Macron a ales să mizeze din nou pe un apropiat de-al său pentru postul de premier, deși ultimii trei au eșuat, notează presa franceză.
Centristul Francois Bayrou s-a văzut vineri dimineață cu Macron la Palatul Elysee, unde cei doi au avut o întâlnire de aproape două ore.
Atât stânga, cât și extrema dreaptă se opun nominalizării, din diferite motive: stânga consideră că Bayrou nu va face decât să continue politicile lui Macron, în timp ce dreapta are probleme cu el, „moștenite” de pe vremea președintelui Nicolas Sarkozy (2007-2012).
De-a lungul carierei sale politice, Bayrou a fost ministrul Educației și al Justiției, europarlamentar, primar într-o comună din regiunea Pirineilor și lider al partidului său centrist. Înainte să intre în politică, a fost profesor de istorie.
Politicianul de 73 de ani este un puternic susținător al integrării europene (a susținut, acum 20 de ani, introducerea unei constituții europene) și al arhicunoscutei politici franceze laïcité (secularismul înscris în constituția franceză).
Viitorul premier va fi nevoit să creeze consens pentru un buget care să acopere sau măcar să oprească adâncirea deficitului de 6,1% din PIB, enorm după standardele UE.
Aceasta a fost misiunea în care fostul premier, Michel Barnier, a eșuat.
Bayrou este al patrulea premier al Franței anul acesta; toți patru sunt centriști sau aliați ai lui Macron. Criza politică care a dus la demiterea celorlalți trei premieri continuă, ba chiar este agravată de lipsa unei majorități clare în parlamentul de la Paris.
Luni întregi de tumult politic la Paris
Guvernul condus de politicianul veteran Michel Barnier, fost negociator-șef al Brexitului de partea europeană, a fost demis printr-o moțiune de cenzură acum mai puțin de două săptămâni. A fost prima moțiune de cenzură cu succes din ultimele șase decenii, iar Barnier a ajuns să fie premierul francez cu cel mai scurt mandat din istorie: doar trei luni.
Parlamentul francez a aprobat moțiunea de cenzură deoarece guvernul Barnier a încercat să impună un buget național pentru 2025 fără să-l treacă prin votul legislativului, printr-o procedură specială.
Atât facțiunea de extremă dreapta, condusă de partidul lui Marine le Pen, cât și alianța de stânga care a câștigat alegerile legislative, s-au opus acestei mișcări a lui Barnier.
Michel Barnier a fost ales de președintele Emmanuel Macron în vară, după o perioadă îndelungată de așteptare datorată inclusiv Jocurilor Olimpice.
Deși alianța de stânga a câștigat alegerile legislative, convocate anticipat de președinte în iunie, Macron a refuzat să numească un prim-ministru de stânga. În schimb, el l-a ales pe conservatorul Barnier, membru al unui partid care ocupă doar 7% din scaunele de parlamentar.
Barnier, în vârstă de 73 de ani, a fost cel mai vârstnic premier din istoria țării. El se retrăsese recent din politică deci, cel mai probabil, nu-și va continua cariera după demisia din post.
Cine a mai fost „în cărți”?
Jean-Yves Le Drian, fost ministru de Externe în timpul președinției lui Francois Hollande și actualul emisar al lui Macron în Liban, a fost unul din numele vehiculate pentru postul de premier.
„Mi s-a oferit, dar am refuzat. În doi ani și jumătate, împlinesc 80 de ani, n-ar fi o treabă serioasă”, a declarat joi Le Drian.
Celelalte propuneri pentru postul de premier îl includ pe Sebastien Lecornu, actualul ministru al Apărării și Bernard Cazeneuve, fost premier.
France24 spunea că alți posibili candidați au fost Catherine Vautrin, aliată a lui Macron, care se află de mult pe lista de posibili premieri în caz de nevoie, Francois Baroin, fost ministru de Interne și al Economiei, și directorul Băncii Centrale, Francois Villeroy de Galhau.
Anunțul era inițial plănuit pentru joi, dar a fost întârziat din cauza opoziției față de aproape fiecare propunere. În timp ce partidele își doreau să vadă o față nouă, tot ce le oferea Macron erau veterani ai politicii, trecuți chiar și de vârsta pensionării – deja ridicată anul trecut, de Macron, la 64 de ani!
Lidera Verzilor, Marine Tondelier, l-a încurajat pe Macron să „iasă din zona sa de confort” și să propună pe cineva cu care să se înțeleagă, dar nu neapărat un aliat apropiat.
„Poporul francez dorește un pic de entuziasm, avânt, ceva nou”, consideră Tondelier, care spune că toate nominalizările lui Macron sunt veterani ai politicii franceze care „nu i-au sedus pe francezi”.
Din moment ce Bayrou provine din același „lot” pe care francezii de rând și ceilalți politicieni de la Paris l-au respins de repetate ori anul acesta, este neclar care sunt șansele de viabilitate ale guvernului său.
Articol preluat de la Europa Liberă Moldova.
