Alegerile prezidențiale din 2024 sunt esențiale pentru democrația românească.
Războiul sângeros al Rusiei contra Ucrainei cu care România se învecinează de-a lungul unei frontiere de 830 km, contextul occidental frământat de flash-uri neonaziste și/sau autoritariste, minciunile propagandei azvârlite dinspre Moscova & asociații pe rețelele de socializare, dar și în mediile artistice sau academice se numără printre motive.
La acestea se adaugă dificultățile și obstacolele din interiorul partidelor politice românești în a-și construi ierarhii veritabile și eficiente. Cine, cum și de ce ajunge în primul cerc al partidelor de guvernare și de acolo în fruntea instituțiilor țării sunt întrebări cu răspunsuri deseori stânjenitoare. Uneori, foarte stânjenitoare.
Ce e de făcut? Istoria ne arată că, atunci când lucrurile sunt atât de încurcate încât chiar și cei care au dreptate devin adversari, când adevăratul profesionalism este blocat de rea-voință, frică sau neputință, când dezamăgirea și oboseala riscă să umbrească soluții posibile, există o singură cale: adevărul.
Ne-am obișnuit să spunem că adevărul este complicat. Nu este. Adevărul este doar infinit, nesfârșit, imposibil de cuprins din toate unghiurile.
Dar să spui adevărul tău, adevărul care ține de tine, cu respect și, eventual, grijă și compasiune pentru ceilalți, nu e greu. E simplu. Energizant. Unește.
De ce? Dincolo de frica și întunecimea de dinaintea adevărului e libertatea. Când ai spus adevărul, ești liber. Iar în libertate apar soluțiile.
De aceea dictaturile sau regimurile în care adevărurile sunt evitate, ocultate sau de-a dreptul prigonite duc la sărăcie și își auto-alimentează nevoia de teroare și minciună. Fără adevăr, lucrurile se complică în asemenea hal încât devin necesare revoluțiile - adică răsturnarea prin violență a unei stări de lucruri devenite intolerabile.
Regele Mihai a murit în exil, la 96 de ani, după ce petrecuse câțiva ani în România postdecembristă.
Omul acesta l-a înfruntat pe Hitler, apoi pe Stalin, a văzut după, vreme de decenii, conivența Occidentului cu URSS de teama războiului nuclear. A trăit prăbușirea comunismului, dar a făcut cunoștință și cu dărâmăturile și epavele morale lăsate în urmă. Dar mai presus de orice, Mihai I a iubit România.
De-adevăratelea.
Este argumentul cheie pentru care vă invităm să citiți textul și/sau să urmăriți un fragment video relevant din interviul document cu Regele Mihai I, luat de istoricul Stelian Tănase, înainte de alt moment în care România se afla la răscruce: intrarea sau nu în Uniunea Europeană/ adaptarea sau nu la Uniunea Europeană, în primăvara lui 2005.
Întors din pribegie, după jumătate de secol, Regele Mihai abia dacă își mai recunoștea țara. Politica - de bine de rău pluralistă - a ajuns să se confunde cu trasul de sfori, iar guvernanții cu făcătorii de „mișmașuri și coțcării” în timp ce oamenii obișnuiți abia reușeșc să facă față greutăților.
Cum facem ca România să își vină în fire și să redevină România? - aceasta este marea întrebare pe care Mihai I a adresat-o constant liderilor politici și societății românești amorțite, ani și ani de-a rândul, după Revoluția Română din 1989.
Politica e un lucru grav. E un lucru serios. Este despre viețile oamenilor. „Totul depinde de cine este sus”, spune acest om bun și bătrân, acum un alt chip din galeria vechilor portrete de voievozi.
„Să găsim oamenii care trebuie, care vor într-adevăr cu tragere de inimă şi iubire de ţară, să uite puţin de ei înşişi”.
Domnule viitor Președinte,
Potrivit spuselor acestui erou din vremuri încă și mai rele decât cele de astăzi, ideea principală a mandatului dvs. ar fi să spuneți adevărul. Și să vă numărați, măcar în parte, printre cei dispuși „să uite puțin de ei înșiși”.
Deși pare dificil, sigur nu e imposibil dacă veți câștiga aceste alegeri corect, fără „coțcării și mișmașuri” și dacă veți spune sincer alegătorilor ce îi așteaptă după încheierea acestui an electoral.
Europa Liberă a adresat încă din septembrie invitații tuturor candidaților cu șanse de a intra în turul II al prezidențialelor.
