Maria Kolesnikova, o figură cheie a opoziției din Belarus și un simbol al protestelor împotriva autocratului Alexandr Lukașenko, este la închisoare de 18 luni, timp în care starea ei de sănătate se degradează continuu, iar familia ei nu mai are nicio veste de la ea.
Kolesnikava a fost una din cele trei femei-lider ale opoziției belaruse din 2020 și ale protestelor care au scos în stradă întreaga opoziției și belaruși din toată țara. Femeia a devenit un simbol al luptei împotriva autocratului Lukașenko aflat neîntrerupt la putere din 1994.
Protestele au fost declanșate de rezultatele alegerilor din august 2020, care i-au oferit autocratului Alexandr Lukașenko, fostul șef de colhoz aflat la putere neîntrerupt din 1994, al șaselea mandat în funcție, în ciuda dovezilor masive că a fraudat grosolan alegerile.
Opoziția, belarușii și Occidentul îl acuză pe Lukașenko că a fraudat grosolan alegerile din 9 august 2020.
Muziciana Kolesnikova a fost condamnată la 11 ani de închisoare în septembrie 2021, după ce a fost răpită de pe stradă pe 7 septembrie 2020 de trupele lui Lukașenko, OMON, care i-au pus un sac în cap și au dus-o dincolo de graniță, în Ucraina, în încercarea de a o expulza forțat.
Pentru a se opune, Maria și-a făcut pașaportul bucățele.
Familia Mariei nu mai are nicio informație despre ea de mai bine de un an.
Surse autorizate au declarat pentru RFE/RL că Maria s-ar afla la izolator de mai bine de un an, deși legea belarusă stabilește că perioada de izolare poate fi de maximum 6 luni.
„Nu pot decât să mă rog lui Dumnezeu să fie în viață. Autoritățile ignoră cererile mele pentru vorbitor și scrisorile. Este un sentiment teribil de neputință pentru un tată”, a declarat tatăl ei, Alexandr Kolesnikov, citat de AP, care i-a luat un interviu telefonic luni, pe 14 octombrie.
Kolesnikova și colegul ei de opoziție, Maxim Znak, au fost condamnați la 11 ani și, respectiv, 10 ani de închisoare, în septembrie 2021, pentru acuzații care includ extremism, conspirație pentru preluarea puterii și incitare la acțiuni care dăunează securității naționale.
Amândoi au respins aceste acuzații, considerându-le motivate politic.
Kolesnikova a dobândit vizibilitate publică atunci când a devenit coordonator pentru candidatul la președinție Viktor Babariko, iar mai târziu ca aliat al Svetlanei Țihanovskaia, devenită candidat al întregii opoziții, despre care toți belarușii care au protestat spun că este câștigătoarea reală a alegerilor.
De când a fost condamnată, familia ei a pierdut orice legătură cu ea, adică în ultimele 18 luni.
Ultima comunicare de la ea a venit în februarie 2023, când a reușit să trimită o scrisoare.
Tatăl ei a spus că a făcut mai multe încercări de a-și vizita fiica la colonia de femei Gomel, unde este încarcerată, dar a spus că toate eforturile au fost întâmpinate cu indiferență din partea autorităților închisorii.
Gardienii au răspuns că, dacă ea nu sună sau scrie, este pentru că „nu vrea”, a spus el.
Foști deținuți din aceeași colonie au dat detalii alarmante despre starea de sănătate a femeii.
Potrivit unei foste prizoniere, Kolesnikova a fost internată în spital în jurul lunii mai sau iunie 2023, deși detaliile despre starea ei rămân necunoscute.
Informația, transmisă de o femeie care s-a identificat ca Natalia, aruncă o lumină asupra tratamentului inuman pe care îl suportă femeia în închisoare, unde se pare că suferă de malnutriție și că ar cântări doar 45 de kilograme.
Tațiana Komici, sora Mariei, care trăiește în afara Belarusului, și-a exprimat temerea că viața surorii ei este în pericol. „O omoară cu încetinitorul pe Maria”, a spus ea.
Femeia spune că scrisorile surorii ei sunt rupte de personalul închisorii, iar stare mentală dată de izolare este agravată de neglijarea fizică.
Cazul Mariei Kolesnikova este emblematic pentru felul în care este suprimată brutal disidența în Belarus.
Protestele de stradă ale belarușilor din 2020 au fost reprimate violent de forțele de securitate ale regimului Lukașenko, un fost șef de colhoz în perioada sovietică, aflat neîntrerupt la putere din 1994.
Toți liderii opoziției, activiști și simpli cetățeni au fost fie închiși, fie forțați să fugă sau să trăiască în exil.
Protestatarii i-au cerut demisia și noi alegeri, acuzând autoritățile de falsificare și cruzime fără precedent față de participanții la mitingurile opoziției.
Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, cel puțin opt persoane au fost ucise în timpul reprimării violente a protestelor.
Autoritățile țării au deschis mii de dosare penale împotriva oponenților lor, iar sute de oameni, inclusiv lideri de opoziție, au primit pedepse mari de închisoare.
După represiuni și arestări masive, protestele de stradă pur și simplu au dispărut.
Statele Unite, Uniunea Europeană și alte câteva țări au refuzat să-l recunoască pe Lukașenko învingător al alegerilor.
Zeci de mii de persoane au fost reținute în Belarus după protestele în masă declanșate de fraudarea alegerilor din august 2020.
Peste 50.000 de persoane au fost reținute din motive politice după ce au izbucnit proteste în masă în urma alegerilor prezidențiale din august 2020, a declarat Leonid Sudalenko, membru al centrului belarus pentru drepturile omului Viasna și fost deținut politic.
Calculele făcute de organizația sa arată că cel puțin 5.472 de persoane au fost deja condamnate în dosare penale motivate politic, a spus Sudalenko.
