În timpul ultimei săptămâni de lupte, forțele armate ucrainene au capturat zeci de localități în regiunea Kursk și au ajuns în orașul Sudja, în care locuiesc cam 5.000 de oameni.
Acum, locuitorii centrului regional fug în masă din casele lor.
În același timp, nu se știe nimic despre soarta a 2.000 de oameni care nu au putut sau nu au vrut să părăsească zonele cuprinse de lupte. Rudele caută recruții dispăruți, care fuseseră chemați să lupte la granițe.
Familia lui Pavel Turyev, în vârstă de 18 ani, un soldat chemat în regiunea Kursk din Republica Komi, nu a putut să-l mai contacteze pe tânăr din 6 august.
„Pe 5 august, Pașa mi-a scris că ar fi trebuit să fie transferat în altă locație. Și pe 6, i-a scris tatălui său că nu au fost transferați nicăieri. Apoi a dispărut. Unde este copilul nostru? Nimic nu prevestit necazul!”, spune Natalia Turyeva, mătușa lui Pavel.
Băiatul a fost recrutat în armată din satul Mordino, din Republica Komi, în decembrie anul trecut. A servit timp de câteva luni lângă Briansk, apoi, împreună cu alți recruți, a fost transferat la Kursk.
În momentul în care nu l-au mai putut contacta, rudele lui au sunat pe toată lumea.
„Am găsit o grămadă de numere, am sunat la 117 - Ministerul Apărării, au luat datele. A doua zi au sunat înapoi și au spus că nu e pe lista celor dispăruți, uciși sau răniți. Astăzi am încercat să sun din nou la Ministerul Apărării ca să aflu ce este în neregulă cu el. Prima dată am stat pe linie 47 de minute, a doua oară – 43 de minute. Nu au răspuns deloc. Biroul de înregistrare și înrolare militară mi-a dat un număr de linie telefonică, dar nu am reușit să iau legătura de joi. Nu renunțăm, dar nu mai știm cum să procedăm. Fratele meu, tatăl lui Pașa, le-a scris biroului de primire al lui Uiba (Vladimir Uiba, șeful Republicii Komi), comisiei pentru drepturile omului... Dar deocamdată este inutil. Înțeleg că suntem mulți păriniți în această situație. Tot ce trebuie să facem este să așteptăm, să sperăm și să credem”, spune Natalia.
„Nu credeam că ne va afecta și pe noi”
„Multe mame din Komi își caută fiii care fost înrolați și care au ajuns lângă Kursk. Și în Namsk, și în alte sate vecine”, spune Natalia. Ea susține că fiul unei prietene, care s-a întâmplat să fie și el în zona Sudja, a sunat-o recent și a spus că este bine.
„Nu m-am gândit niciodată că asta ne va afecta și pe noi.”
„Acum urmăresc știrile din grupurile locale, dar nimic. Am citit un comentariu: cineva a scris că nu sunt blocați la graniță. Dar de ce nu spun, dacă sunt acolo! Pașa nu mai spusese că sunt probleme în regiunea Kursk. Nimic ca 6 august nu s-a întâmplat vreodată. Și acum nici măcar nu știm unde este copilul nostru”, mai spune Natalia.
„Acum, singurul meu fiu este în apropiere de Sudja și de ieri seară nu a mai fost niciun contact cu el, îmi amintesc cum au fost trimiși acolo pur și simplu pentru a «sta în picioare», așa cum spunea comanda, și nu pentru a apăra teritoriul rus de tancuri și vehicule blindate. Nu am idee. Nu eram pregătiți pentru asta, iar recruții au fost desemnați să îndeplinească sarcini de apărare de acest nivel. În același timp, toată lumea strigă din toate colțurile că totul este rău cu ucrainenii, din moment ce ne acaparează deja teritoriile. N-ar fi mai bine să explicăm ce se întâmplă cu noi și unde sunt acum fiii noștri?!”, scrie pe rețelele de socializare Victoria Yukhno, mama unui alt recrut.
Astăzi, părinții soldaților recrutați care au dispărut în regiunea Kursk înregistrează mesaje video către președintelui Rusiei și cer reîntoarcerea copiilor lor. Dar fără niciun rezultat. Nu există niciun răspuns la aceste solicitări.
Videoclipurile filmate de ucraineni cu prizonierii de război ruși sunt difuzate în mod regulat în mediul online. Canalul de Telegram Z-channels a scris și despre faptul că Forțele Armate ucrainene au capturat mai mulți soldați ruși în timpul luptelor din regiunea Kursk.
Într-unul dintre videoclipuri, un soldat rus spune că a fost capturat lângă satul Sverdlikovo din regiunea Kursk.
„Sunt recrut, am fost la punctul de pază al satului Sverdlikovo. «Akhmat» era la punctul alăturat. Când am fost înconjurați, au fugit. Pentru că, așa cum cred și așa cum spun băieții, Kadîrov a spus: «Cecenii nu renunță». Și ori de câte ori e vreo amenințare, ei fug, ca să nu fie prinși. Din această cauză ne-au luat prizonieri”, spune recrutul.
Într-un alt videoclip, un recrut de 19 ani pe nume Yaroslav, capturat și el, spune că a reușit să tragă doar două cartușe. După aceea, a ajuns la granița cu Ucraina.
„Am petrecut 45 de zile la KMB (cursul pentru tinerii luptători ), am fost învățați să facem exerciții de antrenament și odată am fost duși la tragere. Am tras două runde în total”, spune prizonierul de război.
Pe 12 august, s-a aflat că Forțele Armate Ucrainene au capturat alți 29 de soldați ruși. Nu se știe dacă vorbim sunt recruți sau soldați contractuali ai Ministerului rus al Apărării.
