valentina Saygo.

Un exemplu de discriminare în favoarea statului vine de la clasicul ordin de deplasare.

Expertul contabil Maria Piroi spune că angajații instituțiilor de stat nu sunt obligați să justifice la centimă banii cheltuiți în deplasări.

„Pentru instituțiile de stat, pentru cazare și deplasare, dacă respecți plafonul, e suficient ordinul de deplasare și atât. Nu trebuie să vii de la hotel cu facturi și chitanțe. La privat, cât e factura de cazare, atât se decontează.”

Și la consumul de carburanți, regulile sunt în avantajul bugetarilor, adaugă ea.

„Instituțiile de stat au bonuri de benzină. Este suficient să prezinte tichetul că a alimentat. Nu fac foi de parcurs. Dacă la privat nu se fac foi de parcurs, (ANAF n.r.) ne dă jos TVA-ul de la achiziția mașinii, de la combustibil, nu putem să deducem asigurările”.

Iar în timp ce firmele care vând produse și servicii sunt obligate să aibă case de marcat și rapoarte despre rapoartele casei de marcat, multe agenții ANAF nu acceptă pentru serviciile oferite decât bani numerar ficși:

„Te duci la ANAF să înscrii firma în registrul unic de control. Și trebuie să ai bani numerar ficși, pentru că n-au rest. Dacă te duci cu o bancnotă mare, te ceartă și te trimite la chioșc să schimbi”, descrie Mario-Adrian Barasch o situație concretă prin care a trecut.

„O firmă cu peste 50 de salariați e obligată să plătească fondul pentru handicap, dar știm că instituțiile de stat nu au nici măcar rampe pentru persoanele cu dizabilități”, completează Valentin Saygo.

Digitalizare, cu împuternicire scrisă de la notar

Digitalizarea este soluția pentru ușurarea birocrației. Însă inițiativele sunt departe de a rezolva problema birocrației.

„Vezi platforma e-transport”, spune Valentina Saygo. „La fiecare drum, transportatorul este obligat să-și obțină NUI (număr unic de identificare). Ce se întâmplă frecvent? Site-ul ANAF-ului nu funcționează și un camion poate aștepta câteva ore bune ca să reușească să ia acel NUI.”

De altfel, serverele care cad la ANAF sunt o constanță în viața contabilului român. Mulți stau noaptea, cand traficul e mai mic, pentru a încărca declarațiile pe serverul ANAF.

Mai mult, formularele declarațiilor în format PDF dau multe erori și sunt o tehnologie învechită.

„Casa de Pensii nu se conectează cu ANAF. Casa de Sănătate nu se conectează cu ANAF, pentru că sunt sisteme diferite. De-asta ne tot obligă să luăm un document de la o instituție, să o ducem la altă instituție, pentru că sistemele informatice nu sunt compatibile”, spune Constantin Cozma, expert contabil și dezvoltator de soluții contabile IT.

El afirmă că softul contabil pe care l-a construit reduce de cinci ori timpul care se consumă cu activitatea de documente, declarații și contabilitate.

„Ceva asemănător s-ar putea obține dacă s-ar digitaliza instituțiile într-un sistem unitar.”.

Una dintre măsurile pentru eliminarea cozilor și a birocrației de la instituții a fost posibilitatea semnăturii electronice certificate.

Semnătura electronică există, doar că ANAF nu o recunoaște în totalitate. Contabilii nu pot depune declarații pentru clienții lor, cu care au contract, decât dacă au și o împuternicire scrisă pe hârtie, avizată de un notar.

„E un act inutil”, apreciază Constantin Cozma

Birocrația arată ce crede statul despre antreprenori

Birocrația excesivă convine numai aparatului birocratic, care își justifică astfel existența, afirmă antreprenorii și experții. Acest aparat nu este deranjat deloc că nivelul de birocrație a ajuns la un nivel toxic, spune Doru Șupeală, expert în management și antreprenor.

„Cultura pe care statul român o transmite astăzi prin birocrația excesivă este asta: n-am încredere în tine și vreau să te controlez, deși știu că nu sunt capabil.”

În această birocrație enormă, instituțiile de control nu găsesc locul și pentru informații elementare și transparente oferite firmelor.

„În momentul în care îți faci o firmă, mi s-ar părea normal să primești un ghid actualizat, cu toate cerințele, asumat de partenerul nostru, ANAF. Este partener, din moment ce îmi ia o felie foarte mare din venit. ANAF-ul ar trebui să îmi dea un ghid și după acel ghid să facă controalele”, spune Ștefan Horodnic.

Exemplele punctuale de birocrație și hârțoage inutile au un numitor comun, spun specialiștii. Instituțiile nu vor să se reformeze, nu există o voință politică în acest sens.

La asta se adaugă și clivajul profund între instituțiile statului și mediul economic privat.

„În accepțiunea funcționarului public, românul este hoț, este vinovat de evaziune fiscală. În lipsa prezumției de nevinovăție, organul de control te pune să sufli și-n iaurt”, conchide Valentina Saygo.