În Austria, învingătorii în alegerile anticipate de duminică au fost, așa cum se anticipase, conservatorii ÖVP ai lui Sebastian Kurz. Tonul în străinătate a fost dat de îndată, încă de duminica seara, imediat după închiderea birourilor de vot, de site-ul american eurosceptic Politico anunțând ca partidul fostului cancelar Sebastian Kurz e pe cale de a câștiga alegerile.
Alegătorii s-au îndepărtat de extrema dreapta FPÖ a lui Heinz-Christian Strache, dând mai multe voturi lui Kurz si ecologiștilor. Un triumf pentru "coaliția Türkis-Grün", turcoaz-verde, scrie, la Viena, Die Presse, anticipând o alianța între partidul lui Kurz și ecologiști. Turcoaz, Türkis, este culoarea partidului conservator ÖVP al lui Sebastian Kurz, care și-a schimbat-o de la albastrul sumbru, spre negru, al sutanelor, cum o remarca la acel moment cotidianul Kurier, mergând spre o culoare mai atrăgătoare. Partidul extremist FPÖ al lui Strache a rămas pe locul trei, pierzând 10 puncte după "scandalul Ibiza".
Despre nepocăita Austrie, care nu și-a făcut niciodată mea culpa in urma celui de-al Doilea Război Mondial, am mai scris in aceasta dimineața si aici. Ascensiunea decomplexată a extremei drepte in Austria se explică pe acest fundal istoric al absentei unui mea culpa.
Le Soir, la Bruxelles, scrie ca Sebastian Kurz a ieșit întărit din criză și că acum caută această alianță cu ecologiștii ce pare stranie văzută din afară. Corupția extremei drepte nu l-a atins pe Kurz. Niciodată un candidat nu s-a distins atât de net in cursa pentru cancelarie chiar înainte de alegeri. O nouă alianță cu extremiștii din FPÖ pare acum improbabila si din rațiuni personale: FPÖ l-a acuzat pe Kurz ca el ar fi provocat criza guvernamentală si scandalul Ibiza. Ecologiștii in schimb au realizat un mare scor, pe când in 2017 ei nu reușiseră nici sa treacă de 4% pentru a intra in parlament.
Afganistan
În indiferența cvasi-generală, în weekend a avut loc prima rundă a alegerilor prezidențiale in Afganistan. Le Soir, în Belgia, țară care încă menține trupe in Afganistan, in cadrul coaliției internaționale, a publicat in weekend un Interviu cu Victoria Fontan, rectorița universității americane din Kabul, care spune că în aceste condiții, Afganistanul rămânând cel mai violent conflict din lume, alegerile in sine sunt mai importante decât rezultatul.
Sigur, situația s-a schimbat si a fluctuat enorm in cei 18 ani de conflict de după căderea talibanilor.. In primii ani ai intervenției occidentale Afganistanul a putut chiar fi o rară oază de libertate față de țările vecine. Pot încă fi întâlniți acolo mulți bătrâni care își exprimă regretul pentru anii când Afganistanul era o etapa obligatorie pentru toți hippies in drum spre Tibet.
In acest vot care ii duce in turul doi pe principalii doi candidați, actualul președinte Ashraf Ghani si șeful guvernului Abdullah Abdullah, s-a fraudat enorm, dar, cum o spune in interviu Victoria Fontan, ca in 2014, toți au fraudat la fel, așa ca rezultatul a fost echitabil.
UE nu are o misiune de observare acolo si nici ONU, dar presa locală a jucat un mare rol, radiourile locale fiind foarte bine implantate. Cum o spun in linkul de mai sus, Internetul nu este cenzurat in Af ganistan, spre deosebire de Iranul vecin, așa încât rețele sociale au fost un mare vehicul electoral. Kabulului, capitala, este mai mult Twitter,min vreme ce restul tării e Facebook, până si locuitorii de la sate, care au făcut saltul de la Evul Mediu fără electricitate la telefonie mobila având acum conturi FB sau/și Twittter.
Brexit
Valul de populism care nu pare sa fi încetinit in Austria continuă si in Marea Britanie. Euroscepticul cotidian Daily Telegraph scrie că Boris Johnson s-ar putea confrunta chiar săptămana aceasta cu un vot de neîncredere. E revelator pentru atmosfera din Marea Britanie, valul de neîncredere si starea presei cum Daily Telegraph folosește expresii precum "a cloci un complot", pentru a desemna planurile opoziției de a bloca un Brexit fără acord semnat.
Luni: "Chiracmania" și zi de doliu in Franța
Franța are luni o zi de doliu național după decesul, săptămana trecută, al fostului președinte Jacques Chirac. "Chiracmania", o lecție de meditat pentru Macron, a fost in weekend editorialul din Le Soir, la Bruxelles. "Chiracmania" si lecție de meditat, într-atât par unanime elogiile si omagiile, venind atât din dreapta cât si din stânga spectrului politic. "Chiracmania" a făcut chiar sa se stingă turnul Eiffel, joi, in noaptea morții patriarhului Chirac. Macron, in 2017, le-a promis francezilor o lume noua si iată ca ei o regretă pe cea veche.
Tot de la Bruxelles vine însă si salva împotriva cultului pentru Chirac. Corespondentul la Bruxelles de trei decenii, al cotidianului Libération, mult controversatul Jean Quatremer, scrie despre "domnia catastrofală pentru Europa a lui Chirac".
Jean Quatremer îi recunoaște răposatului Chirac, in Libération, doar doua merite: faptul ca s-a opus, in 2003, războiului fi Irak si ca odată, într-un moment de humeur, a numit Olanda un narco-stat, pentru regimul său permisiv al drogurilor ușoare.
Lonely Web's Hearts' club band
In sfârșit, Le Monde scrie despre conceptul si înspăimântătorul domeniu virtual care este Lonely Web, web-ul solitar. E vorba de masa de dimensiuni cosmice a acelei părți (majoritare) a Internetului pe care n-o vizitează nimeni. Milioanele de clipuri YouTube nevizionate vreodată, miliardele de postări FB fără un Like. Valuri de tweets necitite de nimeni.
E fascinant, înfiorător si îngrijorător sa te gândești la toți acei oameni pe care nu-i vede nimeni postând. Singurătatea pe web poate fi la fel de mare ca in viața reala, iar pentru acești oameni, suprimarea opțiunii, a funcției de Like, așa cum plănuiește FB, va fi primul pas spre mântuire
Facebook Forum