În 21 martie 2014, la patru luni de la începutul protestelor pro-occidentale din Ucraina, președintele Vladimir Putin semna Legea care oficializa integrarea Crimeei în Federația Rusă.
La șapte ani de la anexarea ilegală, după cum e descrisă fără echivoc de țările și instituțiile democratice, Crimeea e la fel de departe de o revenire sub suveranitatea Ucrainei.
La șapte ani de la anexarea ilegală a Crimeei, Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a cerut luna trecută, din nou, sprijin internaţional în vederea recuperării Crimeei și a anunțat convocarea summitului internaţional ''Platforma Crimeea'', pentru data de 23 august.
„Crimeea este inima Ucrainei. Însorită, blândă, strălucitoare. Cu şapte ani în urmă ne-au scos inima'', a spus Zelenski în februarie, la marcarea Zilei rezistenţei Crimeei împotriva ocupaţiei ruse.
Procesul anexării Crimeei a fost unul scurt: câteva luni sângeroase pentru Ucraina, pline de agresivitate și hotărâre din partea Rusiei, aproape paralizante pentru Occident.
Protestele declanșate de refuzul președintelui ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici de a semna Acordul de Asocierere cu UE, aduc istoriei recente a Europei Maidanul, schimbarea puterii în Ucraina, dar și intervenția categorică, militară, agresivă și subversivă a Rusiei în această țară.
În 27 februarie 2014, Vladimir Putin, ordonă manevre militare la frontierea cu Ucraina. Miliţii pro-ruse ocupă sediul Guvernului şi Parlamentul din Simferopol, capitala peninsulei Crimeea.
Forțele pro-ruse organizează, în 16 martie, un referendum, în care s-a putut vota inclusiv online.
Locuitorii din Crimeea au avut de ales doar între două opțiuni - alipire imediată la Rusia sau mai multă autonomie față de Ucraina. Potrivit noii puteri din Ucraina, cu un rezultat covârșitor, 95.5%, alegători din Crimeea au ales alipirea la Rusia.
58 la sută dintre locuitorii Crimeei erau în momentul referendumului etnici ruși, restul fiind ucraineni și tătari. Cele două minorități etnice au boicotat, în general, referendumul și au fost ulterior subiectul a numeroase acțiuni descrise de organizațiile internaționale drept încălcări grave ale drepturilor omului.
Crimeea a fost parte a Rusiei din secolul 18 până în 19 februarie 1954. decizia de atunci a lui Nikita Hruşciov, de a transfera Crimeea Ucrainei e descrisă de Vladimir Putin drept „jaf la drumul mare”. Crimeea era, de altfel, singura regiune a Ucrainei unde etnicii ruși erau majoritari.
Tratatul prin care Peninsula Crimeea devine parte a Federaţiei Ruse a fost semnat la două zile de la referendum. În următoarea zi, Moscova elibera deja locuitorilor din Crimeea pașapoarte rusești.
Lui Vladimir Putin i-au luat doar 2 săptămâni pentru a oficializa anexarea peninsulei. Peste încă o lună, în 25 aprilie 2014 între Crimeea și Ucraina a fost instituită unilateral frontiera de stat a Rusiei.
Sancțiuni și abuzuri
Cei 7 ani care au urmat anexării sunt marcați de numeroase acuzații de încălcare a drepturilor omului în Crimeea. De partea occidentului: declarații critice și sancțiuni.
Din partea Rusiei, aniversări fericite ale „reîntregirii". În 2021, un concert la care a participat și Vladimir Putin.
În Crimeea, potrivit Raportului Freedom House cu privire la libertatea în lume în 2020, prezentat luna aceasta, „lipsită de libertate”.
„Guvernul de ocupație limitează grav drepturile civile și politice, a blocat presa independentă și a aplică legi antiterorism împotriva dizidenților. Mulți ucraineni au fost deportați sau forțați să părăsească Crimeea, iar membrii minorității tătarilor, care continuă să se opună ocupației ruse, sunt supuși la represiuni”, arată Freedom House.
În 5 martie 2020, Rusia i-a interzis liderului tătarilor, Mustafa Dzhemilev să mai intre în Crimeea timp de 13 ani. O interdicție similară (pentru 5 ani), care a fost prelungită, fusese luată în martie 2014, imediat după anexarea ilegală a Crimeei.
