Din dosar rămân doar coperțile dacă decizia finală, după contestație, va rămâne aceeași, ceea ce înseamnă că justiția nu se mai poate înfăptui. Fostul procuror general explică de ce au fost invalidate probele și actele de urmărire penală vechi și susține că judecătorii trebuie să-și asume judecata pe fond.
Europa Liberă: Au fost invalidate în dosarul Mineriadei o serie de acte mai vechi, despre ce perioadă și ce acte e vorba?
Augustin Lazăr: Din minuta încheierii ședintei de la Camera preliminară reiese că e vorba de acte din 2005-2007 dacă rețin bine, fiindcă este o încheiere mai lungă. În 2005 s-a început urmărirea penală împotriva unor persoane care acum au calitatea de inculpat. Urmărirea penală s-a început în condițiile Codului penal de atunci, la nivelul exigențelor din acea perioadă. Acum exigențele procesual-penale sunt mult mai ridicate decât în urmă cu 13 ani. Dar trebuie să vedem motivarea judecătorului. Foarte important și interesant este că la redeschiderea urmăririi penale, în februarie 2015, ordonanța de redeschidere a fost confirmată printr-o încheiere a judecătorului de Cameră preliminară din vremea aceea, care a menținut ca valide aceste acte.
Europa Liberă : Era obligatorie menținerea în dosarul redeschis a celor probe, sau ele ar fi putut fi reinstrumentate?
Augustin Lazăr: Toate mijloacele de probă au fost reinstrumentate, însă măsuri care s-au luat între 2005-2007, cum ar fi începerea urmăririi penale nu mai puteau fi repetate, pentru că au fost examinate o dată de judecătorul de camera preliminară și au fost menținute ca valide, iar acestea nu puteau fi infirmate de procuror. Nu era rational.
Europa Liberă: Ce seamnă această nulitate absolută a tuturor probelor? Se reia dosarul de la zero dacă soluția rămâne definitivă, ce urmează?
Augustin Lazăr : Practic, ar rezulta că din dosarul Mineriadei mai rămân doar coperțile. Dacă toate actele de urmărire penală au fost declarate nule precum și toate mijloacele de probă care au urmat acelor acte, însemnă că nimic din dosar, inclusiv rechizitoriul, nu mai este valid și ele trebuie eliminate fizic. Ceea ce e ceva… exagerat, ca să nu spun altfel. Sunt acte care nu mai pot fi refăcute fiindcă au trecut foarte mulți ani de la data la care au fost administrate. Deci, nu toate actele pot fi refăcute, ceea ce ar înseamna să afirmăm că justiția nu mai este posibilă după ce a trecut o perioadă de timp. Așa ceva nu s-a mai văzut în niciun dosar, fiindcă au mai fost dosare vechi.
Europa Liberă: La ce dosare vă ceva referiți?
Augustin Lazăr: De exemplu, la dosarul Ursu, în care tot ce s-a făcut înainte a fost considerat ca valid, a fost verificat în camera preliminară de judecător și acum este în curs de judecată. Ne aflăm într-o situație similară.
Europa Liberă: Cine ar trebui să conteste decizia, procurorul general sau șeful Secției Speciale? Este o dezbatere aici, pentru că, așa cum știți, în dosar este vizat și un magistrat.
Augustin Lazăr: Contestarea este o cale de atac prevăzută de Codul de procedură penală și obligatoriu ea trebuie exercitată, procurorul general trebuie să o facă, nu trebuie să aștepte de la alții…În continuare această cauză va fi verificată în calea de atac și se va putea da o soluție temeinică și legală. Adică, totuși, justiția trebuie înfăptuită, să nu ne declarăm neputincioși în fața unei cauze complexe, ci să vedem cum se poate face să menținem ce s-a făcut înainte, în raport cu exigențele penal procesuale actuale, pe de o parte, iar pe de alta, ce s-a făcut de la redeschidere și până în acest moment, care sunt acte de urmărire penală făcute potrivit noilor exigențe ale legii, trebuie menținut. Trebuie să avem o soluție pe fond. Să nu fugim de soluția pe fond, să nu fugim de asumarea responsabilității nu numai pentru anchetare, dar și pentru judecare.
Europa Liberă: Dar cu Secția Specială cum rămâne? Ea ar trebui să facă acea contestare?
Augustin Lazăr: Știți că prin Ordonanța de urgență 7 s-a introdus această competență a Secției Speciale să introducă sau să retragă căi de atac în cauze care privesc magistrați. Eu nu aș aștepta reacția lor, aș formula această contestație.
Europa Liberă: Doru Mărieș v-a reproșat în spațiul public că v-ați grăbit să trimiteți în judecată acest dosar. Cum comentați?
Augustin Lazăr: După 28 de ani de la mineriadă a spune că e o grabă să trimiți dosarul în judecată și să-ți asumi o soluție, înseamnă că mai probabil nu ești interesat de soluționarea dosarului și de aflarea adevărului, mai ales în condițiile în care România a fost condamnată de CEDO la plata a vreo 3,5 milioane de euro. Păi, câte milioane mai așteptăm să fim condamnați să plătim de la bugetul statului care și așa are probleme?
Europa Liberă: În dosarul Revoluției, recent trimis în judectă, se pot ivi probleme similare de invalidare a unor probe pe motiv că au fost făcute pe vechile exigențe ale Codului de procedură penală?
Augustin Lazăr: Nu vedeți că apărarea a prins ideea imediat și trage de ea? E dreptul ei, totul e să găsești naivul care să-ți accepte asemenea apărări. Dar noi trebuie să fim lucizi și dacă știm care este interesul public, interesul general al societății, trebuie să soluționăm aceste cauze, nu să le omorâm prin acte procesuale formale. Soluția trebuie dată pe fond, nu pe forme și pe chichițe avocățești. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru aceasta și asumarea anchetei este insuficientă pentru a clarifica aceste lucruri și a afla adevărul, cineva trebuie să-și asume să și judece. Judecătorul chiar trebuie să judece pe fond.
Facebook Forum