Astăzi, 19 noiembrie 2023, se împlinesc 100 de ani de la nașterea jurnalistei și criticului literar, Monica Loviinescu. Europa Liberă a încercat să evoce memoria Monicăi Lovinescu prin ochii oamenilor care au lucrat cu ea și care au cunoscut-o cel mai bine.
Jurnalistul Neculai Constantin Munteanu spune că Monica Lovinescu și soțul ei, Virgil Ierunca, au fost „fenomene unice” în istoria Europei Libere. Neculai Constantin Munteanu, o altă voce consacrată a Europei Libere, lucra în redacția de la Munchen, iar cei doi la Paris - dar colaborau săptămânal.
„Nu doar pentru secția română erau fenomene unice, ci și pentru secțiile care se adresau ascultătorilor din Polonia, din Cehoslovacia, din Ungaria și din Bulgaria. Au reușit acest lucru printr-o intransigență etică și estetică fără falie. Erau anticomuniști pur și duri și nu se sfiau să-și asume responsabil acest rol, această stare de a fi”, spune Neculai Constantin Munteanu.
La Europa Liberă, Monica Lovinescu a avut două emisiuni săptămânale: „Actualitatea culturală românească” şi „Teze şi antiteze la Paris”, emisiuni pe care le realiza împreună cu Virgil Ierunca.
Neculai Constantin Munteanu nu îi poate despărți pe cei doi: de cele mai multe ori, lucrau împreună.
„Erau dedicați profesiunii, de fapt vocației lor profesionale. Erau atât de bine organizați și atât de dedicați încât ziua lor părea că are mai mult de 24 de ore”, a spus Munteanu.
O convorbire din biroul ministrului Educației de la București a ajuns la Paris
Jurnalistul își aduce aminte că cei doi realizau împreună, în fiecare săptămână, mai bine de 100 minute de emisiune.
„Dar pentru asta citeau cel puțin două cărți pe săptămână și scriau despre ele. Citeau principalele publicații din presa culturală din România, dar și trei-patru cotidiane importante”, își amintește Neculai Constantin Munteanu.
Redactor la programul „Actualitatea Românească” la Radio Europa Liberă, jurnalistul spune că redacția de la Munchen primea de multe ori informații de la Paris, care ajungeau la el via Monica Lovinescu.
„Ei se vedeau săptămânal cu trei-patru personalități din România care nu erau doar scriitori, ci și cineaști, artiști plastici și jurnaliști, dar și necunoscuți care aveau ceva important de comunicat despre viața din România. Audiența lor era enormă”, arată Neculai Constantin Munteanu.
Munteanu își amintește cum, în anii '80, Radio Europa Liberă a transmis timp de 24 de ore o afirmație care fusese făcută în biroul ministrului Educației de la acea vreme, informație primită de Monica Lovinescu.
„Era vorba despre o discuție care a avut loc în cabinetul Anetei Spornic (n.r. ministrul Educației de la acea vreme), despre introducerea limbilor străine în anii mici ai școlii elementare, clasa a II-a, a III-a, a IV-a. Și această propunere a întâmpinat rezistență din partea tovarășei Aneta Spornic, ea spunând «eu nu știu nicio limbă străină și asta nu m-a împiedicat să ajung ministrul Învățământului»”, spune jurnalistul.
Discuția din biroul ministrului Educației a ajuns la Monica Lovinescu, care a dat-o mai departe la Munchen.
„Monica Lovinescu avea «surse», care puteau afla ce se întâmplă și în cabinetul unui ministru”, punctează Neculai Constantin Munteanu.
Cine a fost Monica Lovinescu
- Monica Lovinescu, născută la 19 noiembrie 1923, la București, a fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Lovinescu Bălăcioiu şi verişoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu şi a dramaturgului Horia Lovinescu. A fost căsătorită cu poetul, publicistul şi omul de radio Virgil Ierunca.
- Şi-a luat licenţa în Litere în 1946, la Universitatea din Bucureşti. La vârsta de opt ani (1931) i se publică un basm în revista „Dimineaţa copiilor”, iar la 15 ani îi apar nuvele şi schiţe în revistele „Vremea” şi „Kalende” (sub pseudonimul Ioana Tăutu).
- După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, publică sub propriul nume romanul „În contratimp" în Revista Fundaţiilor Regale. După război scrie critică teatrală în ziarul „Democraţia” al lui Anton Dumitriu. A fost asistenta lui Camil Petrescu în cadrul seminarului de teatru condus de acesta.
- Când trupele sovietice ocupaseră România și nu mai exista nicio îndoială că România va fi transformată în regim comunist, Monica Lovinescu reușește să obțină, în septembrie 1947, o bursă a statului francez. În primele zile ale lui 1948, după abdicarea forțată a Regelui Mihai, cere azil politic. În Franța, scrie articole şi studii despre literatura română şi despre ideologia comunistă care aservise România, publicând în revistele: East Europe, Kontinent, Preuves, L'Alternative, Les Cahiers de l'Est, Témoignages, La France Catholique. Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din Histoire du Spectacle (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, 1965).
