Asta anunță acum la Moscova cotidianul Izvestia, al cărui corespondent se afla pe avionul de pasageri cu care în această dimineață bloggerul Aleksei Navalnîi, principalul adversar al lui Putin, trebuia să zboare de la Tomsk la Moscova.
Navalnîi, care băuse doar un ceai la aeroport, s-a simțit rău în timpul zborului, avionul efectuând o aterizare de urgență în orașul Omsk, unde Navalnîi a fost transportat la spitalul local. Doctorii au constatat că opozantul a fost otrăvit și este în comă în acest moment, cum anunță pe Twitter secretara lui de presă.
Bilanțul zilnic al pandemiei
Le Monde face bilanțul pandemiei: portul măștii este acum obligatoriu pe stradă, total sau parțial, în mai bine de o treime din orașele Franței. La fel, în Marea Britanie, The Guardian scrie că Spania și Italia constată iarăși o creștere vertiginoasă a numărului cazurilor de infectare, în vreme ce în Grecia, Mykonos a interzis petrecerile și adunările.
Îngrijorarea crește așadar pe tot continentul. Toate țările menționate: Italia, Spania, Grecia, caută acum să se organizeze pentru a salva ce a mai rămas din turism. La Repubblica, în Italia, rezumă astfel situația medicală: „Virusul a efectuat o mutație. Este acum mai contagios, dar mai puțin periculos.”
Puciul din Mali: Germania și vulpile deșertului
Este primul puci (fără victime) pe fundal de pandemie de Covid-19. La Berlin, Tageszeitung (TAZ) atrage atenția, scriind despre lovitura de stat de marți din Mali, asupra unor circumstanțe mai puțin cunoscute de marele public: este vorba de prezența și influența militară a Germaniei în regiune: armata din Mali, care a dus la capăt puciul împotriva președintelui Boubacar Keita, a fost pregătită, școlită și modernizată (în cadrul unei „Ertüchtigungsinitiative“) de către forțele germane, de către Bundeswehr.
Sigur, militarii din Mali mai au și alte surse de inspirație: cei 12.000 de soldați ONU (inclusiv români) din regiunea Sahelului, în Sahara, cărora li se adaugă 5.000 de francezi (care s-au lăsat cu totul luați prin surprindere de lovitura de stat), o misiune militară UE și o forță regională a țărilor africane din zona Saharei care combat islamismul militant din ce în ce mai agresiv.
TAZ scrie însă că puciul din Mali a aplicat à la lettre toate principiile școlirii militare germane (deutsche „Ertüchtigung“), și anume: „konzeptionelle Beratung und Ausbildung“, „materielle Unterstützung“, „Erhöhung der Mobilität der Streitkräfte“ și „technische Qualifizierung“. E limpede că moștenirea lui Rommel nu s-a pierdut (cu toate că TAZ precizează că unul din șefii puciști din Mali, Sadio Camara, tocmai petrecuse două săptămâni la Moscova).
Germania testează venitul universal
La München, Süddeutsche Zeitung scrie despre testarea principiului, mult discutat de economiștii de pe întreaga planetă, al „venitului universal”, ideea de a acorda fiecărui cetățean un venit minim lunar, indiferent dacă lucrează sau nu. În Germania, circa 100 de persoane vor primi astfel, vreme de trei ani, câte 1.200 de euro pe lună.
În paralel, cotidianul finanțelor, Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ), rezumă și toate discuțiile dintre stat, patronat și sindicate în jurul proiectului de săptămână de lucru de patru zile. Ministrul muncii Hubertus Heil (socialist, SPD) a primit proiectul în mod foarte favorabil, precizează FAZ.
Presa germană mai scrie și despre circumstanțele accidentelor în serie comise ieri pe o autostradă din Berlin de un irakian în vârstă de 30 de ani, act calificat drept atac terorist islamic, chiar dacă autorul, cum o scrie Die Welt, este actualmente cercetat psihiatric. Anchetatorii, anunță în Franța Le Figaro, prin corespondentul de la Berlin, au descoperit legături între acuzat și o moschee de orientare salafistă din capitala Germaniei.
