Una dintre cele mai afectate familii este cea a inginerului – pensionar Constantin Nicolae Gavrilescu. Cu soția arsă pe o treime din trup, cu cele două corpuri de case rase deja de pe fața pământului, bărbatul abia își stăpânește emoția la întrebarea cum sunt sărbătorile pentru familia sa.

„Încerc să le fac, cât de cât, în sensul că voi avea masa de sărbători asigurată, dar nu mizez pe treaba asta”, spune Gavrilescu.

Mâncarea o va primi la restaurantul hotelului unde stă în continuare, pe banii companiei Flagas, în curtea căreia s-au produs pe 26 august seara cele trei explozii care au dus la moartea a șase oameni, rănirea altor 57 și avarierea, totală sau parțială, a 97 de imobile.

Lungul drum al promisiunii către casă

La zece zile după incident, reprezentanții Flagas declarau pentru Europa Liberă că vor să rezolve cât mai rapid problemele. Dădeau drept exemplu chiar cazul familiei Gavrilescu.

„După ce vom obține această autorizație de construcție, ne vom apuca de reconstrucția casei, cu firma pe care o avem contractată”, susținea Valentin Iancu, manager dezvoltare Flagas.

Acesta avansa chiar termene concrete.

„Sperăm ca în maximum două săptămâni, trei săptămâni să fie casa cu totul gata. În același timp, ne-am înțeles cu domnul Gavrilă (Gavrilescu, n.r.) Nicolae că-i vom mobila casa, îi vom utila casa, ba, mai mult, îi vom face și contractele aferente utilităților. Să sperăm că așa vom colabora cu toți locuitorii din această comună”, mai spunea Iancu.

Decizia de demolare a fost rapid scoasă și pusă în execuție. Apoi, liniște.

Două luni mai târziu, în octombrie, Nicolae Gavrilescu arăta Europei Libere cu ce s-a ales în schimbul celor două corpuri de casă distruse.

„S-a eliberat terenul și s-au evacuat ruinele. M-a contactat constructorul și a spus că n-au putut să încheie contractul. Le-a propus contractul, dar trebuiau ei să depună un avans, ceea ce nu s-a întâmplat, motivația fiind că au fost blocate conturile”, a explicat Constantin Gavrilescu.

Victima susținea chiar că reprezentanții Flagas nu mai răspund nici măcar la telefon: „Nu pot lua legătura cu cei de la GPL, nu mă mai contactează, nu mai răspund la telefon, urmează să găsim o altă soluție”.

Situația era neschimbată după trei luni, în noiembrie.

„Nu am nicio informație în care să spună că va începe o construcție. Ce au fost, au fost niște vorbe goale, chiar dacă proiectul a fost făcut, nu s-a eliberat autorizația deoarece cei de la Flagas nu au adus proiectul validat”, spunea Gavrilescu

Birocrația folosită ca scuză

Reprezentanții Flagas s-au apărat și au dat vina pe birocrație: casele vechi, ca ale lui Gavrilescu, nu au toate actele în ordine.

„Cu domnul Gavrilescu i-am oferit să-i construim casa și i-am făcut absolut tot: cadastru, intabulare... Dânsul nu a avut nimic la primărie intabulat, adică nici măcar autorizație de construcție. A fost o declarație de luare în evidență, la taxe și impozite, pe 60 de metri pătrați”, a spus Valentin Iancu pentru Europa Liberă.

Acesta susține că Flagas s-a oferit să-i construiască o casă de 75 de mp, dar proprietarul a cerut 145 de metri pătrați, apropiat de valoarea însumată a celor două corpuri de clădire.

Patru luni mai târziu, în decembrie, totul nu a depășit stadiul de vorbe.

„M-a sunat și Iancu Valentin (managerul de dezvoltare Flagas, n.r.) să-mi facă o propunere care mie mi s-a părut așa, de râsul curcii, în sensul că, vezi doamne, patronii au hotărât că-mi oferă o locuință mobilată, cu un spațiu util de 80 de metri pătrați sau echivalentul a 100.000 de euro”, a spus Gavrilescu.

Supraviețuire în containere

Și casa familiei Iliescu, una dintre cele mai frumoase din Crevedia, a fost puternic afectată de explozii.

Cei zece membri, dintre care patru copii, trăiesc în cinci containere puse la dispoziție de autorități.

„Eu vreau ceea ce aveam, pentru că nu eu l-am invitat (pe administratorul firmei Flagas, n.r.) să-mi proiecteze din explozia aceea, în mijlocul curții, peste foișorul meu, un camion care pur și simplu s-a topit. Nu noi v-am invitat, oameni buni, să ne distrugeți viețile!”, își plângea soarta, în septembrie, Doina Iliescu.

Vila în care locuise până atunci familia extinsă avea 470 de metri pătrați și adăpostea trei familii.

Abia după trei luni au ajuns la un acord cu Flagas, motiv pentru care a demarat o expertiză. „Sperăm ca în 2025 banii să fie recuperați”, explică Doina Iliescu varianta optimistă a scenariului.

În ajunul sărbătorilor, familia sa găsește și mici motive de bucurie.

„Cristi (nepotul de 12 ani, n.r.) e fericit că are la ce cânta, la pian, a avut un concurs, a luat premiul de excelență. Ce să facem, cine se poate obișnui, în condițiile pe care le avem? La început ne venea să urlăm. Nici acum nu e o plăcere, dar ce să fac?”, explică femeia stările prin care trece.

În primăvară, vila abia construită, de care n-au apucat să se bucure prea mult, va fi pusă la pământ. Experții consideră că exploziile și incendiul au afectat-o puternic, încât trebuie demolată

Sinistrații au fost uitați

În urma exploziilor din 26 august au murit și șase persoane. Doi dintre ei, soț și soție, erau părinții Oanei Barbu.

„Nu am semnat absolut nimic, nu ne-a contactat nimeni, așteptăm să fim contactați”, declara în septembrie Oana Barbu pentru Europa Liberă.

Cu doar câteva zile mai devreme, Valentin Iancu, managerul de dezvoltare Flagas, spunea tot pentru Europa Liberă: „Suntem deschiși la dialog și vom face tot ce e posibil și stă în puterea noastră să le asigurăm sprijinul, și financiar, și material, tot ceea ce este necesar.”

Patru luni mai târziu, Oana Barbu a început demolarea casei părintești, afectate de explozii, cu ajutorul autorității locale.

„Nu ne-a contactat nimeni, nu am vorbit nimic cu ei până acum”, a răspuns Oana Barbu la întrebarea adresată de Europa Liberă dacă au fost totuși contactați de Flagas sau reprezentanții legali.

Familia ei ar vrea să ridice o construcție nouă, dar nu are bani.

Se apropie Crăciunului și un vânt umed și rece bate prin Crevedia. În camera de hotel în care locuiește, familia Gavrilescu așteaptă sărbătorile de iarnă.

„N-am făcut încă brăduțul, dar încerc să fac rost de unul micuț, niște beteală... Vor fi niște sărbători triste, ca să nu zic foarte triste”, încheie Nicolae Gavrilescu.