Au răspuns Elena Lasconi, candidata USR, și Mircea Geoană, liderul România Renaște. Le mulțumim.
Îi așteptăm în continuare pe prim-ministrul Marcel Ciolacu (PSD), partenerul de guvernare, Nicolae Ciucă (PNL), și pe George Simion (AUR) la Europa Liberă.
Curaj.
Ce aveți de făcut în următorii cinci ani e cu siguranță mult mai greu decât să răspundeți la întrebările unui jurnalist onest într-o redacție respectabilă din țara civilizată numită România.
În plus, întrebările noastre sunt transparente.
Întrebările Europa Liberă sunt legate exclusiv de fișa postului de Președinte al României, potrivit Constituției și legilor țării, și de valorile pe care românii le-au apărat ieșind în stradă contra tancurilor și la 8 noiembrie 1945 și pe 16-22 Decembrie 1989.
Regele Mihai: „Cum ajungem ca România să fie România? Aici e cheia”
Stelian Tănase/ Palatul Elisabeta, București, aprilie 2005: Cum vedeţi acum că sunteţi în ţară istoria României de când o ştiţi? Ce ni s-a întâmplat în secolul XX? Ce s-a întâmplat cu această ţară?
Regele Mihai: Când m-am întors în 1997, întâi că pentru mine totul era ceva cam necunoscut. După 50-60 de ani trecuţi, cu tot ce s-a întâmplat aici, eram nedumerit puţin. Ce am găsit eu, într-o bună parte, a fost căldura oamenilor şi felul cum au reacţionat când am venit. Erau cum ştiam eu românii dinainte.
Dar ca să fac o medie generală, o gândire generală despre ce am găsit aici, am fost foarte trist! Fiindcă pe lângă aceşti oameni care erau la sate când umblam, descosând aşa, şi cu alte persoane, nu numai ţărani, am băgat de seamă foarte clar că toată mentalitatea noastră românească este complet diferită.
Într-un sens - nu vreau să se înţeleagă greşit că nu spun într-un sens peiorativ - în anumite lucruri pe care le simţeam, parcă nu îmi mai recunoşteam ţara. Şi îi înţeleg în bună parte, pe românii noştri care au trecut prin ce-au trecut. Dar simţul ăsta românesc al lor a fost alterat foarte mult din cauza prigoanei, din cauza a tot ce s-a întâmplat.
Educaţia a fost aproape nulă faţă de ce ştiam noi înainte. Cu toate teoriile, cu toate minciunile spuse, când întrebam de ce e aşa - mi se spunea (semn de în dorul lenii n.n.) „Aaa, da, asta a fost, acum lucrurile sunt diferite”. Sigur că sunt diferite, numai că asta nu înseamnă că aşa este bine. Asta este! (Râde amar n.n.)
Mulţi spun că eu am idei din trecut. Bine eu am trăit în trecut, dar ştiu ce înseamnă moralitatea, cinstea, felul de a te purta, maniere, lucruri de felul ăsta, lucruri pe care acum nu le mai găsesc. Cred că l-am cam lovit pe domnul respectiv puţin. Încet - încet, am umblat mai mult în afara Bucureştiului. Bucureştiul nu e chiar ţara românească (râde bonom n.n.). Asta se ştie despre toate capitalele din lume ...
Pe cât am putut am umblat prin țară. Numai că şi acolo sunt nişte lucruri care denotă puţin politicianismul. Nu puteam să intru într-un sat sau într-un orăşel fără să fie plin cu microfoane, să ţin discursuri!? Bine, dar eu nu am venit să ţin discursuri, eu am venit să văd oamenii, să mă întâlnesc cu ei, să vorbesc puţin cu ei.
Dar cu toată învălmăşala asta în jur, nu puteam să dau de omul simplu, omul de rând. Era foarte greu. Când intram în câte un sat în care nu ştia nimeni că vin, acolo era ceva!
Săracii oameni! S-au chinuit aşa de mult ca să poată să traiască… din firimituri. Şi asta strică mentalitatea (are lacrimi în ochi, regele e foarte trist n.n.).
Stelian Tănase: Ce e de făcut acum?
Regele Mihai: Ce pot eu să sper sau să văd pentru România este, bineînţeles, în primul rând să-şi găsească locul ei înapoi în Europa. Că e Uniunea Europeană, că sunt alte lucruri (organizaţii n.n), eu vorbesc de simţământul românesc în privinţa asta, care poate diferă puţin de politica-politică, de politica propriu-zisă.
