Unul din liderii evreilor bulgari, Maxim Delcev, a mers la cea de-a 80-a aniversare a eliberării lagărului de exterminare de la Auschwitz, pe 27 ianuarie, pentru a-și aminti de ororile dezlănțuite de naziști în Europa, dar și de puterea morală a compatrioților săi bulgari.

Președintele Consiliului Religios Evreiesc din Bulgaria spune că al Doilea Război Mondial pentru evreii din țara sa „nu a fost numai în alb sau negru. Este o poveste complicată”.

În 1941, sub presiunea crescândă a Berlinului, Bulgaria s-a aliat cu Germania nazistă. Sofia a fost răsplătită rapid prin preluarea controlului asupra teritoriilor capturate de naziști în Grecia de astăzi și Macedonia de Nord, pe care Bulgaria le pierduse după Primul Război Mondial.

Pe măsură ce mașinăria de război nazistă își intensifica prigoana împotriva evreilor, Bulgaria i-a urmat exemplul, adoptând o lege de inspirație nazistă care viza minoritatea sa evreiască, ce reprezenta mai puțin de 1% din populație.

Pentru bulgari, Legea privind protecția națiunii era la fel de derutantă pe cât era de respingătoare. „Nu a existat niciun oraș [din Bulgaria] care să aibă un cartier specific evreiesc sau un ghetou izolat înainte de război”, a explicat Delcev pentru RFE/RL.

În Bulgaria, un evreu de rând trăia alături de vecinii săi creștini, împărțind împreună greutățile și bucuriile vieții. Aproape 1.000 de evrei au murit luptând pentru Bulgaria în timpul războaielor balcanice și al Primului Război Mondial.

„Această lege și altele asemănătoare pun capăt libertăților noastre civile și constituționale, pentru care strămoșii noștri și-au vărsat sângele”, se arăta într-o scrisoare deschisă semnată de sute de bulgari care nu erau evrei, la Sofia.

Puternica Biserică Ortodoxă din Bulgaria a denunțat, de asemenea, legea antievreiască. În cuvinte care par să vizeze alianța Bulgariei cu Germania nazistă, liderii bisericii au îndemnat guvernul să acționeze, în schimb, împotriva „pericolelor reale” la adresa Bulgariei, „indiferent din ce surse ar proveni aceste pericole”.

Pe măsură ce mașinăria de coșmar a Holocaustului intra în funcțiune în Europa ocupată de naziști, germanii au descoperit că în Bulgaria aveau o problemă. „Mentalitatea poporului bulgar”, scria Adolf Heinz Beckerle, ambasadorul nazist în țara balcanică, „nu are iluminarea ideologică pe care o avem noi”.

Bulgarii, care au crescut alături de „armeni, greci și țigani, nu văd în evrei niciun defect care să justifice legi speciale împotriva lor”, se plângea Beckerle.

Pentru bulgari, întreaga sălbăticie a „soluției finale” a aliatului lor din timpul războiului a devenit clară atunci când trenuri pline cu evrei au fost duse din regiunile controlate de bulgari din nordul Greciei și Macedonia, prin Bulgaria, către Polonia ocupată de naziști. Aproape toți din cei 11.343 de evrei transportați în Polonia din teritoriile controlate de bulgari au fost uciși în lagărele morții.

Atunci când birocrații pro-naziști din Sofia au început să elaboreze planuri pentru capturarea evreilor din Bulgaria, detaliile planului secret au fost divulgate, stârnind groază și revoltă.

Dimitar Peșev, vicepreședinte al Parlamentului bulgar, a redactat o scrisoare de protest împotriva planurilor de deportare, convingând alți 41 de membri ai Parlamentului să o semneze. Peșev și-a amintit ulterior că a făcut acest pas periculos pentru ca Bulgaria să nu fie marcată de „o pată pe care nu o merita”.

Atunci când evreii din unele regiuni ale Bulgariei au fost adunați înainte de deportările planificate, clericii ortodocși de rang înalt au sfidat, de asemenea, autoritățile. Un lider bisericesc s-ar fi cățărat peste gardul unui centru temporar de concentrare pentru a-și asigura compatrioții evrei că „oriunde veți merge voi, voi merge și eu”.

În pofida eforturilor sistematice ale funcționarilor pro-naziști de la Sofia, deportarea evreilor bulgari în lagărele morții din Polonia ocupată de germani nu a avut loc niciodată. Mai mult de 48.000 de evrei vizați de planul de nimicire au fost cruțați datorită rezistenței concetățenilor lor bulgari.

Delcev spune că au existat mai mulți factori în spatele exemplului rar al Bulgariei.

În calitate de aliat al Germaniei naziste, Bulgaria a avut o anumită autonomie, spre deosebire de țările aflate sub o ocupație ostilă și în care sfidarea anti-nazistă ar fi fost pedepsită cu execuții sumare. „Nu era ca în Polonia sau Iugoslavia, țări cotropite de naziști”, a declarat Delcev pentru RFE/RL.

De asemenea, Delcev a subliniat rolul „unei Biserici Ortodoxe foarte puternice și morale”, a cărei autoritate culturală era practic imposibil de contracarat, chiar și de către un guvern totalitar.

După război și impunerea unui guvern de stânga sprijinit de sovietici în 1946, aproape întreaga populație evreiască din Bulgaria a plecat în Israel. Astăzi, în țară au mai rămas doar aproximativ 5.000 de evrei.

În fiecare an, la 10 martie, evreii bulgari marchează Ziua Salvării poporului lor, iar în orașe din Bulgaria și Israel au fost ridicate monumente comemorative pentru evenimentele de acum 80 de ani.

La Varna, turiștii care se plimbă în zona litorală, pe lângă Muzeul Arheologic al orașului, ar putea observa un monument ce reprezintă un „șofar”, un corn evreiesc inscripționat cu mulțumiri aduse bulgarilor, „pentru salvarea noastră în timpul Holocaustului”, care se încheie cu „Ne amintim!”

Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.