Clinton: o fotografie stânjenitoare
În Italia, Corriere della Sera revine asupra fotografiilor, revelate printr-un scoop al tabloidului britanic Daily Mail, în care fostul președinte SUA Bill Clinton primește un masaj de la una din victimele răposatului pedofil și prădător sexual Jeffrey Epstein. E vorba de câteva fotografii de proastă calitate, realizate pe un aeroport în Portugalia pe care făcuse escală avionul personal al lui Epstein, așa-numitul jet privat «Lolita Express», în drum spre Africa pentru o misiune umanitară.
Corriere precizează că acuzatoarea lui Epstein avea atunci 22 de ani (iar Clinton 56) și că fotografia cu masajul nu este, desigur, compromițătoare pentru Clinton, ci doar imbarazzante.
Sancțiuni UE prudente împotriva lui Lukașenka
Liderii UE au căzut ieri de acord în unanimitate în chestiunea impunerii de sancțiuni unui număr de membri ai regimului lui Aleksandr Lukașenka și au respins rezultatul alegerilor prezidențiale din 9 august.
Angela Merkel a cerut un dialog național între putere și opoziție, în vreme ce, cum o rezumă Le Monde, o serie de autorități ale regimului de la Minsk sunt acum vizate direct de sancțiuni europene. În așteptarea listei complete, se știe că va fi vorba în special de oficialii implicați în falsificarea, sau cel puțin umflarea, rezultatului alegerilor, dar si de cei care au condus forțele de ordine în reprimarea violentă a manifestațiilor.
Uniunea Europeană nu vrea însă, cum precizează Le Soir, la Bruxelles, să fie văzută ca o agitatoare, mai ales date fiind acuzațiile Moscovei împotriva «ingerințelor străine».
Lukașenka, de altfel, cum constată în Spania El Pais, sfidează presiunile europene și a ordonat reprimarea în continuare a protestelor (sofocar las protestas). Ieri, relatează The Times, el a trimis astfel forțele speciale pentru a pune capăt grevei muncitorilor de la fabrica de tractoare din Minsk.
Lukașenka în Le Canard enchaîné
De mai multe decenii încoace, săptămânalul politico-satiric francez Le Canard enchaîné, unul din puținele ziare din lume, alături de Charlie Hebdo, care prosperă fără publicitate (tirajul e între 300-400.000 exemplare) publică în pagina 7 portretul unui ticălos, sau personaj controversat, sau figură detestată a zilei.
În ultimul număr (doar în ediția pe hârtie), portretul e cel al lui Aleksandr Lukașenka. „Este comic”, scrie Le Canard, „cum toți oamenii ăștia descoperă abia acum ultima dictatură din inima Europei, când Lukașenka e la putere în Minsk de mai bine de un sfert de secol.”
Pe partea geopolitică, săptămânalul francez explică cum Germania, de pildă, care împinge la prudență, a înțeles de mult că Putin n-ar accepta niciodată ca în Minsk, la 500 km de Moscova, să se instaleze un regim ostil și pro-occidental. Este altă situație decât Ucraina.
După o scurtă biografie a lui Lukașenka (aflăm că pe când era director de kolhoz el bătea țăranii), devenit președinte pe un val de promisiuni de combatere a corupției, el a restabilit steagul roșu sovietic și o zi liberă națională în onoarea lui Lenin, devenind oarecum dictatorul preferat al europenilor. Sigur, opozanții mai dispar sau se schilodesc singuri în accidente, dar Lukașenka face să domnească ordinea și disciplina.
Și cum nu? întreabă retoric Le Canard. A spus că „statul creat de Adolf Hitler corespunde cel mai bine unei republici de tip prezidențial”, pe când „Parlamentul este doar un furuncul pe trupul societății”. Pentru ca binefacerile pe care le-a ticluit pentru popor să nu moară odată cu el, Lukașenka și-a promovat feciorii. Sigur, cel mic e doar o haimana violentă care se plimbă cu un revolver aurit la centură, dar cel mare este în fruntea serviciilor de securitate și se arată de un devotament adorabil.
În februarie 2017, rubrica respectivă din Canard enchaîné îi fusese dedicată lui Liviu Dragnea, având atunci ca titlu un minunat joc de cuvinte ce ar veni: “Cu româna în sac”. Scria acolo despre: Dragnea, un „mic dictator provincial înconjurat de oameni devotați și căruia nu-i place să fie contrazis". “Băgat in afaceri cu șoferul lui". "N-a făcut nimic în Teleorman, județ care prezintă sistematic un număr record de șomeri" etc, etc.
Iubim jurnalismul de calitate.
Facebook Forum