Noi am făcut parte din Europa de când ne ştim noi, de la Carol I cel puţin. România să-şi regăsească locul aici, în Europa.
Apoi, cum să punem nişte baze serioase pentru ţară.
Să găsim oamenii care trebuie, care vor într-adevăr cu tragere de inimă şi iubire de ţară, să uite puţin de ei înşişi.
Asta poate nu o să le placă la mulţi. Politica, bineînţeles, că este necesară, asta se face peste tot, dar să nu treacă interesele politice în faţa intereselor ţării - ştiu că e un lucru destul de greu de înţeles asta.
Dar câteodată – liderii noştri, fie că sunt militari sau altfel - trebuie să ia decizii şi să facă lucruri care sunt mult contrare celor ce ar voi ei pentru interes personal. Aici e marea dificultate. Fiindcă din câte am văzut eu cu educaţia asta, oamenii nu se mai gândesc la lucrurile astea.
Nu vorbesc numai de sus şi jos, dar şi de oameni din diferitele straturi cu care am avut întâlniri.
Cum ajungem ca România să fie România? Aici e cheia. Eu spun un lucru - nici asta nu vreau să fie interpretată greşit - dar depinde foarte, foarte mult de cine este sus.
Fiindcă poţi să ceri fel de fel de lucruri şi pe urmă dacă se află că cel care a vorbit despre asta, a făcut fel de fel de coţcării şi mişmaşuri, s-a dus.
Este o viaţă extrem de grea, foarte dificil să poţi să te ţii câteodată. Mi s-au întâmplat şi mie, personal lucruri de astea, dar am avut-o alături pe mama mea (Regina Mamă Elena, un om de o moralitate excepțională chiar și în cele mai periculoase momente n.n.)
Guvernul se schimbă, oamenii se schimbă, mai vin aşa, mai vin de toate felurile, dar chestiunea mare este ce simt din punct de vedere românesc! Una e să spună vorbe mari şi discursuri şi alta e să vezi ce se întâmplă în fapt. Asta e.
Regele Mihai: Când au venit rușii, oricine a fost cineva în ţara românească a fost lichidat
Stelian Tănase: Cum erau românii înainte de război, era altă lume? Mă gândesc la anii '20-30, apoi au avut un şir de dictaturi - de la dictatura lui Carol al II-lea, dictatura militar-legionară, după aceea dictatura lui Antonescu singur, după aceea dictatura comunistă care a fost atât de lungă. I-a schimbat mentalitatea românului această perioadă lungă de dictatură lungă şi de lipsă de libertăţi şi democraţie?
Regele Mihai: Faţă de ce ştiam eu înainte, în ani '20 poate nu, dar în anii '30, mentalităţile, cum am spus, s-au schimbat mult fiindcă au fost atâtea frecături, atâtea lucruri oribile care s-au întâmplat şi aici. Eu nu zic că în anii '30, toate lucrurile au fost perfecte, asta nu se poate nicăieri. Dar cel puţin ştiu că România a înflorit economia românească a fost imperfectă, dar a fost în regulă, politica externă a noastră s-a făcut cât s-a putut, cu Titulescu, spre Occident, ministerele partidelor s-au străduit. În anii '38-'39, standardul nostru de viaţă aici era aproape echivalent cu Franţa şi cu Belgia!
Leul nostru pe vremea aceea era la partitate cu dolarul. Asta înseamnă totuşi că am făcut treabă noi.
Stelian Tănase: Era într-adevăr o situaţie economică bună.
Regele Mihai: Lucrurile s-au încurcat în a doua jumătate a anilor 30, nişte atitudini pe care tatăl meu (Regele Carol al II-lea n.n.) le-a scăpat de sub control, problemele politice au mai stricat ceva, dar totuşi rămăsese trunchiul, ca să zic aşa. După război, problemele interne au fost mai puţin importante.
Iar în momentul în care au venit ruşii, sovieticii să spunem aşa, comuniştii, atunci a început să se destrame totul. Deşi eu, personal şi românii nu suntem simpatizanţi ai dictaturilor, de orice culoare or fi, ele s-au întâmplat cum s-au întâmplat. Dictatura lui Antonescu a fost cum a fost, dar când au venit sovieticii şi au început să-i încuie, să-i întemniţeze, cum am relatat înainte, asta a fost o catastrofă pentru noi. Tot ce a fost, oricine a fost cineva în ţara românească a fost lichidat.
