Presa britanică și internațională scrie că premierul conservator Rishi Sunak va fi înlăturat de electoratul sătul de scandaluri, Brexit, criză economică şi socială, pandemia de Covid – toate întâmplate sub partidul al cărui reprezentant este.
Sunak, cel mai tânăr și mai bogat prim-ministru din ultimele două secole, e premier din 2022, după ce alți doi conservatori, Boris Johnson și Liz Truss, au fost schimbați în urma unor scandaluri politice. Înainte să fie premier, Sunak a fost cancelarul lui Boris Johnson, cel care a susținut Brexitul.
Sunak a depus toate eforturile pentru a-i convinge pe alegători să nu ofere laburiştilor un cec în alb. A anunţat reduceri de taxe ameninţând în acelaşi timp că va exista o creştere masivă a taxelor sub un guvern laburist. Dar se pare că alegătorii au rămas indiferenți, la cum arată sondajele.
Partidul Laburist are peste 20% înaintea conservatorilor în majoritatea sondajelor, ceea ce, spun analiștii, va fi o victorie zbrobitoare.
Condus de Keir Starmer, Partidul Laburist va prelua conducerea unui stat cu o economie slăbită.
În campania electorală, Keir Starmer a fost extrem de prudent, pentru a nu compromite avansul de 20 de puncte al partidului său faţă de conservatori. El nu vrea să repete eşecul fostului lider laburist Jeremy Corbyn, a cărui poziționare extremistă a dus la pierderea alegerilor din 2019 de către laburiști.
Keir Starmer este puţin cunoscut. Are 61 de ani, este fost avocat pentru drepturile omului şi a fost procuror general, înainte de a fi ales deputat în Parlament în urmă cu doar nouă ani.
Pe acest fond de nemulțumire a crescut și partidul naţionalist Reform UK şi liderul său Nigel Farage, care candidează pentru a opta oară în Camera Comunelor.
Promotor fervent al Brexitului, Farage a făcut din subiectul imigraţiei principalul său subiect de campanie, asociindu-l cu toate relele de care suferă Regatul Unit. La un moment dat, a făcut o remarcă rasistă cu privire la originea indiană a lui Sunak, iar ulterior și-a cerut scuze.
Sondajele arată că principalele preocupări ale britanicilor includ economia, degradarea serviciului public de sănătate şi imigraţia.
Liderul Partidului naţionalist Reform UK a marșat tocmai pe aceste teme în campania electorală.
Va mai susține Marea Britanie Ucraina?
Întrebarea pusă de jurnaliștii și analiștii de politică externă este dacă o victorie a opoziției ar putea să schimbe poziția Marii Britanii cu privire la războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
„Eu cred că se schimbă o epocă, adică chiar dacă victoria laburiștilor va fi una istorică, așa cum arată sondajele, faptul că partidul naționalist al lui Nigel Farage (n.r. Partidul Reform UK) va deveni principala forță de opoziție înseamnă schimbarea unei epoci. Practic, radicalii încep să intre în normalitate și să aibă perspective tot mai mari pentru a accede la putere. Sigur că vitezele cu care evoluează aceste forțe spre putere sunt diferite”, observă analistul de politică externă Ștefan Popescu pentru Europa Liberă.
Analistul spune că Marea Britanie se va schimba și ea la fel ca și celelalte țări europene.
„În Franța, dacă acum nu se va obține o majoritate absolută, este clar că până în 2027, Reuniunea Națională nu va face decât să crească. În Marea Britanie, avem o radicalizare puternică a stângii. Adică un partid care era un partid de buzunar ca al lui Farage începe să aibă și o greutate parlamentară. Ceea ce nu-i puțin lucru într-o țară în care parlamentarismul este mai important decât în alte țări”, mai spune Ștefan Popescu.
Analistul susține că Marea Britanie încă resimte efectele Brexitului.
„Sondajele arată că există o dezamăgire față de sistemul politic tradițional. Acest lucru nu trebuie neglijat pentru că oamenii care votează partide radicale nu sunt mulțumiți de răspunsul pe care l-au primit pentru problemele legate de migrație, de securitate, de răspunsurile la crizele succesive care au afectat toată lumea occidentală și nu doar Marea Britanie – adică efectele economice ale pandemiei, ale războiului din Ucraina. În Marea Britanie, sunt anumite efecte economice care au fost produse și de acest cutremur care a fost Brexitul”, explică Ștefan Popescu.
Analistul politic spune că Marea Britanie nu își va schimba poziția față de susținerea Ucrainei, dar depinde foarte mult și de ce se întâmplă în Franța și în SUA.
„Chiar cu o opoziție puternică făcută de Farage, este clar că Marea Britanie nu va face notă discordantă pe susținerea Ucrainei sau pe prezența în Organizația Tratatului Nord-Atlantic. Din acest punct de vedere, Marea Britanie își va continua politica tradițională. Mai problematice sunt pentru Marea Britanie efectele pe care le vor asupra ei alegerile din SUA. Iar în Franța, dacă se va reuși crearea unui guvern de stânga radicală acesta va fi complet nefuncțional, iar președintele nu își va putea continua planurile ambițioase față de Ucraina. Marea Britanie, singură, chiar dacă va rămâne cu un guvern pro-NATO, nu va putea singură să facă mare lucru”, completează Ștefan Popescu.
Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, spune că nu este surprins că sondajele arată victoria laburiștilor.
„E o victorie previzibilă a laburiștilor, care au reușit să schimbe formula politică și electorală după eșecul lui Jeremy Corbyn, care a fost un socialist și a mers mult prea pe stânga. Acum, laburiștii sunt conduși de un avocat, Keir Starmer, moderat, pe o linie a unui centru stânga moderat”, spune Valentin Naumescu.
Profesorul arată că laburiștii ar putea avea o majoritate confortabilă, pentru că voturile partidelor mici se redistribuie.
„Este foarte posibil, având în vedere sistemul britanic, ca având acest 39% de care se vorbește, să se transforme într-o majoritate absolută, adică peste 50% din mandatele din Camera Comunelor, și atunci este clar că va fi un guvern monocolor”, a mai spus Valentin Naumescu.
Analistul politic spune că, de fapt, înfrângerea conservatorilor este un decont pentru Brexit.
„Această înfrângere a conservatorilor vine să închidă un ciclu politic, o relație nefericită a Marii Britanii cu UE și care are ca principală bornă Brexitul”.
Liderul laburiștilor, Keir Starmer, viitorul premier
Într-o analiză Politico, politica economică a premierului Sunak este caracterizată drept „thatcheristă” (de la Margaret Thatcher, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990 - n.r.), dar fără o viziune mai largă. Sunak nu are răspunsuri la necazurile Marii Britanii și nu a făcut nimic pentru a o reconstrui, scriu jurnaliștii de la Politico.
Partidul Laburist condus de Keir Starmer se află în dinamică înainte de alegeri, dar analiștii avertizează că nemulțumirea alegătorilor pare să se extindă pe întregul spectru politic.
Keir Starmer are 61 de ani și se descrie frecvent ca fiind parte a „clasei muncitoare”. Este primul din familia lui care a mers la universitate, studiind dreptul la Leeds și, mai târziu, la Oxford. Cu toate că partidul lui este bine cotat în sondaje, Starmer primește puține dovezi de entuziasm pozitiv din partea publicului.
„Va moșteni o economie aflată în dificultate”, remarcă Anand Menon, profesor de politică internațională la Kings College din Londra, citat de Voice of America.
„Avem servicii publice care se prăbușesc după ani de subinvestiții. Avem o creștere a salariului mediu foarte, foarte scăzută în ultimii 10 până la 15 ani. Deci avem un public care este din ce în ce mai îngrijorat de starea economiei”, mai spune Anand Menon.
Ursula Hackett, expert politic la Royal Holloway, Universitatea din Londra, arată că laburiștii sunt preferați mai degrabă din aversiune față de conservatori.
„Există în mod clar o nemulțumire larg răspândită și foarte profundă față de conservatori”, spune Ursula Hackett pentru Associated Press.
„Oamenii își pun întrebări despre costul vieții.”
Partidul câștigător dă prim-ministrul
În Marea Britanie, pentru a câștiga alegerile, un partid trebuie să câștige cel puțin 326 din cele 650 de locuri parlamentare, iar astfel liderul acelui partid devine prim-ministru.
În fiecare dintre cele 650 de circumscripții, alegătorii votează un candidat local care este de obicei afiliat unui partid politic mai mare. Votanții aleg un singur candidat, iar cel care adună cele mai multe voturi câștigă locul.
Președintele partidului câștigător va fi numit premier de către Regele Charles al III-lea, iar ulterior va începe numirea miniștrilor din viitorul cabinet.
Parlamentul este programat să se întrunească pe 9 iulie, iar președintele Camerei Comunelor – camera inferioară a parlamentului – va fi ales dintre membrii parlamentului.
Alegeri pe fondul neîncrederii în politicieni
Observatorii politici britanici descriu atmosfera în care au loc alegerile din Marea Britanie drept una de neîncredere generalizată în politicieni.
Sondajul British Social Attitudes a arătat luna trecută că încrederea publicului în parlamentari, politică și guvern a scăzut la minime istorice.
Potrivit Ipsos, doar 9% dintre alegători au încredere că politicienii spun adevărul. Doar 14% din public crede că parlamentarii sunt în politică pentru a-i ajuta pe alții, în timp ce 69% cred că sunt în ea pentru ei înșiși, potrivit unui sondaj YouGov.
Analiștii spun că laburiștii au ținut cont de această miză și au promovat o campanie prin care susțin că vor să restabilească încrederea în intenția politicienilor de a aduce schimbări în bine pentru cetățeni.
Prin contrast, conservatorii neagă criza din politică și guvern. Mai mult, strategia lui Keir Starmer a fost de a pune restabilirea încrederii în centrul mesajelor sale electorale, într-un mediu politic afectat de scandaluri, promisiuni neonorate, sau discursul care dezbină.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
Articol bazat pe informații din BBC, Politico, AP, Reuters, VOA News.