Judecat în absență în Crimeea, Dzhemilev, în vârstă de 77 de ani, e acuzat de posesie ilegală de muniție, utilizarea neglijentă a unei arme de foc și că a încercat să intre în Crimeea fără drept. Acesta neagă toate acuzațiile și le-a descris drept motivate politic și asociate refuzului său de a recunoaște ocupația impusă de Rusia. Organismul de auto-guvernare al tătarilor pe care în conducea acesta a fost declarat în afara legii după anexarea din 2014.
În 3 martie, o instanță din Rusia l-a condamnat la 5 ani de închisoare și plata unei amenzi pe activistul pro-ucrainean din Crimeea, Oleh Prykhodko. Împotriva acestuia au fost aduse acuzații de terorism, o acuzație folosită frecvent la adresa persoanelor incomode regimului lui Vladimir Putin.
„Crimeea aparține Ucrainei”, spune de șapte ani comunitatea internațională. Între timp, ocupația nu a făcut decât să se întărească și abuzurile au continuat.
În cel mai recent caz prezentat la nivel internațional, un jurnalist care lucrează pentru Radio Free Europe / Radio Liberty Ucraina, a fost arestat de autoritățile din Crimeea. Potrivit Serviciilor de Securitate ale Rusiei, (FSB) acesta ar fi spionat în favoarea Ucrainei.
„O nouă încercare de reprimare a celor care spun adevărul despre agresiunea Rusiei în Ucraina”, a scris pe Twitter purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Ned Price. #CrimeeaEUcraina
În 14 ianuarie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a admis parțial o plângere agresată de Ucraina la adresa încălcărilor drepturilor omului în Crimeea. Au fost declarate admisibile și vor fi luate în discuție pentru o viitoare decizie acuzații precum răpiri, detenție ilegală, suprimarea presei.
În 11 februarie 2021, o rezoluție a Parlamentului European menționa că „independența, suveranitatea și integritatea teritorială ale Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute pe plan internațional, precum și capacitatea sa de a pune în aplicare reformele economice și sociale necesare sunt în continuare grav subminate de campaniile de dezinformare specifice, de atacurile cibernetice și de alte amenințări hibride, precum și de conflictul nerezolvat din estul țării, cauzat de agresiunea militară continuă a Rusiei și de ocuparea unor porțiuni mari din raioanele Donețk și Luhansk, precum și de ocupația ilegală continuă și de anexarea de către Rusia a stabilității Republicii Autonome Crimeea și a orașului Sevastopol, care înrăutățesc situația drepturilor omului și reprezintă un obstacol în calea îmbunătățirii prosperității, stabilității și creșterii țării.”
La șapte ani de la anexare, Grupul G7 al celor mai bogate țări ale lumii au spus, din nou, „Crimea este Ucraina” și au condamnat, într-o declarație comună, „acțiunile continue ale Rusiei menite să submineze suveranitatea, integritatea teritorială și independența Ucrainei”.
G7 (Canada, Germania, Franța, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite), cărora li s-a alăturat Uniunea Europeană, denunță „fără echivoc ocupația temporară a Crimeei de către Rusia și încălcările drepturilor omului în peninsulă, în special pe cele ale tătarilor din Crimeea.”
Grupul condamnă și acțiunile continue ale Rusiei de destabilizare a Ucrainei, în special în regiunile estice Donetsk și Luhansk, unde luptele între forțele guvernamentale ale Crimeei și separatiștii sprijiniții de Rusia au făcut peste 13.000 de victime din aprilie 2014 până în prezent.
Rusia a anexat Peninsula Crimea în martie 2014, în urma unui referendum care, în prezența soldaților ruși trimiși în peninsulă, ar fi arătat că populația... independenta...
Cel puțin 100 de state ale lumii au denunțat referendumul ca fiind ilegal.
Crimeea e Ucraina, conchide grupul celor mai puternice țări ale lumii, din care Rusia a fost exclusă în 2014, în urma a ceea ce statele G7 descriu drept invazia Crimeei
Și pentru România, anexarea Crimeei încalcă principiile și normele de drept internațional și continuă să afecteze stabilitatea și securitatea în regiunea Mării Negre și în spaţiul euro-atlantic.