Încetul cu încetul, mai repede, mai puţin repede, dar a fost lichidat. Ce a mai rămas atunci? Partidele politice, istorice au avut şi ele defectele lor, dar totuşi aveau o mare parte de naţionalism, în bunul sens, de patriotism. La ceilalţi, s-a văzut acolo, nu era nici un fel de patriotism, erau numai pentru ca să instaleze sistemul lor, bun-rău, cum era, numai să să fie comunism şi nimic altceva. Asta am trăit-o toţi, şi eu de afară şi ceilalţi de aici.
Ca să se repare toate aceste lucruri, bineînţeles, e nevoie de timp.
Numai că eu insist asupra acestor lucruri - cei care sunt sus în capul ţării, dacă dau o linie de conduită, extrem de fermă, eu cred că românii până la urmă îşi revin.
Dacă e ceva care nu e destul de hotărât... E foarte greu, ştiu, e foarte greu să fie hotărât când se moşteneşte o anumită situaţie care e aproape imposibil de moştenit. Dar un efort mare ar trebui făcut în sensul ăsta.
Regele Mihai: Comunismul e ca o boală gravă de care te vindeci, dar a lăsat urme
Stelian Tănase: Credeţi că românii şi-au pierdut încrederea în ei? Sau ce se întâmplă de fapt? Pentru că celelalte ţări s-au refăcut mai repede. România se reface mult mai încet, merge mult mai încet după drama asta.
Regele Mihai: Drama prin care am trecut noi a lăsat urme. Este ca o boală gravă de care te vindeci până la urmă, dar rămân nişte lucruri acolo, nu se poate chiar şterge tot.
Cred că cei din afară sunt mult mai dezvoltaţi ca noi, dar tot din cauza acestei situaţii dinainte de căderea comunismului. Dar românul nostru, cu toate defectele lui, dar are un talent mare, acela că învaţă foarte repede, când simte că e ceva serios.
Am văzut asta într-o grămadă de domenii, cum s-au descurcat mulţi în timpul războiului, când erau multe lipsuri, învăţau fel de fel de lucruri şi mergea. Scârţâia aşa, dar mergea.
Eu cred că dacă aceşti străini (occidentali n.n.) care ar fi venit cu tehnologiile lor, cu metodele lor, fie ele tehnice, sau economie, dacă era o conducere mai flexibilă, dacă ar fi fost atenţi conducătorii, s-ar fi făcut o treabă mai bună şi mai repede.
Eu nu am înţeles de ce nu s-a întâmplat aşa. Au venit câţiva români din afară, din America, din Anglia, chiar şi din Franţa. Oameni care şi-au făcut o situaţie bună, apreciaţi în afară, oameni care au învăţat, care ştiau o grămadă de chestiuni care la noi încă nu se făceau, au venit aici în ţarî să-şi ofere serviciile ca să înceapă să reconstruiască. Ei bine, nu au fost primiţi. Au fost daţi afară aproape.
Asta pentru mine este acea mentalitate dinainte - dacă vine cineva şi te învaţă să faci un anumit lucru şi ai mentalitatea aia complet inversă, bineînţeles că n-o să vrei să accepţi fiindcă îţi strică treburile pe care le faci pe sub masă, cum se spune (zâmbeşte ironic n.n.).
Asta ar fi marea mea dorinţă, dar nu ştiu cum se poate face, ca România să îşi revină. Nu se poate să fie ca înainte, nu poţi să te întorci înapoi complect, dar totuşi multe din lucruri care au fost înainte se pot reface acum. Nu ştiu cum aş putea să le urez oamenilor ca să mă înţeleagă mai bine. Să sperăm că ne putem reface ţara. Nu se poate face într-un an, doi, dar cel puţin să se vadă drumul.
Regele Mihai: Tinerii sunt cam dezamăgiţi...
Stelian Tănase: Cum vedeţi România în secolul XXI care a început acum? Oamenii simpli, cum vedeţi viitorul lor în continuare? Pentru că a spus-o Majestatea Voastră – oamenii au dus-o greu, mulți sunt săraci, se descurcă greu. Cum pot să scape din situaţia asta?
Regele Mihai: Românii simpli… Din punctul de vedere al tinerilor, acolo am observat deja ceva ce mi-a plăcut. Ei caută. Dar nu prea ştiu pe unde să o apuce, de unde să ia acel ceva pe care îl caută.
