Adina Demian este cofondatoarea Editurii Psihobooks și psihoterapeută certificată internațional în psihoterapia centrată pe scheme cognitive.
În România, țară în care unu din cinci cupluri căsătorite ajunge la divorț din cauza bătăilor, alcoolismului, infidelității, organizațiile non-guvernamentale atrag atenția că violența crește de sărbători.
Se adaugă și această imagine idealizată și romanțată despre ce trebuie să simțim de sărbători – neapărat numai emoții pozitive, entuziasm și bucurie, spune terapeuta.
„Sunt anumite criterii care contribuie la violența în familie. Pe de o parte, timpul petrecut împreună mai mult. Probabilitatea să ne apăsăm butonașe care să ne declanșeze emoțional și să ne deregleze e mult mai mare. Consumul de alcool e celălalt aspect care contribuie într-un mod foarte important la activarea agresivității și a violenței”, susține Adina Demian.
În combinația dintre cei doi factori apar „Călăreții Apocalipsei” – patru comportamente extrem de toxice:
„Unul dintre călăreții apocalipsei e nimeni altul decât critica. Spunem cu ușurință: «Ah, iar n-ai spălat vasele!», în loc să spunem: «Știi, am agreat împreună că speli tu vasele astăzi, poți te rog să faci asta pentru mine acum?». Un alt comportament toxic e defensiva: «Normal că am țipat la tine, doar n-ai făcut ce ți-am zis eu!».”
Împietrirea e un alt „călăreț al apocalipsei”, explică aceasta: „E un comportament toxic care contribuie mult la amplificarea conflictului. Și în special bărbații împietresc. Antidotul la împietrire e: «Mă simt copleșit acum, te rog, lasă-mă măcar 20 de minute, în care să mă reglez și să revenim în discuție!».”
Și ultimul, cel mai rău și care nu are antidot și trebuie eliminat fundamental, este disprețul, atunci când devalorizăm, jignim, îl tratăm pe celălalt fără considerație, îi punem tot felul de etichete. E cel mai dureros și cel mai toxic dintre toate.
Cum le poți face, totuși, față? „Un simplu inspir și expir profund te pot ajuta să amâni un răspuns care ar putea fi dureros pentru partener sau pentru parteneră. Ajută să îți dai o mică fereastră.”
„Femeile au nevoie de siguranță, bărbații de încredere”
Femeile sunt vulnerabile și simt mult mai intens decât bărbații frica, frica de izolare, frica de a fi rănite, frica de a fi deprivate, spune psihoterapeuta. Bărbații, în schimb, simt mult mai intens rușinea și inadecvarea:
„Orice stimulare bruscă, cum ar fi să vină partenera și să ridice tonul: ți-am spus de 1.000 de ori cutare lucru, pentru creierul unui bărbat va fi dereglant, el se va simți neliniștit, inadecvat. Adică: am făcut ceva în neregulă, nu sunt un partener suficient de bun, nu sunt un cap de familie adecvat și mi-e rușine. Se poate ajunge și la violență din cauza aceasta.”
Femeile pot evita critica, explică aceasta, știind că bărbații sunt foarte sensibili la a simți rușine. Ele pot transmite ce își doresc într-o manieră pozitivă, pentru a nu ajunge la situația în care bărbații, din cauza criticilor și a rușinii pe care o simt, să plece din casă sau să se retragă la televizor sau pe calculator.
Pe de altă parte, și femeile se simt neliniștite atunci când se simt departe de partenerul lor și neconectate cu el, iar dacă femeile au nevoie să comunice, să fie îmbrățișate, ascultate, bărbații au nevoie să fie apreciați, să se simtă importanți și valoroși.
„Femeile ar trebui să le permită partenerilor să-și ia un spațiu de solitudine atunci când au nevoie, fără să meargă critice și nemulțumite înspre ei. Ei se simt foarte iubiți și conectați când partenerele lor le respectă rutina. Bărbații ar trebui să vorbească cu partenerele lor, să le întrebe cum le-a fost ziua, să le întrebe dacă le pot ajuta cu ceva, să ofere gesturi de tandrețe, să le îmbrățișeze mai des, să le țină de mână, să le zâmbească, să se uite la ele, să le asculte”, spune Adina Demian.
„Atunci când criticăm, nu cerem ce avem nevoie”
Atunci când criticăm ne concentrăm doar pe ce n-a făcut celălalt în regulă din punctul nostru de vedere, doar pe greșelile pe care el le face, lucru care activează cu foarte multă ușurință în bărbați rușinea, inadecvarea, îi face fie să se retragă, fie să scape de rușinea care le invadează efectiv sistemul nervos și fizic pentru multe ore, explică psiholoaga.
Și uneori se ajunge din această cauză la violență: „Cortizolul care e dat de rușine îi acaparează să fugă de ea prin agresivitate, prin furie. Vor să fugă de rușine prin furie. După aceea, devine un automatism. Cu cât aplic mai mult un comportament nesănătos, cu atât mai puternic și generalizat devine acel comportament nesănătos.”
Să nu uităm cum ne educăm fetele și băieții și cum ceea ce copiii primesc de mici se tranferă în cuplu, odată ajunși adulți:
„Fetițele sunt învățate că, dacă exprimă vulnerabilitate, primesc alinare. În schimb, băieții sunt descurajați să fie vulnerabili, ajung să creadă că doar dacă o reprimă și o ascund, pentru că sunt inadecvați, e rușine dacă o arată în exterior, pot primi alinare și acceptare. Ei sunt inundați de rușine și tind să se retragă. Și nu vor ști, bărbați devenind, să exprime emoțiile pozitive.”
Ce învață băieții de la tații lor?
De la tații lor băieții pot învăța că e foarte ușor pentru ei să interacționeze cu obiecte neînsuflețite, pentru că bărbații asta fac, sunt foarte pricepuți la a gestiona obiectele și mai învață că nu trebuie să facă nimic pentru relație, pentru că face femeia totul pentru ei, pentru că observă cum mama merge în repetate rânduri înspre tata să se conecteze cu el, explică psihoterapeuta.
Iar fetele de la mame? „Învață că e nevoie să depună eforturi susținute pentru a se putea conecta cu partenerul.”
Adina Demian spune că, dacă vom înțelege aceste diferențe fundamentale între femei și bărbați, această dinamică frică - rușine, și ne vom proteja unii pe alții, bărbații căutând să activeze cât mai puțin frica partenerelor de izolare și de rănire, femeile necriticându-i și făcându-i să se simtă mai puțin rușinați și mai mult apreciați, vom putea cu adevărat să ne bucurăm de relațiile pe care le avem.