„Nimeni nu a avertizat”
În ultima săptămână, mii de oameni au părăsit regiunea Kursk. Oamenii au plecat în grabă, lăsând în urmă lucrurile și documentele necesare.
Mulți credeau că se vor putea întoarce acasă repede.
În același timp, autoritățile nu au evacuat populația - oamenii au trebuit să se descurce singuri.
„Suntem obișnuiți cu bombardamentele, am susținut «Operațiunea militară specială», ne-am ajutat armata și am ajutat încă din primele zile de la începerea Operațiunii. Am rămas cu copiii, fără adăpost, fără plăți, fără bani, copiii noștri se tem să doarmă noaptea. Au rămas acolo rudele, nu putem să le sunăm... ”, se plâng locuitorii din Malaya Loknya, cu ochii în lacrimi, într-un mesaj video adresat președintelui.
Locuitorii din regiunea Kursk cer sprijin de la Putin, dar până acum maximul pe care le-au dat autoritățile este de 10.000 de ruble (aproximativ 100 de euro).
După cum a declarat guvernatorul regiunii Kursk, Alexei Smirnov, 121.000 de locuitori din regiune au fost deja evacuați sau lăsați pe cont propriu.
Aproximativ 180.000 de persoane trebuie evacuate. Potrivit guvernatorului, nu se știe nimic despre soarta a cel puțin 2.000 de oameni.
Acum, cei dispăruți sunt căutați de către rude și voluntari.
Primele mesaje au început să apară pe paginile locale de internet pe 7 august. De cele mai multe ori, cei dispăruți sunt bătrâni care nu au vrut să-și părăsească casele. Nu există comunicare în zonele de frontieră, așa că rudele nu-i pot contacte telefonic.
Victoria Baidak și familia ei au părăsit Sudj și au plecat în afara regiunii Kursk.
Bunicul ei, Viktor Nikolaevici Baidak, care are 73 de ani, a rămas în satul Goncharovka. A refuzat să plece. Ultima dată când au vorbit a fost pe 6 august.
„Acolo nu sunt apă sau gaz. Poate că nu are unde să încărce telefonul și nu e nicio modalitate de a comunica”, spune Victoria.
„Bunicul meu nu a vrut să plece, la fel ca mulți oameni în vârstă. Am sperat că se va termina repede. Și am contat și pe asta. Bunicul locuiește singur. Și acum îl căutăm. Nu avem nicio legătură cu nimeni, colectăm informații pe rețelele de pe socializare”.
Ekaterina Goneeva își caută tatăl în vârstă de 54 de ani, care a rămas la Zaoleșenka, o așezare din districtul Sudjanski.
Când au început luptele, mama și surorile ei au fugit din regiune, dar tatăl nu a vrut să părăsească ferma și animalele de companie.
„Mama și surorile mele au spus că pleacă la auzul zgomotelor constante ale exploziilor. Pe drum nu au fost bombardamente. Un vecin ne-a ajutat să plecăm. Dar tata a rămas, iar acum nu știm cum să-l evacuăm din acest loc groaznic. Nu am mai vorbit cu el din 7 august. Încercăm prin 112, lăsăm cererile voluntarilor, dar până acum totul este în zadar”, spune Ekaterina.
Ea însăși locuiește în Belgorod, bombardat tot timpul, însă evenimentele din regiunea Kursk au fost o surpriză completă pentru ea:
„În martie, la Belgorod, a fost înfricoșător. Acum nici nu îmi pot imagina prin ce au trecut oamenii din Sudja. La început, nimeni nu s-a gândit sau, mai precis, nimeni nu a avertizat din surse oficiale – măcar din gură în gură - că va continua. Am crezut că va fi un alt atac al Forțelor Armate Ucrainene, doar că mai puternic decât de obicei. Dar pentru ca... Rusia începe cu granițele sale. Cine ar fi crezut că sunt atât de nefortificate?
Echipa de căutare „Lisa Alert” spune că, în perioada 7-11 august, voluntarii au primit 222 de solicitări de căutare a persoanelor în districtul Sudjanski. Voluntarii caută familii întregi, așa că sunt de fapt mai mulți oameni dispăruți decât cererile făcute. Cea mai tânără persoană dispărută are 11 luni, iar cea mai în vârstă - 101 ani.
Voluntarii au reușit să afle soarta oamenilor din 24 de cazuri. Toți au fost găsiți în viață. Pe 11 august au primit 66 de cereri - doar două dintre ele nu au avut legătură cu dispariții în zonele de frontieră ale regiunii.
„Vă rugăm să rețineți că aceste cifre nu sunt absolute și nu reflectă numărul de persoane dispărute într-o anumită zonă. Printre solicitări pot fi atât cereri false, cât și persoane dispărute din alte circumstanțe”, a menționat Olesya Partaluk, secretar de presă al „Lisa Alert” din regiune.
Armata ucraineană a intrat în regiunea Kursk pe 6 august, spărgând granița ruso-ucraineană. O săptămână mai târziu, Forțele Armate Ucrainene au capturat Sudja, un oraș cu o populație de aproximativ 5.000 de oameni. Pe 12 august, soldații ucraineni au publicat imagini din Piața Sovietică centrală și străzile din apropiere de Sudja. Autenticitatea videoclipului a fost confirmată de experți militari. Șeful regiunii Kursk, Alexei Smirnov, a spus că 28 de așezări din regiune sunt sub controlul Forțelor Armate ucrainene. Pe fondul luptelor, bombardamentele zonelor de frontieră s-au intensificat. Pe parcursul unei săptămâni, 12 persoane au murit și peste 120 au fost rănite, a spus Smirnov.
Articol publicat inițial pe severreal.org.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