Eu am vorbit cu mulţi studenţi, întreabă fel de fel de lucruri care pentru noi sunt lucruri banale, dar săracii de ei, le-am şi spus-o: „Dacă voi nu ştiţi cum merg lucrurile astea, cum să vă hotărâţi ce trebuie făcut dacă nu aţi fost învăţaţi? Nu e vina voastră...” Eh, acolo ar trebui făcut ceva.
Stelian Tănase: În privinţa tinerilor.
Regele Mihai: Da. Numai că din cauza tuturor schimbărilor astea politice, lumea este atât de ocupată cu politica zilnică încât eu nu ştiu câţi se mai gândesc la tineri. Cei de la o anumită vârstă în sus, e deja mai greu. Ei au trăit deja 30 de ani prin toate dificultăţile. Eu aş vrea să văd tineri în special, care să se dezvolte cu o altă mentalitate, ceva mai cu picioarele pe pământ, serios, cu tragere de inimă. De învăţat învaţă foarte bine şi sunt foarte mulţi studenţi care intră la Universităţi, foarte bine. Numai că nu găsesc nimic de făcut aici şi pleacă afară! Şi acolo îşi fac o oarecare situaţie, în loc să o facă aici.
În România sunt plătiţi prost aici fiindcă economia încă nu este pusă la punct.
Nu aşa ca acum, să trenăm cu anii şi cu anii. Trebuie început ceva. Nu poţi să baţi din palme, să faci de a doua zi, dar trebuie totuşi să pui în faţa oamenilor un fel de tendinţă ca ei să vadă că este viitor, dacă lucrează fiecare la asta.
Dar pentru moment nu ştiu câţi văd drumul. Tinerii sunt cam dezamăgiţi. Şi îmi pare foarte rău pentru că tinerii sunt viitorul ţării, la urma urmei. Asta le-aş ura lor.
Dar ei singuri nu pot să se bage peste tot dacă nu îi primim!? Asta este.
Regele Mihai: Adaptarea noastră cu restul Europei trebuie să fie şi în suflet, şi în inimi, şi la cap
Stelian Tănase: Aş vrea să ne vorbiţi despre ziua în care va avea loc intrarea României în Uniunea Europeană. Cum o vedeţi? Faptul că România va fi din 1 ianuarie 2007 cu toate ţările europene la un loc.
(interviul a avut loc în aprilie 2005, cu o săptămână înainte de semnarea tratatului de aderare* n.n.)
Regele Mihai: Europa noastră a fost rău destrămată înainte, în timpul Războiului Rece. Şi acum cât de cât Europa însăşi să-şi găsească drumul.
Când noi o să intrăm alături de cei din estul european să fim membri acolo, asta trebuie să găsim în comun, ce facem, unde mergem, fără să călcăm prea mult în picioare prea anumitele susceptibilităţi din diferitele ţări.
Fiindcă dacă vii şi faci o apă din toate, nici asta nu se poate. Noi, europenii, după câte se vede peste tot, suntem mult prea individualişti ca naţionalităţi. Or, dacă vrei să faci o masă întreagă din asta, cum e în America, nu se poate, nu cred că o să meargă, o să iasă bucluc. O să trebuiască multă chibzuinţă.
Stelian Tănase: Majestatea Voastră crede că după 50 de ani de dictatură în România, după 15 ani de tranziţie foarte grei, românii, oamenii simpli – până la urmă nu guvernele fac lucrurile astea, cu oamenii - or să facă faţă? Europa vine cu exigenţe şi standarde foarte ridicate, şi de muncă şi de disciplină, de democraţie, de proceduri, de justiţie. Credeţi că România este pregătită şi că românii vor face face faţă la acest efort care înseamnă să fim împreună cu aceste ţări dezvoltate din Uniunea Europeană, din Europa?
Regele Mihai: Dacă România se înjghebează bine cu Europa, asta rămâne oarecum de văzut. Fiindcă mai avem multe de învăţat. Şi să lăsăm fiecare ideile noastre prea-prea accentuate fiindcă asta în comunitate în general nu se prea potriveşte, trebuie să ne adaptăm, trebuie să învăţăm multe.
Vedem lucruri care nu sunt bune în afară, să încercăm să le lăsăm deoparte.
Să punem mâna pe ce este serios şi bine. Aici mai avem de învăţat foarte mult.
Eu nu ştiu exact celalte ţări din blocul nostru, polonezii, şi balticii, şi bulgarii, ei au treburile lor fiecare, dar mă gândesc la ai noştri, fiindcă s-au învăţat atât de multe lucruri rele, obiceiuri necurate.
