44 de mandate în Adunarea Națională îi mai trebuiau coaliției Ensemble! pentru a obține majoritatea. Potrivit datelor parțiale furnizate de Ministerul de Interne de la Paris, a obținut 245 de locuri din cele 289 necesare.
„Singura posibilitate pe care o are în momentul de față Emmanuel Macron este să se îndrepte către partidul dreptei tradiționale, Les Républicains, cu ajutorul căruia ar putea avea ușor majoritatea în Parlament, ceea ce înseamnă un viraj către dreapta al majorității prezidențiale”, spune Ștefan Popescu, doctor în istoria relaţiilor internaţionale contemporane, pentru Europa Liberă.
El mai atrage atenția că miniștrii din Guvern care au obținut cele mai bune scoruri la alegerile legislative sunt cei de dreapta, precum Gérald Darmanin, ministrul de Interne, și Bruno Le Maire, ministrul Economiei și Finanțelor.
„Acest lucru mă face să cred că partidul de guvernare al lui Macron se va îndrepta spre tematica dreptei”, mai arată specialistul în politica franceză.
„Sunt alegeri avertisment! Chiar dacă guvernul a adoptat măsuri sociale, populația este nemulțumită de ponderea lor, de efectele gestionării crizei economice, iar virajul către dreapta arată că tematica identitară începe să ocupe un loc tot mai important”, subliniază acesta.
Marine Le Pen câștigă vizibilitate în Adunarea Națională
Potrivit acelorași date oficiale, republicanii francezi au obținut 61 de locuri de deputat în camera inferioară a Parlamentului francez, situându-se pe poziția a patra, după blocul de stânga „NUPES” și Rassemblement National.
Noua Uniune Populară Ecologică și Socială, condusă de Jean-Luc Mélenchon, a câștigat 131 de locuri, în timp ce partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen va avea 89 de deputați.
„Stânga nu a progresat foarte mult, chiar dacă Jean-Luc Mélenchon este foarte vocal. Dacă ne uităm la numărul mandatelor obținute de NUPES rezultă o treime, grosso modo, din numărul mandatelor de 577 de deputați din Adunarea Națională, ceea ce înseamnă că nu este un progres față de 2017. Dar s-a produs o radicalizare a stângii”, explică Ștefan Popescu.
„Dacă în 2017 era un echilibru între stânga tradițională, cu toate curentele ei, și stânga radicală, reprezentată de Mélenchon, în acest moment polul stângii și reconstrucția ei se realizează în jurul pilonului radical reprezentat de Mélenchon și de generația crescută de el”, completează expertul în relații internaționale.
Partidul de extremă dreapta al lui Marine Le Pen a ajuns de la 8 la 89 de locuri în Parlament, o creștere de mai bine de 11 ori, în contextul în care sondajele de dinaintea alegerilor arătau că Rassemblement National ar urma să obțină între 20 și 50 de locuri.
„La scurt timp după anunțarea primelor rezultate, deja, reprezentanții dreptei tradiționale, precum Jean-François Copé, au anunțat că vor să acționeze responsabil în Parlament, deci au avut o deschidere către majoritatea prezidențială, dar, în același timp, o parte a partidului Les Républicains este foarte apropiată ca program de partidul lui Marine Le Pen”, explică Ștefan Popescu.
Depășind pragul de 15 locuri pentru a-și putea crea propriul grup parlamentar, care ar aduce cu sine inclusiv un impuls financiar major, se poate spune că partidul lui Marine Le Pen este marea surpriză a acestor alegeri.
„Un eveniment seismic, un rezultat extraordinar pentru ei”, a declarat Paul Smith, profesor de politică franceză la Universitatea Nottingham, potrivit France24.
„Nu au existat sondaje care să prevadă acest lucru și nu am văzut pe nimeni care să prevadă acest lucru. Le Pen părea ștearsă după turul doi al prezidențialelor. Foarte mulți oameni au crezut că asta a fost tot pentru ea - și ea însăși nu făcea cu adevărat campanie pentru legislative”, a completat politologul.
Ce se va schimba în politica externă a Franței?
În ceea ce privește o posibilă schimbare a politicii externe, analistul român Ștefan Popescu spune că este puțin probabil.
„Cel mai important rol îl are președintele și există o cultură a acceptării a celor două domenii rezervate președintelui: apărarea și politica externă”.
„În același timp, toate programele partidelor politice franceze adoptă temele tradiționale franceze, adică autonomie strategică, suveranitate industrială și agricolă, deschidere către o atitudine mai echilibrată în relație cu China, fermitate, dar în același timp și menținerea unui canal de dialog cu Federația Rusă, apoi prioritatea dată cuplului franco-german”, mai spune el, pentru Europa Liberă.
Alegeri marcate de absenteism
Interesați mai mult de scăderea puterii de cumpărare, de inflație, de creșterea prețului la carburanți, de penuria produselor alimentare ori de costurile tranziției energetice, majoritatea francezilor au preferat să nu se prezinte la vot.
Înainte de scrutin, prezența la vot era estimată la puțin peste 53%. Într-un final, acest procent a ajuns să fie trecut însă în dreptul absenteismului. Nivelul este similar cu cel din 2017.
Această participare slabă la vot subliniază amploarea sentimentului anti-sistem din Franța și, ca atare, este legată de performanța partidului de extremă dreapta al lui Marine Le Pen, spune Andrew Smith, profesor de politică franceză la Universitatea din Chichester, pentru France24.
„Abținerea de la vot este o formă de protest, un marker al deziluziei. În același timp, performanța celor de la Rassemblement National a fost determinată de dorința de a protesta la fel de mult ca și de susținere a politicilor lor”, completează politologul englez.
În plus, o altă explicație a „absenteismului structural” la vot este dată și de prăbușirea partidelor tradiționale, consideră Ștefan Popescu.
„Aceste partide aveau structuri în teritoriu, pe care noile partide nu și le-au creat, și cu anumite fidelități. Exista un anumit 'patriotism' al culorii politice. De exemplu, votai stânga din tată-n fiu. Noile partide nu au reușit să creeze aceste fidelități în teritoriu”, mai afirmă analistul român.
