Chirac a fost președinte al Franței vreme de două mandate, iar în timpul său țara sa a promovat un sistem integraționist la nivelul Uniunii Europene. Franța a aderat la moneda unică euopeană în vremea președinției lui Jacque Chirac și a generat dezbateri ample în favoarea extinderii Uniunii Europene spre statele din est, ieșite din blocul comunist.
România a avut în Jacques Chirac un avocat neobosit al aderării în rândul Alianței Nord-Atlantice, în timpul summitului de la Madrid, din 1997, unde fostul președinte francez a pledat pentru întărirea flancului sudic al NATO prin includerea României în alianță, însă demersurile sale nu au avut succes în cadrul acelui val de extindere. Cel plecat astăzi în lumea de dincolo a vizitat România pe când era președinte în primul său mandat, în 1997, ocazie cu care a ținut un discurs memorabil în Parlamentul de la București, evocând apropierea culturală dintre cele două țări, vorbind cu emoție despre integrarea în marea cultură franceză a lui Ionescu, Cioran, Brâcuși, Enescu și a Elvirei Popescu.
În țara sa, politicienaul de dreapta a fost artizanul unor reforme care au inclus inclusiv reducerea mandatului prezidențial de la șapte la cinci ani. S-a opus vehement intervenției americane din Irak, în 2003.
Din 2007, când s-a retras din activitatea politică, starea sa de sănătate s-a deteriorat continuu. Suferise de un atac celebral în 2005, iar în 2014 soția sa, Bernadette, a anunțat că se încheie și epoca aparițiilor sale publice, precizând că apăruseră probleme de memorie ale fostului președinte.
A fost al doilea cel mai longeviv președinte francez de după al doilea război mondial, după predecesorul său socialist, Francois Mitterrand.
A îndreptat Franța dinspre un gaullism cu tentă eurosceptică spre o constituție a UE nojuă, care a fost însă respinsă la referendum de țara sa.
Se născuse în 1932, fiu al unui director de bancă devenit mai apoi director al companiei aviatice Dassault.
În anii 60 i-a fost asistent premierului epocii, Georges Pompidou, cel care l-a și propulsat ca ministru pentru prima dată, în 1967. A devenit premier la vârsta de 41 de ani. Și-a creat propriul partid, iar în 1974 a devenit primar al Pafrisului, funcție pe care a deținut-o vreme de 18 ani, timp în care cariera sa politică a fost zguduită de numeroase scandaluri, inclusiv de corupție. A fost premier și în 1986, în mandatul prezidențial al lui Mitterand, un regim de coabitare între stânga și dreapta, împotriva căruia a și candidat la alegerile prezidențiale din 1988, pe care le-a pierdut.
Facebook Forum