Talibanii - o miliție islamistă fundamentalistă - au fost forțați să predea puterea atunci când forțele NATO, conduse de SUA, au invadat țara în 2001.
Au fost organizate alegeri prezidențiale democratice și a fost emisă o nouă constituție, dar talibanii au purtat o lungă insurgență, recâștigând treptat puterea și atrăgând mai multe forțe americane și NATO în conflict.
Serviciul BBC afgan a confirmat situația și a verificat ce zone se aflau pe 12 iulie sub controlul talibanilor și care sub cel al guvernului.
Zonele marcate ca fiind contestate sunt cele în care se dau lupte sau talibanii au o prezență puternică în părți ale districtului.
Situația pe teren este fluidă, iar accesul restricționat în unele părți ale țării face dificilă verificarea rapoartelor, dar este clar că talibanii obțin câștiguri semnificative. Se crede că acum controlează aproximativ o treime din țară.
Câți oameni au murit din 2001?
Douăzeci de ani de lupte au lăsat mii de luptători morți de ambele părți în Afganistan și peste granița din Pakistanul vecin. Civilii au fost, de asemenea, prinși în conflict - murind în atacurile aeriene ale coaliției și în atacurile țintite ale talibanilor.
Numărul civililor uciși în primele trei luni ale anului 2021 a fost „semnificativ mai mare” decât în urmă cu un an, o creștere atribuită de Organizația Națiunilor Unite utilizării dispozitivelor explozive improvizate - IED - și atacurilor țintite.
Femeile și copiii au reprezentat 43% din victimele civile din Afganistan în 2020.
Ani de conflict au forțat milioane de oameni să-și părăsească casele, unii refugiați în țările vecine sau căutând azil mai departe. Mulți și-au părăsit domiciliile sau au rămas fără adăpost, în timp ce alte milioane se confruntă cu lipsuri și foamete.
Anul trecut, peste 400.000 de persoane au emigrat. Din 2012 încoace, aproximativ cinci milioane de oameni au fugit și nu au mai putut să se întoarcă acasă. Potrivit agenției ONU pentru drepturile omului, Afganistanul are a treia cea mai mare populație emigrată din lume.
Pandemia de coronavirus a pus o presiune suplimentară asupra resurselor naționale ale Afganistanului, iar blocajele și restricțiile de circulație au avut un impact asupra capacității multor oameni de a câștiga bani - în special în zonele rurale.
Potrivit Oficiului ONU pentru Afaceri Umanitare, mai mult de 30% din populație se confruntă cu situații aflate la limită sau cu insecuritate alimentară.
Pot fetele să meargă acum la școală?
Căderea regimului taliban a permis unele schimbări și progrese semnificative în ceea ce privește drepturile femeilor și educația. În 1999, nu exista nicio fată înscrisă la o școală secundară și doar 9.000 erau înscrise la școala primară.
Până în 2003, 2,4 milioane de fete erau la școală. Această cifră se ridică acum la 3,5 milioane, iar aproximativ o treime din studenții din universitățile publice și private sunt femei.
Dar, potrivit UNICEF, există încă mai mult de 3,7 milioane de copii fără școală, iar 60% din ei sunt fete, în principal din cauza conflictului în curs și a lipsei de facilități de predare adecvate și a profesorilor.
Talibanii spun că nu se mai opun educației fetelor, dar, potrivit Organizației pentru Drepturile Omului, puțini oficiali talibani din zonele pe care le controlează le permit fetelor să participe la școală înainte de pubertate.
Mai multe oportunități pentru femei
Femeile participă, de asemenea, la viața publică, ocupă funcții politice și urmăresc oportunități de afaceri. Peste 1.000 de femei afgane și-au început propriile afaceri până în 2019 – desfășurând activități care ar fi fost interzise sub puterea talibanilor.
Constituția stabilește acum ca femeile să poată deține cel puțin 27% din locurile din camera inferioară a parlamentului, iar în prezent acestea ocupă 69 din cele 249 de locuri.
Cum s-a schimbat viața?
Accesul la telefoanele mobile și la internet crește, în ciuda altor multe probleme de infrastructură din toată țara.
Peste 8,6 milioane de oameni - aproximativ 22% din populație - au avut acces la internet în ianuarie 2021 și milioane de oameni folosesc acum rețelele sociale.
De asemenea, utilizarea telefoanelor mobile continuă să crească - aproximativ 68% dintre oameni dețin acum un telefon mobil. Dar, potrivit ONU, întreruperile sporadice ale serviciilor de telefonie mobilă continuă să afecteze comunicarea.
Mulți oameni din Afganistan nu au un cont bancar - aproximativ 80% dintre adulți, o medie peste cea a țărilor cu venituri mici. Pe lângă preocupările de securitate, Banca Mondială spune că acest lucru se datorează în principal credințelor religioase și culturale, lipsei de încredere în sectorul financiar și ratei scăzute de alfabetizare financiară.
Cu toate acestea, banca se așteaptă ca noile proiecte să contribuie la dublarea procentului de adulți afgani care dețin conturi bancare în următorii cinci ani.
În Kabul, capitala țării, unde altădată casele tradiționale din chirpici erau răspândite pe dealuri, orizontul orașului s-a schimbat în ultimii 20 de ani, cu blocuri înalte, apte să găzduiască mare parte a populației.
După căderea talibanilor, Kabulul a cunoscut o urbanizare rapidă, timp în care oamenii s-au mutat din districtele rurale la oraș, unde au continuat luptele, iar afganii care au fugit de talibani în anii 1990 s-au întors acasă din Pakistan și Iran.
Opiumul, esențial pentru economia rurală
Afganistanul rămâne cel mai mare producător de opiacee din lume, iar oficialii britanici estimează că aproximativ 95% din heroina care ajunge în Marea Britanie provine din Afganistan.
Potrivit cifrelor ONU, cultivarea macului în Afganistan a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani și doar 12 din cele 34 de provincii ale țării nu cultivă mac.
Acest lucru se întâmplă în ciuda programelor de eradicare direcționate și a stimulentelor pentru fermieri de a trece la culturi precum rodii sau șofran.
Deși talibanii au pus în aplicare o interdicție de scurtă durată asupra cultivării cu mac în 2001, de atunci macul a devenit o sursă de venit de milioane de dolari pentru ei și pentru alții. Fermierii de mac sunt deseori obligați să plătească impozite pe câștigurile lor către militanți.
Instabilitatea politică, nesiguranța și prea puține oportunități de angajare sunt văzute drept principalii factori de creștere a producției de mac.
