„Alegerile prezidențiale din Siria nu vor fi nici libere, nici corecte”, au avertizat Miniștrii de Externe din Franța, Germania, Italia, Marea Britanie și Statele Unite. Oponenții regimului Assad, majoritatea aflați în exil mai mult sau mai puțin voluntar, spun că „Siria este o rămășiță din ceea ce era acum zece ani”. Politicienii și analiștii consideră că alegerile sunt doar un joc prin care regimul Assad dorește să-și demonstreze legitimitatea în fața puterilor vestice.
Declarația Occidentului: „Alegerile prezidențiale din Siria, din 26 mai, nu vor fi nici libere nici corecte”.
Împotriva lui Assad candidează doi membri ai opoziției „acceptabile” din Siria, aleși de Curtea Supremă dintre 51 de dosare de candidatură. Oponenții sunt mai degrabă simbolici. Regimul Assad a lucrat din greu să convingă sirienii că el este singura lor speranță pentru revenirea la o viață normală.
Stând la coadă la secția de votare de la Facultatea de Arte din Damasc, studenții au strigat „pentru tine, Bashar, ne sacrificăm viețile, cu sânge și suflet”.
Bashar al-Assad este la putere în Siria din 2000, iar jumătate din acest timp a fost marcat de conflictul civil care a transformat în refugiați jumătate din populația siriană și a ucis sute de mii de oameni.
În ultimele zile, autoritățile siriene au organizat mitinguri în țară pentru a asigura o prezență cât mai mare la vot. Oficialii guvernului au fost aproape obligați să se prezinte la urne. Sirienii din străinătate au votat săptămâna trecută; cei ce au părăsit țara ilegal, fără o ștampilă de ieșire, nu au putut vota.
„Singurele alegeri acceptabile din Siria vor fi cele în care nu va participa criminalul de război Bashar Assad”, au declarat figurile de opoziție ale Consiliului Național Sirian, o coaliție din Istanbul.
Alegerile nu vor avea loc în zonele kurde din nord-est sau în ultima provincie rebelă din nord-vest, Idlib. În provinciile Deraa și Sweida din sudul Siriei au avut loc proteste împotriva guvernului Assad.
Sloganul campaniei lui Assad este „Speranță prin muncă”. În multe părți din Siria, însă, munca grea a oamenilor nu este suficientă nici pentru a le asigura mâncarea. Impactul conflictului, al corupției, al sancțiunilor străine și al izolării Siriei au făcut ca peste 80% dintre sirieni să trăiască în sărăcie. Pandemia a agravat și mai mult sărăcia din Siria.
Rezultatele vor fi anunțate vineri seara.
Alegerile, în ruinele Siriei
Hafez al-Assad, tatăl lui Bashar, a condus Siria timp de 30 de ani, până la moartea sa în anul 2000. Fiul cel mare al lui Hafez trebuia să îl urmeze la conducerea țării, însă după moartea sa într-un accident de mașină, Bashar a fost instruit rapid pentru a prelua președinția. Fostul oftalmolog educat în Marea Britanie a părut, inițial, să fie o figură progresivă. Bashar al-Assad s-a dovedit însă a fi un dictator.
Protestele din Primăvara Arabă, care au încercat să reformeze sistemele autoritare din lumea arabă și să îmbunătățească condițiile de viață, s-au extins în 2011 în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În Siria, însă, au degenerat, devenind un război civil care a lăsat sute de mii de victime, milioane de refugiați, și a distrus țara fizic, politic și economic.
În 2014, 73% dintre sirieni s-au prezentat la vot, iar 89% din aceștia l-au ales pe Assad. Alegerile din 2014 au fost primele de acest fel în aproape 50 de ani: până atunci, Hafez și Bashar al-Assad au organizat referendumuri pentru confirmarea mandatelor prezidențiale.
Cu ajutorul Rusiei și Iranului, regimul Assad a zdrobit aproape complet opoziția și luptele din țara sa. Turcia încă ocupă teritorii din nordul Siriei. Mulți analiști politici consideră că realegerea lui Assad nu demonstrează puterea acestuia, ci a aliaților ruși și iranieni. „Dacă Rusia nu l-ar fi vrut pe Assad reales, ar fi deraiat alegerile”, a punctat Lina Khatib, directorul programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord de la think-tank-ul Chatham House.
Conflictul aproape a încetat în Siria, dar țara nu este încă sigură: sărăcia este omniprezentă, drepturile omului sunt adesea încălcate, iar mulți sunt persecutați. Cu toate acestea, state precum Danemarca au început să trimită refugiații sirieni înapoi acasă. Nu se știe ce soartă i-ar aștepta acasă pe cei deportați, însă poliția siriană adesea interoghează și arestează la întâmplare oponenții regimului.