- Din anul 1951 şi până în 1974, colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii Franceze, precum şi la redacţia centrală a emisiunilor pentru Europa răsăriteană.
- Începând din 1962, colaborează la Radio Europa Liberă, unde avea două emisiuni săptămânale: „Actualitatea culturală românească” şi „Teze şi Antiteze la Paris”. Aceste emisiuni au avut o puternică influenţă în România, în mediile culturale, dar şi asupra unui public mult mai larg.
- În 1977, în ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, pentru a cărui eliberare militase, Monica Lovinescu a fost agresată fizic, în curtea casei sale din Paris (str. François Pinton nr. 8), de doi agenţi palestinieni trimişi în Franța de Securitate, la ordinele lui Nicolae Ceauşescu. Este transportată în stare de comă la spital. Cinci zile mai târziu, părăseşte spitalul, în pofida recomandărilor medicilor, pentru a participa la conferinţa de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză şi pentru a denunţa agresiunea, la microfonul Europei libere.
- A încetat din viaţă la 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, la spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Urnele cu cenuşa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca au fost duse în România şi depuse la Ateneul Român, unde a avut loc o ceremonie comemorativă.
Emil Hurezeanu: Monica Lovinescu a încercat să imprime această nevoie de caracter care trebuie să însoțească talentul
În prezent ambasador al României la Viena, Emil Hurezeanu spune că își aduce aminte de Monica Lovinescu încă din adolescență, pentru că asculta emisiunea „Actualitatea culturală românească” de la Radio Europa Liberă.
„Avea o busolă întotdeauna precisă, o exprimare limpede, categorială, foarte carteziană, cu o voce care-mi amintea mereu, nu știu de ce, până la sfârșit, și după ce ne-am cunoscut mai bine, de vocile lui Eidth Piaf și a Mariei Tănase, o voce casantă, puternică”, spune Emil Hurezeanu.
După ce a început să lucreze el însuși la Europa Liberă, Emil Hurezeanu a comunicat foarte mult cu Monica Lovinescu și cu soțul ei, Virgil Ierunca.
„Comunicam săptâmânal, uneori chiar mai des, în mai multe zile din săptămână, mai ales odată cu creșterea tensiunilor în Europa, cu transformările din Uniunea Sovietică, după venirea lui Gorbaciov la putere, cu transformările din Polonia, cu apariția sindicatului Solidaritatea, cu răsturnările de situație din Germania răsăriteană și agravarea situației în România”, își amintește Emil Hurezeanu.
Acesta spune că emisiunile Monicăi Lovinescu au fost esențiale pentru acea perioadă, „au fost coloane ale dreptului libertății”.
Ce a învățat de la Monica Lovinescu au fost canoanele „est-eticii”, sintagmă inventată de jurnalista de la Paris.
„Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au încercat să imprime această nevoie de caracter care trebuie să însoțească talentul, și această nevoie de curaj care trebuie să însoțească caracterul și talentul”, spune Emil Hurezeanu.
„Atunci când ești un scriitor talentat, un om de cultură talentat ești dator într-un fel să fii și curajos și să ai și o atitudine morală cu gânduri la încălcările libertății practicate în jurul tău. Aici Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost uneori de neînduplecat în această atitudine”, mai spune Hurezeanu.
Își amintește că emisiunile făcute de Monica Lovinescu erau clare, erau emisiuni în care verbul avea o energie puternică și foarte convingătoare.
„Erau emisiuni ale unor oameni convinși că fac bine că servesc interesele țării lor dintotdeauna și ale poporului lor”, a mai spus Emil Hurezeanu.
Neculai Constantin Munteanu: Există încă reziduuri ale comunismului
Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au pus bazele gândirii critice și au influențat generații întregi prin emisiunile lor.
Din acest motiv, spune Neculai Constantin Munteanu, ei ocupă un loc important în spațiul cultural românesc, mai ales că au apărut cărțile și jurnalele.
„În același timp, moștenirea lor culturală încă nu s-a așezat definitiv în cultura românească, având în vedere că sunt cercuri culturale românești care resping, să zicem, ceea ce s-a întâmplat la Europa Liberă sau ceea ce s-a spus la Europa Liberă. Sunt încă reziduuri ale comunismului”, consideră Neculai Constantin Munteanu.
Gelu Ionescu: „Monica era extrem de atașantă și de cuceritoare”
Criticul și istoricul literar Gelu Ionescu, redactor la emisiunea „Actualitatea culturală românească” de la Radio Europa Liberă, a lucrat timp de zece ani cu Monica Lovinescu și cu soțul ei, Virgil Ierunca.
Aflat la Munchen, Gelu Ionescu își aduce aminte că vorbea foarte des cu Monica Lovinescu și discutau despre toate lucurile care aveau să apară în program și despre ce se întâmpla la București.