Ei, dacă lucrurile astea nu se schimbă, o să fim puşi iar la colţ. Chiar dacă intrăm acolo în 2007, dacă se întâmplă, dacă continuăm aşa, riscăm şi să fim daţi afară.
Cred că trebuie să tragem toţi cum trebuie. Trebuie să învăţăm lucruri care sunt poate contra simţămintelor unora, dar nu putem face altfel. Trebuie să ne aliniem cum trebuie, cu specificul nostru păstrat, care nu atinge interesul Europei în general. Şi nu cred că interesele noastre or să pericliteze Europa. Asta nu mai cred. Trebuie să învăţăm să ne îndreptăm, să ne curăţăm în suflet şi la cap! (arată spre cap n.n.)
Îmi pare rău că mulţi din preoţii pe care i-am văzut eu, tineri, când ies din şcolile teologice, ştiu că este extrem de greu ca dintr-o şcoală să aprinzi flacăra în sufletul oamenilor. Dar toată lumea merge la biserică, ascultă o predică, ies afară şi fac ca înainte.
Preoţii când fac predica să înveţe oamenii, mulţimea, oamenii simpli, de rând, să încerce, să facă să pătrundă în ei învăţăturile lui Hristos. Fiindcă acolo este morala cea mai pură şi curată din toate mentalităţile, educaţiile, din toate cele ce învaţă preoţii. Aici, în România, cam lipseşte.
Oamenii ies afară, continuă ca înainte. De asta spun că adaptarea noastră cu restul Europei trebuie să fie şi în suflet, şi în inimi, şi la cap (arată din nou la cap, zâmbind n.n.).
Însă pentru asta trebuie să fie învăţaţi. Omul simplu nu se gândeşte la toate lucrurile astea că el are destule buclucuri în viaţa lui.
Stelian Tănase: Cine să îl înveţe?
Regele Mihai: Chestiunea este exemplul dat de sus. Biserica ar avea un rol enorm.
Unde merge ceva mai bine este în Armată. Fiindcă acolo este disciplină, acolo nu e joacă. Şi tot se învaţă ceva. Dar nu ştiu exact până unde merge învăţătura în Armată, că una e disciplina militară şi alta este ce se poate face în viaţa obişnuită.
Stelian Tănase: Aţi spus că e nevoia aceasta de a stârni o flacără, de nevoia aceasta de fi din suflet, a face lucrurile din suflet. Cine ar trebui să dea oamenilor această flacără acum că intrăm în Uniunea Europeană?
Regele Mihai: Biserica are rolul primordial. Numai că trebuie să fie destul de puternică pentru asta şi dacă vin de afară cu alte influenţe să încerce să puie Biserica deoparte, asta nu trebuie acceptat.
Oricum, ce s-a întâmplat cu sovieticii, ce au învăţat ei, atei până în rădăcinile lor, cu distrugeri de biserici şi lucruri de felul ăsta, trebuie curăţat cumva. Biserica are un rol foarte, foarte important.
Stelian Tănase: Cum ne priveşte Europa acum? Credeţi că ne acceptă? Li se pare că suntem străini? Oamenii cum privesc faptul că şi românii - 22 de milioane de oameni - intră acum în această mare comunitate?
Regele Mihai: Trebuie să intrăm acolo cu o purtare care să se potrivească cât de cât, măcar într-o anumită măsură cu ce fac cei din restul Europei. Că nu putem să fim aşa, un vid într-o parte, să ne facem de capul nostru. Asta nu se mai poate!
Eu tot revin că cine este sus, conducătorii şi Biserica ar trebui să insufle sensul acestei schimbări radicale chiar. Eu cred că românul simplu ar învăţa destul de repede dacă simte că e ceva şi pentru el în asta.
Aşa s-ar putea să ne integrăm mult mai bine. Cel puţin, mă rog lui Dumnezeu să fie aşa. Nu putem să rămânem totdeauna de capul nostru, singuri. Avem prea multe probleme.
*Notă: România a încheiat negocierile de aderare la 17 decembrie 2004, dar a fost invitată să devină efectiv membră a Uniunii Europene doi ani mai târziu, la 1 ianuarie 2007. Alături de Bulgaria, România a semnat Tratatul de Aderare la Abaţia NeuMunster din Luxembourg la 25 aprilie 2005. Interviurile cu Regele Mihai au fost realizate de istoricul și scriitorul Stelian Tănase în săptâmâna dinaintea acestei date istorice. Au fost transcrise în lucrarea „Conversații cu Regele Mihai”, Stelian Tănase, Ed. Corint, 2018.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
