Antropologul Vintilă Mihăilescu, în vârstă de 68 de ani, a încetat viață după o lungă luptă cu boala.
În vara anului trecut, Vintilă Mihăilescu a fost diagnosticat cu leucemie și a fost internat la o clinică din Franța pentru un transplant de celule stem. Ulterior acestei experiențe, Vintilă Mihăilescu a publicat o carte-confesiune pe tema bolii, „În căutarea corpului regăsit. O ego-analiză a spitalului”.
Absolvent al Facultății de Psihologie a Universității București (1974), a fost cercetător în psihologie al Institutului de Geriatrie (1974-78), iar între 1979-1991 a fost cercetător al Centrului de Antropologie pe lângă Academia Română.
Vintilă Mihăilescu a fost profesor invitat la universități din Franța (Lyon, Paul Valery Montpellier, Provence), Elveția (Neuchatel), Germania (Humboldt), Ungaria (Pecs), Canada (U.Q.A.M.), Italia, Belgia, Austria, Bulgaria. Din 2005 pînă în 2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român. A fost profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Sociologie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).
Începând cu 1991 coordonează programe de cercetare și proiecte pe probleme rurale coordonate de PHARE și Banca Mondială și fondează Observatorul Social de pe lângă Universitatea București. Din 1993 este profesor universitar la Facultatea de Sociologie si Psihologie a Universității București, iar din 1997 coordonează Școala Masterală în Antropologie în cadrul Universității București. Din 2000 este șeful Catedrei de Sociologie la Școala Națională de Științe Politice (SNSPA) unde susține cursurile de Antropologie și cele de Comunități Sociale.
Editorialist al publicației Dilema Veche, Vintilă Mihăilescu a fost vreme de cinci ani, între 2005 și 2010 director al Muzeului Țăranului Român.
În anul 2006 a fost decorat de Președintele României pentru serviciile aduse culturii române.
A mai publicat: Paysans de l’histoire (în colab., 1992), Fascinaţia diferenţei (1999), Socio-hai-hui, O altă sociologie a tranziţiei (2000), Svakodnevica nije vise ono sti je bila (Belgrad, 2002), Sfîrşitul jocului, România celor 20 de ani (2010), Socio-hai-hui prin Arhipelagul România (2006), Cinci introduceri (ed. I, 2007; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2009), Etnografii urbane, Cotidianul văzut de aproape (coord., 2009), Scutecele naţiunii şi hainele împăratului, Note de antropologie publică (ed. I-II, 2013), Condiţia romă şi schimbarea discursului (coord. împreună cu Petre Matei, 2014), Apologia pîrleazului (2015), De ce este România astfel?, Avatarurile excepţionalismului românesc (coord., 2017), Hotel Ambos Mundos, Scurt eseu de antropologie borgesiană (2017), Etnogeneză şi ţuică (2018)