„Monica, în special, a avut un mare instinct al oportunității. Uneori eram uimiți de acuitatea cu care vedea lucrurile. Ei doi nu erau anacronici deloc, erau foarte pe fază”, spune Gelu Ionescu.
Critic si istoric literar, Gelu Ionescu spune că Monica Lovinescu era vizitată de mai multe categorii de oameni, printre care scriitori, oameni care veneau să o vadă sperând că va vorbi despre ei în emisiune, dar și oameni trimiși de sistemul comunist - pentru a influența atitudiunea radioului față de regim.
„Monica a fost o personalitate de prim rang în cultura română, nu știu dacă neapărat pentru părerile ei literare propriu zise, dar în primul rând pentru faptul că părerile ei de politică literară și de politică culturală au fost extraodinar de importante pentru români”, a spus Gelu Ionescu.
L-a cunoscut pe Virgil Ierunca în 1972, când a mers prima dată la Paris, invitat de Eugen Ionescu. Apoi, spre sfârșitul anilor '70 a cunoscut-o și pe Monica Lovinescu.
„Monica era extrem de atașantă și de cuceritoare. A fost un om extraordinar, un om de calitate rară, inteligentă, cu rectitudine morală. Ea a făcut din lupta ei împotriva comunismului scopul vieții ei pentru a reprezenta o opoziție”, mai spune Gelu Ionescu.
De câteva ori, Gelu Ionescu a asistat la mai multe emisiuni realizate de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca la Paris. „Aveau ceva cu totul deosebit, le făceau cu pasiune și aveau un anumit farmec. Valoarea cuplului lor era extraordinară. Eu am admirat felul lor de a face radio. Erau un model prin care ne descopeream”, mai spune Gelu Ionescu.
Nu a încercat niciodată să imite felul lor de a face radio: erau inimitabili.
Gelu Ionescu are o observație de făcut cu privire la moștenirea Monicăi Lovinescu din aceste zile.
„Jurnalul Monicăi - tipărit la Humanitas, „Jurnal Esențial”, apărut în varianta prescurtată – nu cuprinde toate lucrurile. Nu știu dacă editoarea Cristina Cioabă întelege foarte multe lucruri, de ce au făcut o emisiune într-un anumit fel. Se vede că nu a trăit Europa Liberă. Poate că această selecție trebuiau să o facă oamenii care au ascultat Europa Liberă timp de ani de zile”, spune Gelu Ionescu.
Redactorul Europei Libere spune că modul de a face radio la Paris era diferit de ce se făcea la Munchen. La Paris, limbajul libertății s-a confundat în mare parte cu Monica și cu Virgil, spune Ionescu.
„La Munchen se făceau emisiuni care erau în contact cu România, dar a fost foarte controlat de americani. Monica și Virgil nu au apreciat foarte mult o anumită atitidine a lui Vlad Georgescu. Până la un anumit moment dat, Ceaușescu era protejat de americani, mai ales când prezenta o anumită independență față de URSS, independență falsă bineînțeles. Vlad Georgescu a încercat și a reușit să forțeze bunăvoința americană. A fost o luptă destul de grea în fiecare zi, care a durat luni de zile până când americanii au renunțat la această bunăvoință. Monica și Virgil nu au știut și nu au apreciat lucrurile astea”, explică Gelu Ionescu.
Fostul coleg al cuplului Ierunca - Lovinescu, Ionescu spune că felul lor de a acționa în materie de viață culturală a fost benefic pentru cultura română.
Nicolae Manolescu: „Monica Lovinescu este un simbol necesar al unei memorii necesare”
Criticul literar Nicolae Manolescu se consideră „cel mai bătrân prieten” în viață al Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca. I-a cunoscut în 1967, la Paris, atunci când a ieșit prima dată din România.
„Când i-am cunoscut, erau oameni foarte tineri, foarte vii, pe care îi știam de la Europa Liberă”, își amintește Nicolae Manolescu.
Criticul literar arată și el că vocea Monicăi Lovinescu era atât de cunoscută în țară, încât, atunci când ea a venit în România, după Revoluție, prima dată în 1990 primăvara, era oprită pe stradă de persoane pentru că îi recunoșteau oamenii vocea.
„Era mai mult decât o celebritate. Era vorba de o recunoaștere spontană a rolului pe care această femeie mititică, extrem de vulnerabilă, l-a jucat timp de două decenii în viața noastră. Și nu numai în cultură - Europa Liberă nu era un post care să îi intereseze numai pe intelectuali. Acolo se dezbăteau toate problemele care în țară nu puteau fi discutate” spune Nicolae Manolescu.
Pe Monica Lovinescu o vede „ca un simbol necesar al unei memorii necesare”.
„Monica Lovinescu ne completa pe noi. Ea este autoarea termenului est-etică, cu latura etică pe care noi nu o puteam atinge pentru că era riscant. Noi ne păzeam într-un fel să atacăm partea etică, socială a operelor, Monica putea să o facă”, arată criticul literar.
O parte din emisiunile Monicăi Lovinescu pot fi ascultate AICI.
